După zile întregi de tăcere, Călin Popescu Tăriceanu s-a hotărât să rupă tăcerea în cazul Sterling și, învățat de consilieri, a adoptat tehica hoțului care strigă: hoții! El a arătat cu degetul spre pesedistul Iulian Iancu, cel care a avut tupeul să ceară desecretizarea contractului Sterling. Cu certitudine, Iulian Iancu nu este o ușă de biserică în fața căreia să te închini, dar strategia lui Tăriceanu miroase de la o poștă a manevră ieftină de imagine. Oricine știe să citească și are câțiva ani de școală poate face diferența între explorare și exploatare, ca să nu mai vorbim de anularea parteneriatului statului român în această afacere. Numai că explicațiile subțiri ale liderului PNL n-au cum să șteargă imaginea de trădător al intereselor românești, conturată în urma apariției dedesubturilor afacerii Sterling. Tăriceanu a încercat
într-un final să se spele pe mâini, spunând că ordonanța prin care guvernul său a facilitat accesul companiei Sterling la resursele din Marea Neagră se află acum în Parlament și, prin urmare, deputații o pot respinge și astfel afacerea pică. Afacerea poate pica, dar e păcat să pice singură. Odată cu ea ar trebui să pice și capetele unor oameni care au guvernat doar cu gândul la conturile personale și ale clientelei politice. Se simte cineva cu musca pe căciulă?
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
