Bancuri

Se întâlnesc Ițic și Ștrul. Ițic – supărat, Ștrul – vesel.
Ș: – Frate, am scăpat de toate problemele!
I: – Da’ ce-ai făcut, mă?
Ș: – Mi-am luat un elefant, frate!
I: – Hai bă, lasă vrăjeala, că nu-mi arde…
Ș: – Nicio vrăjeală, mă. Știi parcul meu de mașini? Vine elefantul în fiecare zi, le spală, dă cu coada, le lustruiește. Nevastă-mea… știi că e obsedată cu grădina de flori. N-am treabă, le stropește ăsta de cinci ori pe zi… jet mic, jet mare. Copiii… știi ce disperat eram cu ei. Îi ia elefantul cu trompa, îi plimbă prin cartier, joacă fotbal cu ei. Nu mai am niciun stres.
I: – Da’ cât ai dat, mă, pe el?
Ș: – 100.000 de euro, da’ face toți banii…
I: – Auzi, mă… Nu mi-l vinzi mie?
Ș: – Ce să fac?!! Bă, nene, ăsta e parte din familie acum, nu e de vânzare.
I: – Hai, mă, că-ți dau 150.000, dă-mi-l mie, doar știi ce probleme am acasă!
Ș: – Nu se poate, mă. E sufletul nostru, cum să ne despărțim de el?
I: – Hai, bă, că-ți dau 200.000.
Ș: – Nu se poate, bă Ițic. Îți comand și ție unul, dacă vrei, da’ ai de așteptat un an.
I: – Băi Ștrul, îți dau 300.000!
Ș: – Bine, mă, hai. Da’ să știi că ți-am dat de la inimă, era ca și copilul nostru.
După 6 luni se întâlnesc ăștia iar. Ștrul – vesel, Ițic – terminat.
I: – Băi Ștrul, m-ai nenorocit cu elefantul ăla!
Ș: – De ce, mă?
I: – Nu face nimic, frate. Parcul meu de mașini, îl știi… S-a suit cu curu’ pe mașini, mi le-a strivit. Nevastă-mea… Obsedată și ea cu florile, s-a c…t pe ele, nu se mai vede o petală. Copiii… îi bate cu trompa, îi aleargă prin casă. Sunt terminat!
Ș: – Băi Ițic, tu ai o problemă!
I: – Da, bă, știu, cu elefantul de la tine.
Ș: – Nu, bă! Tu, cu atitudinea asta, n-o să vinzi niciodată elefantul ăla!