Cu sula-n coastă

Aproape niciuna din deciziile importante luate de-a lungul istoriei noastre nu ne-a aparținut în întregime. De obicei, interesele altora ne-au împins și pe noi de la spate și așa am realizat cele mai importante obiective naționale. De două mii de ani aproape nimic nu s-a schimbat în ceea ce privește atitudinea noastră mioritică. Cele mai importante legi au fost și sunt adoptate în România în urma presiunii exercitate ba de către UE, ba din nou de către FMI. Legea salarizării unice, legea unică a pensiilor, accelerarea procesului de descentralizare sunt puse zilele acestea pe repede-înainte tocmai pentru că ne pun alții sula-n coaste pentru a le adopta. Noroc cu criza asta că se mai desțelenește și aparatul birocratic din administrația românească. Nu cred că este plătitor de taxe în țara asta care să nu fi înjurat printre dinți în fața geamului unui ghișeu trântit „discret“ în față sau care să nu fi fost plimbat de la Ana la Caiafa pentru o simplă hârtie. Eficiența spre zero a administrației noastre i-a pus pe mulți investitori pe fugă și cu toate acestea numărul lor a sporit proporțional cu acreala din atitudinea lor. Și când te gândești că ai parte de acest tratament chiar pe banii tăi, cu siguranță ajungi să-i iubești pe reprezentanții FMI care au cerut reducerea drastică a aparatului birocratic din administrație în perioada următoare. Povara acestui aparat excesiv din administrație apasă direct și pe buzunarul meu și tocmai de aceea nu mă pot alătura corului de bocitoare publice care plâng de grija funcționarilor publici. Sunt convinsă că dacă sunt buni, competitivi și nu au fost angajați pe pile și relații își vor găsi un loc de muncă, poate chiar mai bine plătit, în sectorul privat. Această restructurare a corpului funcționarilor publici, care sperăm că va avea loc întrucât presiunea FMI pe acest subiect nu va slăbi deloc în perioada următoare, reprezintă partea bună a crizei prin care trecem și ne arată că furatul propriei căciuli a devenit un soi de sport național la români.