Portret de europarlamentar: Corina Crețu
Săptămåna aceasta, cotidianul „Curentul“ a avut plăcerea să stea de vorbă cu unul dintre cei mai activi europarlamentari ai delegației social-democraților la Bruxelles, Corina Crețu. Europarlamentarul PSD ne-a explicat că munca din Legislativul European îi răpește foarte mult timp, dar cu toate acestea preferă Bruxelles-ul în detrimentul Bucureștiului, pentru că, ne-a declarat ea, „activitatea din Parlamentului European este mult mai stimulantă“. Deși și-a început activitea profesională ca jurnalist, la începutul anilor ‘90, la scurt timp, a decis să treacă de granița informării și să participe activ la viața politică din Romånia, pentru ca mai apoi să se alăture colegilor săi romåni din Parlamentul European. Activă în special pe partea socio-economică a Legislativului de la Bruxelles, Corina Crețu ne-a explicat că printre preocupările sale majore se află protejarea numărului extrem de mare al romånilor care au ales să muncească în afara frontierelor Romåniei, dar în interiorul celor ale Uniunii Europene. În această direcție, ea ne-a precizat că a inițiat, împreună cu încă doi colegi, un proiect de rezoluție menit să înlesnească accesul muncitorilor romåni pe piața forței de muncă din Europa, în condițiile în care 9 din 27 de țări membre UE încă mai mențin restricții de muncă pentru lucrătorii romåni și bulgari. Vă invităm să urmăriți în continuare fragmente ale acestui interviu, pentru ca varianta intergrală să poată fi vizionată pe site-ul web al ziarului „Curentul“, la adresa www.curentul.ro:
– Doamna Corina Crețu, spuneți-ne, vă rog, care sunt prioritățile mandatului dumneavoastră și pe ce teme insistați în Parlamentul European?
– În primul rând, aș dori să vă spun că sunt vicepreședinte al Comisiei de Dezvoltare a PE, iar acest lucru presupune întărirea relațiilor cu țările în curs de dezvoltare și, din acest punct de vedere, ne axăm pe țările cele mai afectate, iar Haiti este un bun exemplu în acest sens. De asemenea, avem o situație specială și în teritoriile palestiniene pe ordinea de zi. Aș mai vrea să precizez că sunt membru supleant în Comisia de Muncă și Afaceri Sociale, iar aici mi-am concentrat atenția pe ridicarea barierelor de pe piața muncii pentru lucrătorii români și bulgari. Chiar am inițiat un proiect în această direcție împreună cu colegii mei europarlamentari Daciana Sârbu și Ioan Enciu. Am făcut un proiect de rezoluție care, sperăm noi, să întrunească jumătate plus unu din numărul total al europarlamentarilor (736 de eurodeputați numără în prezent PE – n.r.) pentru a deveni mai apoi poziția oficială a PE asupra acestei chestiuni. Este vorba de ridicarea restricțiilor pe piața muncii, pentru că din 27 de țări membre ale UE, 9 dintre ele mai mențin încă restricții pentru muncitorii români și bulgari. Aceasta cred că este o chestiune extrem de importantă la care ar trebui să ne aliniem cu toții. Mai fac parte și din delegația PE pentru relația cu SUA, unde problema vizelor pentru intrarea pe teritoriul acestei țări ne vizează în mod direct, dar și relațiile în sens mai larg între UE și SUA.
– Credeți că este posibil să intrăm în viitorul apropiat în acel program Visa Waiver?
– Din păcate, România este una dintre țările cu cea mai mare rată de respingere, iar în ultimii ani această cifră mai mult a crescut decât să scadă. Totuși, cred că este încurajator și pentru noi faptul că Grecia își rezolvă deja această chestiune, iar noi am insistat la Bruxelles ca UE să fie mult mai solidară și mai vocală în apărarea intereselor noastre și cred că UE trebuie să aibă o poziție mult întărită pentru ca membrele ei să aibă parte de un tratament egal din partea Washingtonului. Am primit, bineînțeles, și reproșuri din partea UE, cum că unele țări încearcă să își rezolve pe cale bilaterală aceste probleme făcând tot feluri de înțelegeri cu SUA și atunci solidaritatea UE este inutilă. Dar eu cred că este important să insistăm pe această chestiune. Totul depinde de Congresul SUA care este destul de rigid în această privință a primirii de noi persoane în țară.
– Știm că PE a primit recent o petiție din partea unui ONG italian prin care se cerea ca România să ridice o parte din restricțiile impuse pentru piața adopțiilor. Ce ne puteți spune despre acest lucru?
– Acea petiție a fost respinsă de către PE. Colegul meu Victor Boștinaru face parte din Comisia de Petiții și s-a ocupat de acest subiect, dar, din câte am înțeles, acest demers a avut un scop mai mult comercial, dacă îi pot spune așa. Cred că este foarte important ca și copiii români să fie cât mai protejați de legislație. Noi ne supunem normelor europene, presiuni în acest sens au fost și vor mai fi, și, din păcate, cred că este o afacere foarte profitabilă. Nu doresc să fac nimănui procese de intenție, dar atâta timp cât se poate asigura copiilor un viitor aici în țară este foarte important ca ei să rămână aici. Totuși, dacă sunt cazuri de adopție, ele trebuie să se realizeze foarte clar și transparent. În Parlamentul European a fost o voce importantă în acest sens, în persoana doamnei baronese Emma Nicholson, care am înțeles că se ocupă și acum de această problemă, dar de la Londra. Respingerea petiției formulate de „Amici dei bambini“ a fost un succes al Comisiei de Petiții a PE.
– Doamna Crețu, ați fost jurnalistă, vă este dor de meseria asta? Vă gândiți că ați putea reveni vreodată în branșă?
– Nu, nu mă mai gândesc la acest lucru, dar îmi face plăcere să scriu și colaborez și acum cu presa. Mai am și un blog personal pe care scriu destul de des. Mai trimit și acum materiale la ziare, dar cred că perioada aceea a fost foarte potrivită vârstei pe care o aveam atunci. De abia terminasem facultatea, imediat după Revoluție, și poate era și o altă atmosferă. Acum, toată lumea este pe cont propriu, atunci, eram așa un fel de mare familie și parcă atunci erau și pasiuni politice mult mai mari. Am învățat meserie și mi-a plăcut foarte mult. Dacă m-ați fi întrebat dacă voi ajunge în politică v-aș fi răspuns că este exclus. Dar în viață e bine să nu spui niciodată „niciodată“, pentru că nu știi ce se poate întâmpla. Poate doar să colaborez, dar să fiu, ca să zic așa, cu carte de muncă, nu prea mă mai văd în această postură.
– Ce faceți cu timpul liber, să spunem, mergeți la shopping ca majoritatea femeilor?
– Am avut o perioadă când eram observator, când nu aveam drept de vot sau să iau cuvântul, practic, eram mult mai liberă. Aceea a fost și perioada în care am vizitat mai mult orașe ca Brugge sau Anvers. Acum, cred că m-am implicat în multe proiecte și nu mai am timp de nimic. Doar când primim grupuri de vizitatori. Săptămâna aceasta am un grup de la Zalău și atunci ies cu ei la o masă și de abia atunci ajung și eu în Grand Place (centrul turistic al Bruxelles-ului, n.r.). Am preluat și această sarcină de secretar internațional și, practic, acest lucru este o muncă în plus aici în București, deci este destul de limitat timpul și am devenit, din cauza oboselii probabil, mult mai statică, dacă pot spune așa. Oricum, când e vreme frumoasă, merită să te plimbi la Bruxelles.
– Dar unde vă place să vă faceți cumpărăturile, la Bruxelles sau la București?
– Sincer, cred că le fac mai mult din magazinele din aeroport, pentru că există acel timp de așteptare care trebuie consumat. Oricum, prețurile sunt mai mici acolo (la Bruxelles – n.r.) și la haine, și la alte obiecte cosmetice, de exemplu. Totuși, și prețurile de pe Aeroportul din București sunt mai bune decât pe altele similare.
– Doamna Crețu, sunt semne de ieșire din criză pentru UE, în general, și România, în special?
– Cred că țările UE nu pot fi evaluate ca un tot unitar pentru că statele din vestul Europei au fost cele mai afectate, dar ele ies deja din criză, pe când, în opinia mea, România mai avea încă de tras cel puțin 2-3 ani cu mari sacrificii și apoi vor începe oricum dările către organismele internaționale, care sunt, după cum știți, cele mai mari din istoria României. Mi se pare că acești bani împrumutați nu se văd în economia României. Vorbim, totuși, de 10 miliarde de euro de la FMI sau Banca Mondială și nu mi se pare că se văd în mod corespunzător în economia României. Va fi o povară care va fi dusă inclusiv de generațiile viitoare, pentru că o astfel de sumă imensă va trebui plătită tot din bani publici. Am o mare admirație pentru țări ca Bulgaria sau Polonia pentru că au strâns din dinți și au mers mai departe. Noi nu am făcut decât să amânăm cumva efectele crizei, poate pentru că a fost și an electoral, dar cred că trebuia să avem un dialog mai larg despre consecințele acestui împrumut. Este foarte important să avem o viziune pe termen lung, cred că asta ne lipsește. Poate ar trebui să lăsăm puțin politica și să le permitem economiștilor să își facă treaba. Ar fi mai bine să existe mai puține scandaluri politice pentru că până la urmă este în joc viața românului de zi cu zi.
– Are UE vreo strategie pentru integrarea rromilor?
– Există o strategie care a fost adoptată acum vreo doi ani. Totuși, roadele ei s-au văzut mai puțin. Este clar că este o problemă care depășeste granițele unei singure țări. Este nevoie de o strategie comună, pentru că este vorba de o comunitate care are cu totul alte obiceiuri, pentru care e nevoie de o nouă viziune. Părerea mea este că s-au făcut pași importanți, dar, legat de ce se întâmplă în Italia, cred că este nevoie ca și țiganii să se supună legilor țării respective. Totuși, dacă cineva comite o infracțiune, trebuie să plătească indiferent de etnie. Sunt multe discriminări și multe prejudecăți, atât la adresa țiganilor, cât și a românilor. Noi am fost recent la o conferință la Paris și am văzut în tren acele afișe care avertizau călătorii despre „hoții români“ și am fost foarte vocali în PE împotriva lor. Din păcate, s-au format unele prejudecăți în privința românilor. Chiar îmi spunea un coleg spaniol cum că a avut loc un jaf la o bancă în Spania, iar televiziunile relatau că este vorba despre români după modul în care s-a acționat. S-a dovedit, un pic mai târziu, că erau albanezi. Deci iată că există astfel de prejudecăți. Este de datoria noastră să luptăm pentru acest lucru, pentru că singuri ne-am făcut acest „renume“. Este adevărat că astfel de tendințe extremiste sunt alimentate și de criza economică, iar străinii, printre care și românii, sunt primii afectați de disponibilizări. Trebuie să luptăm pentru ei, pentru că au drepturi la fel ca și ceilalți cetățeni europeni. Sunt destui politicieni și ziariști în România care vorbesc despre statutul emigranților, când noi suntem cetățeni europeni cu drepturi depline. Îmi vine în minte acum, probabil și de la tragedie, exemplul Poloniei, iar domnul Kaczinsky a devenit incomod la Bruxelles tocmai pentru că bătea cu pumnul în masă când venea vorba de interesele țării sale. La fel trebuie să luptăm și noi pentru nevoiele românilor. Pe lângă problema rromilor, există și altele, poate mai importante, cum ar fi cea a satului românesc, care nu se compară nici pe departe cu unul din Franța, spre exemplu. Totuși, oricât de muncitori am fi noi acolo, nu putem substitui politica națională, iar ajutorul trebuie să vină și de la București în aceste privințe.
– Despre Strategia UE pentru Dunăre ce ne puteți spune? Care sunt beneficiile pentru România?
– Este o bătălie care s-a dat în Parlamentul European. Vă pot spune că Adriana Țicău, colega mea, se ocupă foarte mult de acest proiect și face parte din acel grup de lucru pentru această strategie. De asemenea, ea este și vicepreședinta Comisiei de Transporturi din PE. Din câte știu, dânsa dorește să organizeze la Bruxelles o întâlnire cu toți primarii din orașele-porturi riverane Dunării din țara noastră. Ridicarea nivelul economic pentru aceste orașe nu poate fi decât în beneficiul României.
– Cum dorește UE să se implice în rezolvarea conflictului israeliano-palestinian? Este poziția UE favorabilă creării statului Palestina?
– Eu cred că nu mai există factor politic care să nu mai agreeze ideea creării a două state diferite, respectiv Israel și Palestina. Pe 22 martie, chiar am prezidat o întâlnire pe acest subiect, la care l-am avut invitat pe fostul premier britanic Tony Blair, care este în același timp și reprezentantul Cvartetului pentru Orientul Mijlociu. Aș vrea să vă spun că Uniunea Europeană este cel mai important donator pentru palestinieni, cu peste un miliard de euro donați anual, bani care s-au dus în infrastructură, educație sau locuințe, fonduri care au fost suportate practic din bani publici, iar din cauza conflictului din Fåșia Gaza de la începutul anului 2009, aceste proiecte au rămas în aer. În opinia mea, cred că UE nu își joacă rolul de cel mai important jucător în acest dosar, pentru că e clar faptul că în plan politic SUA sunt mult mai active, deși noi (UE – n.r.) suntem cel mai important donator. UE nu știe să joace rolul principal în această problemă, și, la fel ca și în cazul Haiti, șefa diplomației europene, Catherine Ashton, a fost criticată la Bruxelles. Și acolo, UE a fost cel mai mare donator, dar cei care s-au văzut mai mult au fost americanii. Revenind, impresia mea este că în Parlamentul European s-a format deja o majoritate pro-palestiniană. Sunt foarte mulți colegi care spun că au în circumscripții comunități de palestinieni și arabi în general și nu duce la nimic bun această radicalizare a pozițiilor de ambele părți. Spun asta pentru că rachetele dinspre teritoriile palestiniene nu încetează și la fel și construirea de locuințe de către israelieni în teritoriile ocupate. În prezent, este o situație fără soluție. Este importantă de asemenea și reconcilierea în sânul palestinienilor între Hamas și Fatah pentru a se continua negocierile cu Israelul, pentru că unii recunosc statul Israel, alții nu. La începutul lunii mai, o delegație a PE va merge în Israel și Fâșia Gaza.
– S-a împlinit recent un an de la violențele din Republica Moldova, atunci când tinerii de peste Prut au ieșit în stradă pentru a alege pentru țara lor un destin european. Suferința și bătăile îndurate pentru acest deziderat au avut și au ecou și la Bruxelles?
– Bineînțeles, după cum spuneați, este un deziderat național, iar solidaritatea noastră este firească pentru cetățenii de peste Prut, poporul-frate, ca să spun așa. Ideea ar fi ca România să sprijine în continuare Republica Moldova și ca, până în 2014, Chișinăul să implementeze cât mai multe reforme. Vreau să vă spun că noul guvern al Republicii Moldova face o bună impresie la Bruxelles și cred că acest lucru este de asemenea foarte important. Vreau să vă spun că este datoria noastră să ajutăm Republica Moldova și fiecare (dintre europdeputații români – n.r.) face ce poate în acest sens în comisiile în care activează și nu cred că există o diferență între noi (europarlametarii români – n.r.), indiferent de la ce partid suntem.
