În 1989, în timp ce țările socialiste-satelit ale Kremlinului porneau pe calea reformelor în ritmuri și-n forme diferite de la o țară la alta, România părea încremenită într-un stalinism opac și întârziat. Reformele, transparența, dezbaterile publice la care participau forțe politice erau de neimaginat pentru regimul de la București în cadrul conducerii de stat și de partid. În România, Nicolae Ceaușescu, secretarul general al PCR și președintele țării, refuza orice schimbare majoră în sistem și continua orbește să vehiculeze tezele sub deviza cărora „socialismul era viitorul de aur al omenirii“, acuzându-i pe comuniștii reformatori din celelalte state-satelit ale Moscovei de trădarea înaltelor idealuri socialiste. Pe de altă parte, socialismul în societatea românească se afla în faliment în privința premisele dezvoltării economice. Decizia lui Nicolae Ceaușescu de lichidare rapidă a datoriei externe prin politica „strângerii curelei“ din martie 1989 a accentuat și mai mult nemulțumirile populației vizavi de continuarea raționalizării produselor de bază și a înrăutățirii traiului de zi cu zi. Dimensiunea hiperbolizată a lui Ceaușescu a fost continuată la Congresul al XIV-lea din noiembrie 1989, când a fost propus să fie reales în funcția de secretar general al PCR, în timp ce-n plan extern liderul de la București era izolat, pe fondul respingerii perestroicii și a glasnostului. În rândul românilor se accentuau tot mai mult nemulțumirile populației, care așteptase miracolul schimbării la Congresul al XIV-lea prin predarea ștafetei de către Ceaușescu.
Necesitatea schimbării…
În acest context, o primă scânteie a nemulțumiților s-a aprins la Iași în 14 decembrie 1989, când un grup de persoane organizate în Frontul Popular Român a luat inițiativa organizării unui miting de protest în Piața Unirii din Iași. Astfel, pentru acest prim moment, fundamental rămâne manifestul „Chemare către toți românii de bună-credință“:
„Să punem capăt foamei, frigului, fricii și întunericului care ne stăpânesc de 25 ani. Să punem capăt terorii dezlănțuite de dictatura ceaușistă care a adus poporul în pragul deznădejdii“. În fond, din textul acestui document observăm principalele nemulțumiri ale unei populații ajunse în pragul disperării, în contextul în care cuplul dictatorial Ceaușescu ratase lamentabil să facă schimbarea de regim pe cale pașnică. Frontul Popular Român mai cerea ieșenilor să iasă masiv în stradă pe 18 și pe 30 decembrie 1989 pentru a cere înlăturarea de la conducerea statului a lui Ceaușescu și a familiei sale. În fața mișcărilor de stradă, forțele represive au luat măsuri dure și au anihilat în pripă încercarea de revoltă populară de la Iași, dovadă în fața istoriei și a vremurilor rămânând manifestul-document al Frontului Popular Român.
(va urma)
