Biserica

Intre Biserica de rit ortodox si cea de rit catolic exista anumite diferente care, printre altele, tin de istorie, educatie, grad de civilizatie, constiinta nationala si cetateneasca si, in ultimul rand, de iubire reala fata de om si Dumnezeu. Astfel, in timp ce Biserica Catolica din Polonia se opunea fatis dictaturii comuniste si amestecului sovietic in tara, sprijinind disidenta si in principal sindicatul Solidaritatea, Biserica Ortodoxa Romana inchidea ochii la daramarea a numeroase lacase de cult din -subordinea- sa, numerosi clerici se transformau in informatori ai Securitatii, iar capii Bisericii, in frunte cu -preafericitul- Teoctist, preamareau in rugaciuni regimul comunist si pe Ceausescu. Secretul confesiunii devenise o vorba-n vint, -fraierii- care veneau sa-si marturiseasca pacatele in speranta mantuirii se alegeau cu dosare care ajungeau la cel de sus (sus la judeteana de partid si directia locala a Securitatii statului!). Sigur ca si printre clericii catolici din tarile foste comuniste au existat destui colaboratori ai serviciilor secrete si de represiune politica, dar dupa caderea comunismului noile autoritati au aprobat si ajutat la deconspirarea acestora, cum s-a intimplat zilele trecute in Slovacia. Biserica Ortodoxa Romana si autoritatile de pana acum de la Bucuresti nu numai ca nu au facut nimic pentru deconspirarea preotilor care au colaborat cu fosta Securitate si regimul comunsit, dar s-au opus prin toate mijloacele acestui lucru, considerandu-l -un atac la adresa Bisericii Ortodoxe, care este leaganul poporului roman-. -Onorabilitatea- Bisericii Ortodoxe Romane a devenit sinonima cu -siguranta nationala-, un paravan la fel de fals si parsiv in spatele caruia sa se poata ascunde imoralitatea slujitorilor Bisericii, care in loc sa faca tot posibilul sa se duca prin inchisorile si lagarele de munca fortata comuniste, sa aline suferintele celor torturati acolo, chefuiau si prosperau cot la cot cu liderii comunisti, securistii si militienii locali. Timp de 50 de ani, Biserica Ortodoxa de -rit- mioritic i-a leganat cu duiosie pe liderii comunisti, lepadandu-se de masele de credinciosi si de -simplii cetateni- (parca pentru acestia l-a trimis Dumnezeu pe Fiul Lui pe pamant, nu-i asa?!) ca de ratoiul cel urat! Dupa Ceausescu, Teoctist si Sfantul Sinod l-au luat in brate pe Iliescu (poate tineau mortis sa-l converteasca, mai stii, pe liberul cugetator?!). De altfel, in ultimele sondaje de opinie, credibilitatea Bisericii Ortodoxe Romane a inceput sa scada, si asta pentru ca oamenii se reintorc catre credinta, nu catre o institutie, care sub -obladuirea- lui Dumnezeu a facut cariera, interesandu-se cu mult mai mult de soarta -slujitorilor- ei decat de cea a enoriasilor din banii carora traieste (tot bani publici, preafericitilor!).

Daca veti lua cele de mai sus drept o blasfemie, mai bine solicitati ca sintagma -Biserica Ortodoxa Romana- sa fie echivalata cu: -siguranta nationala- sau -imunitate parlamentara ori diplomatica- sau -dreptul la imagine- etc. Ar fi si asta o forma de penitenta.