Serbia mistifică din nou adevărul în fața OSCE privind românii din Valea Timocului

În ciuda faptului că încearcă din răsputeri să aderare la UE, Belgradul se încăpățânează să acorde drepturi normale ca oricărei alte etnii de pe teritoriul său pentru cea a românilor timoceni, denumiți generic drept „vlahi”. De ani de zile, Serbia încearcă să convingă pe toată lumea că românii din zona Voivodinei (nordul țării -n.r.) sunt  cu totul altceva decât cei din Valea Timocului (est -n.r). Mai mult, aceștia din urmă ar vorbi și o altă limbă, cea „vlahă”. Pentru ca toată această poveste de prost gust să fie mistificată complet, sârbii au mai inventat și un așa-numit alfabet vlah cu grafie slavonă. Toate aceste perdele de fum sunt vândute de ani de zile cu un tupeu sfidător oficialilor europeni ce vin să monitorizeze situația privind respectarea drepturilor tuturor minorităților care trăiesc pe teritoriul Serbiei. Chiar dacă au existat numeroase proteste la cele mai înalte niveluri, cu excepția premierul Victor Ponta, autoritățile de la Belgrad trec impasibile peste ele și își continua marota privind existența separată a „vlahilor”. Promovând tot felul de politici asemănătoare cu cele ale CEKA, sârbii au reușit să fărâmițeze această comunitate care este reprezentată în prezent  de foarte multe asociații controlate de sârbi ce propovăduiesc acest „vlahism” primitiv. În ciuda faptului că românii din această parte a Serbiei și-au declarat de nenumărate ori loialitatea față de statul sârb, Belgradul face orice pentru a nu cumva să se repete precedentul Kosovo. În fond, românii nu cer decât dreptul de a învăța în limba maternă și servicii religioase în limba română.

Cu jalba la OSCE

În acest sens, săptămâna trecută, înaltul comisar OSCE pentru minorități Knut Vollebaek s-a aflat în mijlocul românilor din Valea Timocului pentru discuta cu aceștia problemele tot mai dese care merg până la hărțuiri în sfera penală, așa cum i se întâmplă părintelui Boian Alexandru, protopop de Dacia Ripensis și slujitor al micii biserici de la Malainița. La o astfel de întrevedere, liderii românilor timoceni i-au adus la cunoștință delegației OSCE probleme cu care se confruntă în fiecare zi. Vollebaek a dorit să afle de la aceștia dacă autoritățile sârbe au întreprins demersuri pentru introducera învățământului în limba română în localitățile românești și dacă le sunt respectate drepturile minorităților din această parte a Serbiei. În replică, liderii comunității de români s-au plâns că se încearcă introducerea forțată a așa-zisei limbi vlahe în școli, continuându-se teoria că „vlahii” nu sunt români. În ceea ce privește serviciul religios în condiții normale, drumul este lung. Sârbii continuă politica de hărțuire a preotului Boian Alexandru pentru construirea unei clopotnițe, acesta fiind mereu amenințat cu demolarea bisericuței de la Malainița. La întâlnirea cu oficialul OSCE a participat și aripa tânără a etnicilor români din Valea Timocului. Președintele Asociației Studenților Timoceni, Aleksander Najdanovic, a evidențiat lui Vollebaek faptul că tinerii timoceni care învață acum în România ar dori să se întoarcă și să profeseze în Serbia. El a mai spus că în România tinerii timoceni studiază limba română și ar dori să predea pe viitor în școlile din Valea Timocului, dar dacă nu vor avea această posibilitate, atunci vor trebui să plece să-și caute de muncă în alte țări, fapt ce va fi dăunător păstrării identității naționale românește în această zonă.

„Vlahizarea” ca politică de stat

Chiar dacă ulterior discuției cu liderii românilor timoceni, oficialul OSCE i-a atras atenția președintelui sârb, Tomas Nikolici, că drepturile privind accesul la educație, mass-media și biserică sunt condiții ce trebuie îndeplinite de la Belgrad, liderul sârb a replicat că știe despre specificitățile fiecărei etnicii, inclusiv cea „vlahă”. El a pretins că Serbia aplică “cele mai înalte standarde europene și mondiale” în problema minorităților și că „vlahi” ar trebui să-ți standardizeze limba, subliniind că statul sârb îi va ajuta să facă acest lucru, potrivit Tanjug. Consiliul Național al Minorității Vlahe, al cărui lider Radisa Dragojevic declară oficial că „vlahii” sunt altceva decât români, a demarat în februarie 2012 procesul de așa-zisă standardizare a „limbii vlahe” inventând un pretins alfabet vlah cu grafie slavonă. În virtutea acțiunilor acestei asociații, Belgradul încearcă să-și motiveze la rândul său acțiunile ce privesc această comunitate a românilor timoceni din estul acestei țări. Reacțiile Bucureștiul în această chestiune sunt în general timide iar documentele bilaterale sunt călcate în picioare în ciuda faptului că România continuă să susțină traseul european al Belgradului.

Mădălin Necșuțu