Demarate in graba, chiar inainte ca razboiul sa se fi incheiat oficial, pregatirile de reconstructie politica si economica a Irakului au inceput cu stangul. Nu numai ca, sub presiunea apropierii campaniei electorale pentru prezidentialele de anul viitor, Casa Alba nu mai gaseste suficienti bani pentru finantarea fazei initiale de reabilitare economica, dar prima reuniune a opozitiei irakiene, desfasurata luni, la Nassiryia, s-a dovedit un esec, fiind incapabila sa formuleze o strategie coerenta.
Statele Unite nu mai au bani
11 ore i-au fost necesare vicepresedintelui american Dick Cheney pentru a determina Congresul sa aprobe eliberarea a 2,4 miliarde dolari pentru reconstructia Irakului si cheltuirea discreta a acestora de catre Pentagon.
Suma – parte a celor 79 miliarde de dolari din bugetul de urgenta pentru razboi – este infima in comparatie cu cele 20 de miliarde necesare anual Irakului in urmatoarea perioada pentru a reveni pe linia de plutire, dupa cum estimeaza organizatii precum Consiliul pentru Relatii Externe.
In plus, Agentia Internationala pentru Dezvoltare (USAID) se asteapta sa primeasca un miliard din cele doua si jumatate alocate proiectelor irakiene, dupa ce a semnat deja patru contracte (alocate toate unor firme americane) in valoare de 21,7 milioane dolari. Surse de la Casa Alba sustin insa ca USAID va trebui sa se descurce din bugetele existente.
Oricum, cele doua miliarde si jumatate nu vor ajunge nici pe o masea. Chiar si oficialii americani s-au ferit sa dea cifre clare referitoare la nevoile imediate ale Irakului, solicitand totodata contributia financiara a altor state. Context in care sunt asteptate negocieri intre cele mai dificile cu state, precum Franta, Rusia sau Germania, care s-au pronuntat impotriva declansarii interventiei militare antiirakiene. Toate trei au refuzat, de asemenea, cererea Statelor Unite de a uita de datoria externa a Irakului – care se ridica, in total, la uriasa suma de 380 miliarde de dolari, un record international -, anuntand in schimb ca sunt dispuse sa se gandeasca la restructurarea acesteia.
Pornind de la brusca lipsa de bani americana – explicabila macar prin prisma apropierii campaniei pentru prezidentialele din 2004, fapt ce il tine oarecum in sah pe George W. Bush, mult mai atent acum cu banul contribuabililor -, presa araba a sarit in sus, invocand Conventia de la Geneva si alte documente internationale, potrivit carora Statele Unite si Marea Britanie trebuie sa asigure toate nevoile populatiei ocupate. Aceasta inseamna hrana, medicamente, apa, electricitate pentru circa 23 milioane de persoane – o sarcina-mamut de care si Washingtonul se teme si pe care fac tot posibilul acum sa o imparta cu alte state. Pornind de la datoria externa de 380 miliarde de dolari, jurnalistii arabi adauga la costurile efective ale razboiului si cele pentru reconstructie, ajungand la suma de 600 miliarde de dolari. Cum, in cel mai bun caz, exporturile de petrol irakian – considerate sursa principala a veniturilor pentru refacerea postbelica – vor fi de 25 miliarde dolari anual, un calcul simpu arata ca va fi nevoie de 24 de ani de plata, fara a acoperi nevoile populatiei, conchid comentatorii arabi.
Deocamdata, din afara au fost promisi doar 100 milioane de dolari (Japonia), sub forma de ajutor umanitar. Efortul international nici nu are insa termen de comparatie cu cel de dupa Razboiul din Golf, cand Japonia, Arabia Saudita, Kuweit si Emiratele Arabe Unite au suportat 90% din factura de 61 miliarde de dolari.
Multi, putini sau de ajuns, banii din prima transa vor fi cheltuiti de Jay Garner, generalul in rezerva care conduce de cateva zile Irakul din postura de director al Biroului pentru Asistenta Umanitara si Reconstructie din cadrul Pentagonului. Este astfel pentru prima data cand sumele de acest gen nu sunt administrate de Departamentul de Stat, ci de cel al Apararii. O noua victorie a lui Donald Rumsfeld impotriva vocii moderate de la Washington care este Colin Powell.
13 puncte orientative pentru guvernarea postbelica
Nici pe plan politic lucrurile nu par sa mearga mai bine in Irak. Prima incercare de a pune bazele unei autoritati civile postbelice, care sa preia interimar puterea de la oamenii lui Jay Garner, s-a incheiat cu singura promisiune concreta a unei noi reuniuni in termen de 10 zile.
In rest, s-a vorbit despre necesitatea dizolvarii Partidului Baas al lui Saddam Hussein si a eliminarii efectelor guvernarii unice a ultimelor decade, despre faptul ca Irakul trebuie sa fie un stat federal si democratic, care sa respecte diversitatea si forta legii, despre cum isi vor alege irakienii singuri liderii si nu vor accepta ca acestia sa le fie impusi de afara. De altfel, in acelasi spirit, reprezentantul Statelor Unite la reuniunea de luni, din regiunea Nassiryia, a tinut sa precizeze ca Washingtonul nu are absolut nici un interes sa guverneze Irakul. Trimisul american, pe numele lui Zalmay Khalilzad, s-a ocupat si de pacea posttalibana din Afganistan.
Declaratia in 13 puncte adoptata la sfarsitul reuniunii irakiene a mai inclus: respingerea violentei politice si implicarea irakienilor in procesul de reconstructie, precum si colaborarea cu fortele coalitiei pentru restaurarea climatului de securitate si asigurarea nevoilor de baza ale populatiei.
Mai consistente au fost chiar si planurile de guvernare a Irakului post-Saddam formulate in noiembrie anul trecut, la Washington, de exilatii irakieni. Atunci, Grupul National Irakian a propus patru consilii consultative interimare care sa conduca procesul de tranzitie pe calea cea buna: un Consiliu al Deputatilor (format initial din irakienii in exil, acesta urma sa elaboreze amendamente constitutionale, sa puna bazele legii electorale si se ofere o platforma politica tranzitiei), unul al Demnitarilor (care sa reprezinte cele 17 provincii ale Irakului, plus Bagdadul), o presedintie tricefala cu rol administrativ pentru regiunile de Nord, Sud si Centru si, in cele din urma, un Consiliu de Securitate sau Militar.
O alta bila neagra pentru discutiile irakiene a fost absenta lui Ahmed Chalabi, lider al Congresului National, perceput drept viitorul conducator al Irakului si protejat al Pentagonului, dar si boicotarea evenimentului de catre Consiliul Suprem pentru Revolutie Islamica in Irak (SCIRI), cu sediul la Teheran. Siitii din Iran si-au motivat decizia prin respingerea autoritatii americane.
Fapt, se pare, si in acordul Natiunilor Unite, al caror reprezentant la Londra a tinut sa precizeze ca organismul international va face ceea ce ii solicita Consiliul de Securitate, dar -nu va fi subjugat vreunei puteri de ocupatie-. Ahmad Fawzi a subliniat ca, deocamdata, ONU are doar rol umanitar in Irak.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
