Acasă Politic 13 iunie – o veste bună: Iliescu nu scapă de judecată

13 iunie – o veste bună: Iliescu nu scapă de judecată

DISTRIBUIȚI

În urmă cu șapte ani, când am venit la ziarul „Curentul” am făcut un pariu cu cineva din redacție, legat de Ion Iliescu. Am scris pe o hârtie pariul și a rămas în seif. Scriam acolo ca Ilici va fi judecat și condamnat și nu va crăpa neinculpat. Am mai făcut și alte pariuri în anii aceștia, câștigate toate, de cele mai multe ori cu foști colegi de la alte publicații. Am pariat ca Vîntu intră la pârnaie, că Locic intră la pârnaie, că Patriciu va dispărea din viața publică, după ce se va fi rușinat maxim, că Voiculescu va intra la pârnaie, că Adrian Năstase va intra la pârnaie. Dosarul ICA – legat de Voiculescu a fost publicat de Curentul în septembrie 2007. Rechizitoriul procurorilor de la aceste dezvăluiri a plecat. Voiculescu va intra, după 48 de amânări și tergiversări ale dosarului. Năstase e bine mersi blogger de pușcărie. Vîntu e și el bine mersi la pușcărie. Locic de asemenea. Patriciu e ca și mort nici nu mai e nevoie să mai ajungă după gratii viața sa e un coșmar a ajuns un nimic târât în noroi. La vremea când antamam pariurile pomenite personajele de mai sus erau semizei, erau super scule de bascule, erau mogulii lu Mama Leone, erau șmecherii lu’ pește prăjit acum sunt cu toții tari ca râma în stâncă, chițăie după gratii.

Ilici deocamdată cu concursul unui întreg Aparat, a tot scăpat. Justiția română a avut un obiectiv primordial, să-l facă scăpat pe Iliescu. Aparatul, reţeaua Sistemului şi-a făcut treaba, l-a protejat pe Iliescu din răsputeri. Au schimbat până şi Codul Penal anume pentru Ilici. Din analiză comparativă a vechiului şi noului Cod penal rezulta că subminarea puterii de stat (art. 162) a devenit în art. 402 o veritabilă dezincriminare. Însă în conformitate cu obligaţiile internaţionale pe care România şi le-a asumat – de exemplu – Convenţia ONU referitoare la Genocid – art. 3, 4 există cale de atac în continuare. Legile României sunt subsecvente celor internaţionale, europene.

Asta va fi nouă cale de atac pe linia legală împotriva lui Ilici şi a Statului sau – un Aparat de stat care a instigat la război civil, care a adus zecii de mii de giboni pentru a ne mătrăşi şi nimici pe noi, cei din Piaţa Universităţii, care spuneam doar atât: „nu mai vrem comunişti în fruntea ţării, nu mai vrem agentura KGB la comanda României!”. Pentru asta ne-au spart dintii şi scăfârliile, pentru asta alţi oameni au murit, au fost împuşcaţi şi zdrobiţi sub răngile minerilor. După Mineriadă, a doua zi după ce am ieşit spart tot de la lagărul securităţii de la Măgurele, cu frate-miu, am început, împreună cu cei care mai rămăseseră în picioare de la Liga Studenţilor – Mihai Gheorghiu şi Alexandru Baboș de la Asociaţia studenţilor din Arhitectura proceduri juridice împotriva lui Ion Iliescu şi a haitei sale de nenorociţi.

 

Iliescu – protejat și de Emil Constantinescu și de Traian Băsescu

 

Primele dosare cu privire la Mineriada ordonată de Ion Iliescu scrise în iulie 1990, imediat după ce am ieşit din Lagărul de la Măgurele, alături de colegi de la Liga Studenţilor, le-am trimis prin poştă militară a Ambasadei Olandei cancelariilor lumii şi mass-media străină. Primele probe le-am adunat şi constituit în plângeri penale tot în 1990. Am participat la primele cercetări ale Parchetului – mă refer la procurorul Mihai Popov.

Am scris primele materiale documentare cu probe de primă mână în Cotidianul şi apoi în toate ziarele la care am avut acces. Scriu de 20 de ani texte fluviu pe această temă. Am adunat tomuri de date, am făcut bloguri, am organizat demonstraţii, am depus plângeri penale etc alături ce cei câţiva, puţini, care s-au chinuit să păstreze atenţia publică asupra istoriei sângeroase a represiunii Pieţei Universităţii. Am făcut la dosare, am adunat mărturii, am strâns probe, am pornit acţiuni juridice ani de-a rândul de mi s-a acrit. La o primă întâlnire a lui Emil Constantinescu, devenit din profesor preşedinte, cu liderii Ligii Studenţilor, la care am fost prezent, acesta s-a jurat pe viaţa părinţilor săi că va acţiona ca un şef de stat şi va aduce lumina în dosarele Revoluţiei şi Mineriadei. După cum se ştie deja, acesta s-a retras umil din viaţa publică afirmând că l-a învins Securitatea, după ce a înaintat în grad la securişti de i-a căzut mâna din umăr, tot semnând decrete prezidenţiale. A venit apoi vremea ca Traian Băsescu să-şi probeze calitatea de bărbat de Stat. Şi domnia sa a promis, nu s-a jurat că tiganu’ că va face totul pentru că cei vinovaţi să fie pedepsiţi. Mai este puţin şi mandatul său de preşedinte se va încheia.

În 1998 a fost preluată partea juridică de Asociaţia Victimelor Mineriadei – s-au strâns alte tomuri de dosare. Un nemernic ticălos, aşa zisul procuror militar Dan Voinea, bunul tovarăş al lui Ion Iliescu şi Vladimir Tismăneanu, a mătrăşit vreme de 15 ani Dosarul ce-l privea pe Ilici. L-am dat în vileag şi l-am forţat să plece din magistratură, cu sprijinul Laurei Codruţ Kovesi şi al lui Traian Băsescu. Din punctul meu de vedere, fie şi pentru atât Taian Băsescu merita o apreciere. O apreciere nu mai mult. Deși a promis și s-a jurat pe cravata sa de pioner – ca și Emil Constantinescu – că va reuși în timpul mandatului său de președinte să obțină din partea Justiției finalizare dosarului așa zisei revoluții și a dosaruluiu Mineriadei, nu s-a întâmplat nimic dimpotrivă. Zilele trecute Parchetul a trimis pe adresa organizației victimelor Mineriadei o mizerie de rezoluție, pe care o prezentăm în premieră în întrega sa splendoare sofistică.

Pe scurt, zice tov. procuror general Tiberiu Mihail Nițu că Ilici e parfum și toată gașca sa și că nu există fapte sau împrejurări noi care să impună redeschiderea urmăririi penale. Am scris câteva mii de pagini în ultimii 24 de ani pe tema Mineriadei și a lui Ilici. Am predat personal Parchetului date nenumărate, probe, documente, imagini, declarații, toate noi nouțe, băgate toate la fișet. Și eu și mulți alți ziariști am constituit practic grosul Dosarului Ilici. Pentru procurorii plătiți cu salarii grase totul, totul era nou, habar n-aveau de nimic. Am muncit noi, ziariștii pentru Justiție. Canci justiție.

 

Mumia bolșevică Ion Iliescu, tămâiat de „crema” sordidei intelectualități

 

În schimb încă îl vedem pe Tataia Iliescu, umplând ecranul televiziunilor cu faţa sa de vampir senil plină de pete cafenii, ca de piele de broască râioasă explicând că el și formațiunea sa politică este: „o pavăză a libertăţilor câştigate la Revoluţia din 1989“ . În traducere – „pavăza infractorilor comunişti, a impostorilor kaghebişti şi a tartorilor fărădelegilor aduşi la putere de lovitura de stat moscovită“.

Îl avem pe Ion Iliescu Preşedinte de ONOARE şi lider de frunte al unui partid care a primit milioane de voturi. Acele milioane de votanți reprezintă suma reală de români care şi-ar merita un loc alături de Ion Iliescu, la dreak, acolo unde va ajunge şi el nu prea curând, speram, ci numai după o îndelungată suferinţă. Ilici, ca toate putorile bolșevice speră şi mizează pe puterea uitării, pe manipularea şi „prelucrarea trecutului“ imediat. Iar clasa politică actuală, ce guvernează România defilează cu cadavericul criminal cu måinile roşii de sânge până la coate propunându-l drept model şi mentor al noilor generaţii. O cârpă kaghebistă reşapată, apretată, călcată şi parfumată! Iar la apretarea mumiei bolșevice au pus umărul mulți, nu doar cei din clasa politică pe care tot el a format-o și ridicat-o, pe potriva sa. Iliescu, acest răufăcător, acest rusofil tradător al Romåniei şi al romånismului, a fost proslăvit, în 1990, şi ulterior, de directori de opinie ca Buzura, Eugen Simion, Sorescu, Andrei Pleşu, Hăulică, Breban, N. Manolescu, a fost susţinut public de o întreagă listă de inteleftuali, fie numele lor nemuritor în cartea de rahat a iliescianismului: Gabriela Adameşteanu, Ana Blandiana, Doina Cornea, Anca Oroveanu, Adriana Babeti, Smaranda Vultur, Carmen Muşat, Marta Petreu, Ruxandra Cesereanu, Magda Cårneci, Monica Spiridon, Mariana Celac, Sanda Cordos, Paler, Pavel Cåmpeanu, Oişteanu, Mihai Sora, Doinaş, Liiceanu, Pleşu, Manolescu, Alex. Ştefănescu, I.B. Lefter, Cassian Spiridon, M.H. Simionescu, Dimisianu, Pavel Susara, Dan Oprescu, Andrei Cornea, Andrei Codrescu, Mircea Martin, Antonesei, Stelian Tănase, Leonard Oprea, Mihăieş, Tismăneanu, Gavriluţă, Paleologu, Iorgulescu, Patapievici, Sorin Alexandrescu, Negrici… lista de mai sus a fost completată de Paul Goma, cu ocazia unei inedite treceri în revistă a „intelectualilor“ lui Ilici, pupincurişti de frunte din mediul „cultural“. Pupincuriștii lui Iliescu vor rămâne pe veci pe buze cu izul cadaveric al putregăitului bolşevic.

 

Ilici, la judecată, în veșnicie

 

În ceea ce ne privește, noi cei din Piața Universității, cei care l-am dat în vileag de la bun început și care ne-am ocupat de peste două decenii de aducerea sa la judecată, continuăm. Am mai găsit căi juridice de atac, pe mai multe direcții. Am chemat deja Ministerul public, conform noilor legi, la mediere. Ieri am primit răspunsul procurorului general Tiberiu Mihail Nițu. Zice că nu e de acord. Să-i fie de bine. Mergem mai departe și la ONU, invocând legislația internațională, măsuri care, conform Constituției, prevalează față de legile românești ce i-au permis lui Ilici să scape până acum. În fotocopie se găsește și documentul trimis reprezentanței ONU. se bazează pe Convenția împotriva torturii, iar conform documentelor pe care le am la dispoziție pe teme de jurisprudență se precizează că dreptul cuprins în art. 3 al Convenției este un drept absolut și niciun stat semnatar al Convenției nu se poate deroga de la prevederile acestuia. Mai există și un capăt de acțiune pe civil și daune morale. Pe scurt îi punem la cale o vară fierbinte lui Ilici și mai sunt și alte acțiuni.

Chiar dacă la Putere sunt tot puii lui Ilici, o bună parte dintre români au înţeles că rădăcină Răului, sădită de Moscova, a fost şi este Ion Iliescu. Năpârca criminală de Ion Iliescu, cârpa kaghebista care ne-a otrăvit întreaga viaţă, nouă, tuturor, mai bine de două decenii, este acum un boşorog băşinos, o şandrama jegoasă, însă puii săi s-au răspândit peste tot şi continua “opera” sa, de nimicire a României. N-o să fie uşor să-i belim pe toţi, dar cu ajutorul lui Dumnezeu, sper, va veni timpul să-i strivim pe toţi puii ăştia de năpârcă. Poate tot într-o zi cu soare, de vară…

Până una alta sper, din răsputeri să nu crape înainte să-l văd inculpat. Pregătesc deja o piatră funerară – nu degeaba sunt sculptor la bază – cu o inscripție simbolică: „Aici zace…Ion Ilici Iliescu…criminal bolșevic cu mâinile roșii până la coate, dracul să-i ardă sufletul zi de zi în iad. Trecătorule pișă-te aici, în dreptul steluţei roşii de pe fruntea canaliei de Ion Iliescu.”

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.