Cred că Ion Iliescu a început să aibă coșmaruri. Cu cât se apropie împlinirea a 18 ani de la mineriada patronată de el în iunie '90, cu atât devine mai irascibil. Să-l mustre conștiința? Sau are noaptea coșmaruri cu oameni plini de sânge, bătuți bestial de minerii chemați chiar de el să planteze panseluțe și să-i ciomăgească pe golanii din Piața Universității?
Ion Iliescu nu suportă ca cineva să-i aducă aminte de mineriade și, probabil, filmul documentar al lui Stere Gulea îi provoacă crize de isterie. Tocmai de aceea, acest film, cumplit prin realismul lui, trebuie programat în fiecare an, pe 13 iunie, la televiziunea publică. Oamenii nu trebuie să uite cine este de fapt Ion Iliescu și cum și-a clădit el cariera politică după 1990.
Resping teoriile celor care nu mai contenesc să vorbească, în această campanie electorală, despre faptul că trecutul nu mai reprezintă o miză și trebuie să privim mai departe, fără să mai facem apel la morții mineriadelor, la morții revoluției etc. Aș fi de acord cu această abordare, dacă lucrurile s-ar fi limpezit în acești 18 ani și dacă vinovații pentru barbariile petrecute în '89 și '90 ar plăti pentru faptele lor. Numai că ei ne privesc astăzi sfidători, din înaltul funcțiilor lor politice, și cred că sunt intangibili. Nu știu dacă încrengătura de legi și interese îl va aduce vreodată pe Iliescu în fața judecătorilor, dar știu că măcar prin vot îi putem demonstra că n-am uitat și nu l-am iertat pentru mineriade.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
