Războiul cibernetic Iran-Occident, un preambul pentru ofensiva militară clasică?

Războiul informatic a devenit de câțiva ani o chestiune reală care nu mai pare desprinsă doar din filme Science Fiction. În continuă schimbare și evoluție, tehnologiile informatice încep să ocupe tot mai mult teren și să înlocuiască armele clasice cu unele la fel de periculoase care pot paraliza sistemele informatice și pot trimite o țară cu cel puțin un secol în istorie. Dacă un atac miliar convențional asupra Iranului este extrem de greu, puterile occidentale care vor să stopeze programul nuclear al Teheranul caută tot felul de metode pentru a anihila aceste ambiții ale Iranului. Totul pentru ca această țară să nu reușească să pună mâna pe arma nucleară, fapt care ar transforma acest stat într-o putere militară indiscutabilă în zona Orientului Mijlociu și un pericol iminent pentru Israel care își joacă însăși existența fizica în această parte a lumii. Cu toate acestea, doar în urmă cu circa patru ani, războiul informațional a fost doar un preambul pentru invadarea militară a Georgiei de către trupele rusești în războiul ruso-georgian din august 2008. În ultimele zile, Teheranul și Tel-Avivul au pornit o nouă dispută pe tema unui virus puternic numit „Flame“ care nu dă pace sistemelor informatice iraniene care se văd depășite în a face față acestor tipuri de atac, deși la nivel de retorică Iranul susține că a găsit deja soluții de anihilare. În urmă cu câteva zile, ministrul israelian pentru Afaceri Strategice, Moshe Yaalon, considera îndreptățită folosirea virusului de spionaj „Flame“ împotriva Iranului. El motiva că prin faptul că astfel de mijloace sunt necesare pentru contracararea programului nuclear iranian. „Virusul este justificat pentru oricine consideră că Iranul reprezintă o amenințare semnificativă“, a spus Yaalon, alimentând speculațiile privind posibila implicare a Israelului în utilizarea acestui program informatic.

Virus pentru spionaj

Una dintre cele mai mari companii producătoare de softuri antivirus, Kaspersky Lab, a anunțat că „Flame“ este un nou virus informatic având funcția de spionaj, utilizat în prezent de mai multe state ale căror nume nu au fost dezvăluite. Conform agenției Fars, „Flame“ ar fi utilizat în Iran, Sudan, Siria, Israel, Arabia Saudită și Egipt. „De câțiva ani buni, riscul izbucnirii unui război cibernetic este subiectul cel mai fierbinte al securității informatice“, a declarat Eugene Kaspersky, CEO și co-fondator Kaspersky Lab. „Stuxnet și Duqu făceau parte dintr-un singur lanț de atac, care a ridicat mari semne de întrebare în întreaga lume. Flame reprezintă o nouă etapă în acest război și este deosebit de important să înțelegem că astfel de arme cibernetice pot fi utilizate cu ușurință împotriva oricărui stat. Însă, această situație este diferită de cea a unui război tradițional, deoarece statele cele mai dezvoltate sunt, de fapt, cele mai vulnerabile în cazul unui conflict infor­matic“, a completat oficialul Kaspersky Lab. Pentru moment, se cunoaște faptul că virusul Flame este compus din mai multe module, fiecare însumând mai mulți megabytes, care îl fac de 20 de ori mai mare decât Stuxnet, iar analiza trebuie realizată de o echipă de experți mai numeroasă. Scopul principal al lui Flame este spionajul cibernetic, prin furtul de informații de pe computerele infectate. Astfel de informații sunt trimise unor servere de comandă și control localizate în diferite colțuri ale lumii. Natura diversificată a datelor sustrase, adică documente, capturi de ecran, înregistrări audio și interceptarea traficului de rețea, fac din Flame unul dintre cele mai avansate și complexe instrumente de atac descoperite vreodată. Modalitatea exactă de atac este încă în proces de identificare, dar este evident faptul că Flame are capacitatea de a se propaga într-o rețea locală folosind mai multe metode, inclusiv aceeași vulnerabilitate de imprimantă și infectare a unui stick USB exploatată și de Stuxnet.

Precedente și vulnerabilități

Cu toate că funcționalitățile lui Flame diferă de cele ale deja celebrelor arme cibernetice Duqu și Stuxnet, geografia atacurilor, exploatarea anumitor vulnerabilități software și faptul că doar anumite computere sunt vizate de atacuri îl plasează în aceeași categorie a super-armelor cibernetice. Reamintim că în urmă cu circa doi ani de zile Stuxnet, un vierme informatic considerat de unii experți „prima super-armă cibernetica“ făcea ravagii în rândul computerelor din Iran și China. Acesta a fost creat cu scopul de a ataca facilități nucleare din Iran, a dar a atacat și milioane de computere din China. Stuxnet a provocat o adevărat îngrijorare la nivel global în condițiile în care poate permite infectarea și preluarea controlului asupra computerelor care comanda diverse utilaje și monitorizează funcționarea acestora. Virusul profita de o vulnerabilitate în softurile Siemens de management folosite în procesele automatizate industriale. La începutul anului 2008, compania germana, Siemens, a cooperat cu unul dintre laboratoarele Statelor Unite, din statul Idaho, pentru a identifica vulnerabilitățile aparaturii sale. În 2010, Siemens se retrăgea din Iran sub presiunea comunității internaționale, asta după ce ani de zile concernul german a ajutat la dezvoltarea programului nuclear iranian. Serviciile de informații americane au descoperit și ele ca mare parte din echipamentul folosit de Iran era fabricat de Siemens.

Replica Teheranului

Autoritățile de la Teheran se plâng de câțiva ani că Iranul este atacat informatic constant de țări occidentale din cauza programului său nuclear. Cu toate acestea, retorica iraniană vorbește despre faptul că acest stat a produs un antivirus capabil să identifice și să distrugă virusul informatic „Flame“, utilizat în atacuri cibernetice, a anunțat Centrul iranian pentru combaterea atacurilor informatice. Centrul Maher, subordonat Ministerului iranian al Telecomunicațiilor, „a reușit să identifice virusul Flame“, apoi a pregătit un antivirus capabil să îl identifice și să îl elimine, conform unui comunicat al acestei instituții. Agenția semi-oficială Fars anunță, citând Centrul Maher, că virusul „Flame“ ar fi la originea unui „furt de informații“ la scară largă, în ultimele săptămâni.

Dueluri politice

Dar nu numai la nivel informațional Israelul și Iranul par să nu se mai menajeze, posibilitatea unui conflict armat fiind aproape iminentă. Premierul israelian, Banjamin Netanyahu, a criticat marți seara poziția adoptată de grupul „5+1“ (Statele Unite, Rusia, China, Franța, Marea Britanie și Germania) în timpul unei reuniuni de la Bagdad (23 mai – n.r.) unde s-au discutat modalitățile de ieșire din criza programului nuclear al Iranului. Ultima rundă de negocieri între comunitatea internațională și Iran nu a înregistrat progrese, asta în ciuda faptului că Rusia a venit cu propunerea ca Iranului să nu poate îmbogăți uraniului mai mult de 20%. „Și-au diminuat exigențele în raport cu precedenta reuniune. După ce anterior, ei cereau oprirea îmbogățirii cu 3,5 la sută a uraniului, uite ce se întâmplă acum (…) ei nu cer nici măcar ca Iranul să oprească orice fel de îmbogățire“, a declarat Netanyahu în timpul unui discurs ținut la universitatea din Tel-Aviv. Grupul „5+1“ a cerut în urmă cu o săptămână, la Bagdad, ca Iranul să nu mai îmbogățească uraniul peste cinci la sută și să transfere, în afara țării, stocul său actual de aproximativ 100 de kilograme de uraniu îmbogățit la 20 la sută. Îmbogățit până la cinci la sută, uraniumul poate fi folosit drept combustibil pentru centrale nucleare. La nivelul de 20 la sută, poate alimenta reactoare. Dacă însă depășește 90 la sută, acesta poate folosi la fabricarea armei atomice. La rândul său, ministrul Apărării, Ehud Barak, s-a arătat mult mai tranșant și a pledat pentru o intervenție militară „până nu e prea târziu“. El a subliniat încă o dată că „toate opțiunile“ sunt avute în vedere față de Iran, sugerând că este posibil un atac împotriva instalațiilor nucleare. În replica, președintele Iranului, Mahmud Ahmadinejad a declarat în cadrul unui interviul pentru postul France 24 că Teheranul are dreptul la un program nuclear civil. „Îmbogățirea la 20% este dreptul nostru potrivit regulilor internaționale (…) Au fost minciuni referitoare la programul nostru nuclear. Îmbogățirea uraniului la 20% nu este un pas spre bombă', a subliniat președintele iranian. El a adăugat că marile puteri și Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) trebuiau „să furnizeze Iranului uraniu la 20%, dar nu au făcut“ acest lucru pentru a asigura combustibilul necesar la reactorul nuclear de la Teheran.
 
SUA are deja pregătit planul de atac

La finele săptămânii trecute, secretarul de stat american al apărării Leon Panetta a declarat că operațiunea militară împotriva Iranului a fost elaborată și este gata de a fi pusă în aplicare. „Premisa de bază este că nici SUA, nici comunitatea internațională nu vor permite Iranului să dezvolte arme nucleare“, a spus Panetta, într-un interviu în cadrul emisiunii „This Week“ de pe canalul ABC News.  El a adăugat că Statele Unite vor face tot posibilul pentru a nu le permite iranienilor să-și dezvolte arme de distrugere în masă.  'Ar fi de dorit rezolvarea acestei probleme mai degrabă pe cale diplomatică și cu ajutorul presiunii decât prin utilizarea forței militare, dar aceasta nu înseamnă că o astfel de posibilitate nu este disponibilă în totalitate. Aceasta nu este doar disponibilă, ci și pregătită. A fost făcută planificarea necesară pentru ca totul să fie pus la punct', a subliniat Panneta, în replică la respectiva obiecție. La începutul lunii mai, Panetta a avut o întâlnire cu ministrul israelian al apărării Ehud Barak la Pentagon în scopul coordonării strategiei SUA înaintea celei de-a doua runde de negocieri între puterile occidentale și Iran în problema dosarului nuclear la Bagdad. Expertul militar Mark Fitzpatrick, director al programului pentru neproliferare și dezarmare din cadrul Institutului Internațional  pentru Studii Strategice, declara recent că Iranul are o capacitate militară limitată  de a lovi Israelul din cauza unei flote aeriene învechite și a câtorva tipuri de rachete care ar putea lovi la acea distanță. Fitzpatrick a vorbit pentru BBC despre o versiunea modificată a rachetei Shahab-3 (Ghadr-1) care poate lovi la o distanță de 1.600 de kilometri, doar că Iranul are numai șase transportoare-lansatoare de astfel de rachete. De asemenea rachete cu combustibil solid Sajjil-2 ar putea lovi Israelul, dar acestea nu sunt operaționale. El este de părere că Iranul nu va putea răspunde direct unui atac Israelian și va căuta să o facă prin intermediare precum organizația șiiță libaneză Hezbolah care deține, susține el, circa 10.000 de lansatoare de rachete în partea de sud a Libanului., multe fiind aduse din Iran. Acestea au o rază de la 25 la 200 de kilometri iar organizația deține circa 10 rachete de tip Scud care ar putea purta o încărcătura de circa 750 de kilograme. Același lucru s-ar putea întâmpla și în teritoriile palestiniene, mai precis în Fâșia Gaza, acolo unde Hamas ar putea lansa atacuri cu astfel de rachete cu rază scurtă de acțiune.

Mădălin Necșuțu