Vladimir Putin – un jongleur abil in relatiile cu Vestul

Privit cu ochi buni in Rusia si in Occident inca de la numirea sa ca succesor al lui Boris Eltin, urmata de preluarea efectiva a puterii, in martie 2000, fostul spion KGB a stiut sa isi valorifice potentialul prezidential, demonstrat acum de rata aprobarii politicilor sale in sondajele de opinie – 75%. Si pe buna dreptate, caci a avut cateva reusite demne de luat in seama: rata anuala de crestere economica este de 6% – si numai o scadere spectaculoasa a pretului petrolului ar putea sa o traga in jos -, problema cecena este ca si rezolvata, lupta impotriva coruptiei a fost demarata. Apreciat pentru ca stie sa evite bataliile pe care nu are sanse sa le castige, precum cea impotriva extinderii NATO, liderul de la Kremlin nu are efectiv nici un rival pe scena interna. Chiar si Duma de Stat, traditional inamic al presedintelui, isi permite din cand in cand acum doar sa murmure impotriva sa.

Si totusi… A reusit sa trezeasca antipatia marilor generali rusi, prin anuntul privind inchiderea celui mai mare centru de spionaj din Cuba si prin permiterea prezentei americane in Asia Centrala, mai ales in Uzbekistan, unde sentimentele antirusesti sunt profunde si unde presedintele Islam Karimov a dat de inteles ca doreste o desfasurare americana pe termen lung. A reusit apoi sa supere chiar serviciile de securitate, care nu sunt de acord cu noua alianta ruso-americana, fie ea si antiterorista. Impotriva sa se ridica si industria militara, care, avand -colaboratori- puternici precum Iran sau Siria, se opune unui parteneriat multilateral cu Occidentul, caci acesta presupune pierderea unor contracte militare substantiale, cu impact asupra economiei nationale si, mai ales, asupra buzunarului propriu. Nu in ultimul rand, numerosi oameni politici, de la comunistii lui Ziuganov si ultranationalistii lui Jirinovski pana la liberali, critica apropierea de America, -daunatoare- intereselor nationale.

Scurtele zvacniri de personalitate ale cercurilor antioccidentale s-ar putea transforma insa intr-o arma mortala gata sa se descarce asupra liderului de la Kremlin, in cazul in care acesta nu se intoarce din SUA cu pretentiile satisfacute, scria publicatia -Komersant- saptamana trecuta. Tocmai de aceea, sustin analistii rusi, dupa ce a jonglat spectaculos in relatiile cu Vestul, mai tanarul Vladimir Putin ar trebui sa ia aminte la experientele predecesorilor sai, Boris Eltin si Mihail Gorbaciov, in relatiile cu America. Ambii favoriti ai Occidentului, acestia au sfarsit prin a fi inlaturati sau fortati sa renunte la putere, pe fondul pierderii sprijinului intern. -Komersant- scrie ca ultimul lider sovietic a sperat ca, dupa prabusirea Zidului Berlinului, NATO va renunta la extinderea spre Est. Nu a fost asa si, cativa ani mai tarziu, Alianta se marea cu trei membri din Europa Centrala. La randul sau, Eltin a crezut ca Occidentul va sterge cu buretele vechile datorii sovietice, ca multumire pentru eforturile sale de a indeparta de la putere ultimele ramasite ale comunismului, dar liderii Apusului nu l-au luat in considerare. Ce se va intampla cu Putin? Aceasta ramane de vazut.