Veturia Goga, spioana F?â??hrerului – (I)

La mai bine de 30 de ani de la trecerea în neființă, la reședința de la Ciucea, a celei care a fost pionul ascensiunii politice a poetului mesianismului ardelean, Octavian Goga, s-a așternut praful uitării. Mărturie mai stau astăzi documentele prăfuite din arhivă și scurtele referiri ale presei interbelice despre cea care a fost amfitrioana jocurilor de culise sub regimul lui Carol al II-lea, în guvernarea  generalului Ion Antonescu și-n timpul Republicii Populare Române, de după 23 august 1944. Pornind de la lucrările nepotului lui Octavian Goga, Mircea Goga, profesor universitar de limbi romanice la Universitatea Sorbona, am schițat cadrul în care soprana Veturia Triteanu, care ulterior va deveni Goga prin căsătoria cu marele poet, va intra în contact pe scena wagneriană a Operei din  Berlin cu agenții serviciului secret german, în slujba căruia va activa discret începând cu 1914, anul declanșării primei conflagrații mondiale. Prestigiul de care se bucura aceasta în lumea muzicală berlineză i-a deschis accesul spre marea scenă politică a Bucureștiului interbelic, concomitent cu apariția camarilei din jurul cuplului Carol al II-lea – Elena Lupescu și degradarea ciclului democratic din cadrul rotativei PNL-PNȚ. Pe de altă parte, rodul jocurilor fine de culise pe care Veturia le făcuse în spatele imaginii și prestigiului de care se bucura politicianul Octavian Goga a fost înduplecarea lui Carol al II-lea pentru numirea tandemului Goga-A. C. Cuza (n.r. – fondatorii Partidului Național Creștin, cunoscuți în epocă drept gogo-cuziști, adepți ai fascismului mussolinian pentru crearea României Românilor), la 30 decembrie 1937, peste partidele politice și mișcarea legionară care nu reușiseră, pentru prima dată din 1926, să treacă de pragul electoral necesar obținerii primei electorale pentru constituirea guvernului. Experimentul acestui guvern peste partide a durat aproximativ o lună și jumătate, până la 14 februarie 1938, când Carol al  II-lea a lansat noua Constituție autoritaristă și a pregătit terenul numirii guvernului condus de patriarhul Miron Cristea.

În slujba intereselor meschine…

În fapt, guvernarea gogo-cuzistă plăsmuită de Veturia cu agenții de influență ai Führerului a fost un prim experiment îndreptat împotriva evreilor și a presei din Sărindar prin măsurile luate de Octavian Goga împotriva acestora, care a stârnit reacții negative în cadrul Consiliului Ligii Națiunilor de la Geneva. Nici chiar măiestria pledoariei diplomatice pe care a făcut-o ministrul de externe, Istrate Micescu, nu a putut salva imaginea acestui guvern minoritar care i-a forțat mâna lui Carol al II-lea, adeptul formulelor de guvernare autoritariste încă de la lovitura de stat înfăptuită la 6 iunie 1930 sub actul Restaurației. Întorcându-ne la situația Veturiei, biograful Mircea Goga o plasează în jurul cercurilor de influență carliste cu o misiune bine trasată de către rege și „patronii germani“, aceea de a „supraveghea“ pas cu pas activitatea politicianului Octavian Goga. „Limbuția unei femei, neajuns pe care îl punem cu toții pe seama celei mai nevinovate exersări a femenității, o vom califica așadar, ca-n filmele cu James Bond, misiune îndeplinită și totodată crimă de stat, din moment ce supravegheatul era un bărbat de stat. Slujind la doi stăpâni, Mult-Iscusita Vremii Doamnă făcuse, dintr-o lovitură, jocul amândorora“, potrivit biografului Mircea Goga. Activitatea informativă a Veturiei Goga este mai pregnantă în timpul regimului antonescian, când România a făcut, în primă instanță, jocul politicii germane pentru refacerea fruntariilor ei ciopârțite din vara anului 1940 ca urmare a odiosului pact Ribbentrop-Molotov, semnat în august 1939. Din postura de apropiată a Generalului, Veturia a intrat în anturajul înalților reprezentanți ai Germaniei naziste de la București, fiind,  în plan informativ, coordonatoarea Coloanei a cincea în servirea intereselor specifice ale AXEI în jocul geopolitic dâmbovițean.
(Va urma)