Am urmărit la televizor lansarea mult-anunțată și amânată a lui Sorin Oprescu și am avut, prima dată, o senzație de deja-vu. Tabloul era identic cu cel de la lansarea PSD, diferența fiind dată doar de protagoniști și de numărul de simpatizanți prezenți la eveniment.
Ca și cum atunci ar fi ieșit din sala de operație, complet steril, Oprescu a șters pe jos cu clasa politică din România, de parcă domnia sa ar fi activat până acum în Patagonia. Creație a laboratoarelor lui Iliescu din strada Atena, Oprescu s-a dezis în public de orice legătură cu partidele politice, în speranța că va mai reuși să păcălească încă o dată cu aerul său fals de independent. E drept că oamenii s-au săturat de politicieni care îi amăgesc cu promisiunile lor, dar e la fel de adevărat că nu-i apreciază nici pe independenții mincinoși care s-au folosit de voturile lor. „Mi s-ar părea o lașitate să-mi iau valiza și să plec la Cotroceni. Nu candidez în 2009. Eu îmi doresc să nu îi supăr (n.red pe bucureșteni) și vreau să rămån primar al Capitalei. Aceasta este hotărårea pe care am luat-o mai demult“, declara Oprescu nu mai departe de decembrie 2008. Între timp, înțelegem că doctorul a devenit laș și a decis să-i dea deoparte pe bucureștenii cărora le promitea în urmă cu un an o capitală mai frumoasă decât Parisul. Învins de propria neputință, Oprescu a decis să facă ceea ce știe el mai bine: să deschidă robinetul declarațiilor populiste. A vorbit despre România sa așa cum vorbea cu un an în urmă despre Bucureștiul său. Un an și jumătate de mandat al lui Oprescu la Primăria Capitalei se traduce, din păcate, doar prin ceasuri de aur de milioane de euro, cruci de flori și rațe de sute de mii de euro în parcuri. Dacă România lui Oprescu, pe care ne-o oferă astăzi cu atâta generozitate, înseamnă multiplicarea la scară națională a tuturor afacerilor cu cântec patronate de domnia sa în București, mulțumesc, dar refuz oferta. Îmi doresc să trăiesc într-o Românie în care oamenii nu devin brusc independenți politici după ce 18 ani au avut carnetul de partid în buzunar și într-o țară în care panglicarii politici sunt trimiși acolo unde le este locul, adică la lada de gunoi a istoriei.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
