Spectacol trist cu moguli

Ca un ziarist interesat de ce se întâmplă în breasla sa, am privit și eu, cu interes, spectacolul oferit de mogulii media și angajații lor, la o oră de audiență, la un canal de televiziune aparținând, bineînțeles, unui mogul. Spectacolul, din nefericire, a fost unul trist. Mogulii, care conform DEX sunt „oameni importanți, cu puteri discreționare“, au dovedit că eticheta pusă de Băsescu li se potrivește perfect, deși niciunul nu o agreează. Sorin Ovidiu Vîntu și Dinu Patriciu (de ce-a lipsit Voiculescu?) au confirmat prin pozițiile adoptate că nu ezită să-și folosească trusturile de presă pentru a se apăra sau pentru a-i ataca pe adversarii din business sau politică. Lucru știut de altfel. Mult mai trist decât spectacolul mogulilor a fost cel al „oamenilor lor“, ziariști cu pretenții care au mimat un joc al independenței editoriale de toată jena. N-am înțeles de ce au jucat cu toții, mogulii și ziariștii la un loc, în acest spectacol ridicol al independenței presei mogulilor. Dacă au dorit să-și convingă cititorii și telespectatorii, rezultatul a fost invers față de cel scontat, pentru că obediența jurnaliștilor a fost mai mult decât evidentă. Iar dacă au dorit să-i convingă pe oamenii politici, răspunsul ne-a fost oferit chiar de Traian Băsescu care a anunțat, ieri, că „Patronii acestor trusturi s-au îmbogățit în anii ‘90, în vremuri tulburi. Acum le e foame din nou. Vor să pescuiască din nou în ape tulburi, la fel ca în anii ‘90“. Nu știu cât de foame le e mogulilor, dar nici deontologii nu o duc prea bine, dacă judecăm prestația lor în direct la televizor. Au fost iritați ca niște arici și s-au zburlit la Traian Ungureanu care le-a smuls delicat vălul de independență pe care și-l puseseră la începutul emisiunii. Tot ce poți spera, după această emisiune, e ca oamenii să creadă că mai există și ziariști care nu și-au vândut sufletul și conștiința mogulilor.