"O fată de 14 ani s-a înecat, miercuri, în iazul Lipoveni, din județul Suceava, în timp ce mai mulți bărbați au stat pe mal și au privit scena terifiantă, fără să cheme măcar ajutoare.
Mai mult, când au venit pompierii de la Inspectoratul pentru Situații de Urgență Suceava, martorii tragediei au început să se fotografieze cu cei care căutau cadavrul fetei." E o știre din România reală, țara aceea care ajunge subiect de dezbateri doar când se întâmplă tragedii. Deși poveștile cu omenia poporului român continuă să fie prezentate în cartea noastră de vizită, realitatea e alta și e tristă. Suntem indiferenți chiar și atunci când tragediile se petrec sub ochii noștri. Interesant este că ni se ridică orgoliul la cote maxime atunci când aflăm că românii sunt tratați cu indiferență de italieni, spanioli, nemți sau englezi. Atunci facem dezbateri nelimitate ca timp și spațiu despre cât de lipsiți de sentimente umane sunt celelalte nații, în comparație cu noi, românii. Realitatea ne dă însă peste nas, chiar când suntem în toiul celor mai fierbinți dezbateri deontologice. Și-atunci, te-ntrebi: ce e mai grav? Nesimțirea unor bărbați care au privit indiferenți cum se îneacă o fată sau amprentarea rromilor în Italia? Nu cred că mai e nevoie de răspuns la această întrebare. Suntem la fel ca ceilalți, dar avem tendința de a ne ridica singuri pe un fals postament al istoriei.
În ultima vreme am devenit specialiști în false dezbateri, uitând că acolo, în România reală, oamenii chiar au probleme reale, ignorate cu desăvârșire și de autorități, și de marii analiști ai țării. Asist cu uimire cum de vreo câteva săptămâni încoace, principala problemă pentru câțiva deontologi supermediatizați nu o reprezintă tema inundațiilor sau situația din Justiție, criticată destul de dur la Bruxelles. Dintr-o dată, toate problemele par să se fi rezolvat și ne concentrăm cu mare atenție pe un ponei roz, care are pe fund o svastică, ce reprezintă, înainte de toate, un simbol hindus. Prin urmare, asistăm muți cum întâii deontologi ai țării dezbat pe un ton cât se poate de grav o expoziție de artă contemporană care, culmea, a fost apreciată de cunoscătorii de peste Ocean. Arta contemporană îmbracă forme cât se poate de originale, iar pentru profani, printre care recunosc că mă număr, o pictură sau o sculptură abstractă pot părea o prostie. Tocmai de aceea cel mai bine ar fi să vorbească despre aceste lucruri cei care se pricep la ele, și din păcate nu am văzut opinii ale criticilor de artă pe acest subiect.
Concluzia: ipocrizia e regină în România, unde ascundem sub preș toate mizeriile cotidiene, dar facem dezbateri savante despre lucruri la care nu ne pricepem.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
