E Vinerea mare. Toata lumea se pregateste de Inviere. Primaria sector 6 este pustie. In mod nefiresc, in fata biroului lui Cristian Popescu, zis Piedone, nu mai stau acum puzderie de petitionari sau contravenienti gata sa-i pupe si mana -mesianicului- director. Vine gafaind, insotit de doi inspectori. A fost in piata. Si acum? -Ce sa fac tati, daca se duce vorba ca am intrat in concediu, e jale. Fura astia pe capete-, raspunde el. Intre timp s-a oprit sa-si vanda si Jeep-ul. Nu se fereste sa vorbeasca de averea sa. S-ar putea spune chiar ca ii face placere: -Ce, am dat cuiva in cap sau am bagat mana in buzunarul cuiva?-, ma intreaba el retoric. Porecla i se potriveste de minune. A trait o buna parte a copilariei in Egipt, locul unde s-au turnat multe cadre din filmul cu Bud Spencer. Seamana cu actorul si de cele mai multe ori pare ca il intrece la capitolul tehnici artistice. El se bazeaza insa exclusiv pe instinct. L-am supraestima daca am crede altfel.
-Am inceput hei-rup, hei-rup, si, uite-ma, nu mai am nici un prieten-, se plange directorul. Intrebarea care persista insa este cum a ajuns un personaj cu -robustetea- lui Piedone sa umple pana la refuz ecranele televizoarelor? Cum de bucurestenii, si nu numai, se strang in jurul lui, asigurandu-i mult timp galoanele de vedeta. Functia nu e una prea inalta si, cu toate astea, nici doamna Vargolici nu se poate lauda cu atatea aparitii in presa decat Cristian Popescu.
– Domnule Cristian Popescu, aveti o porecla de scena, sa-i spunem asa, -Piedone-, nu exista saptamana in care sa nu fiti vazut in diferite locuri cu camerele de luat vederi dupa dumneavoastra.
De ce aceasta campanie care s-a extins acum si la nivelul altor sectoare?
– Cristian Popescu este director in cadrul Primariei sector 6. Primaria are birou de presa. Cred ca si dumneavoastra la redactie primiti zilnic de la toate primariile actiunile, activitatea primarului, ceea ce face si unde se duce. Actiuni caritabile… Asa si cu Primaria sector 6. Este birou de presa. Domnul primar, nu numai la directia pe care o conduc, si la altele, spune ca in fiecare zi, la ora 16.00, sa-i dam raportul de activitate pentru ziua care a trecut si propuneri pentru a doua zi. Pentru a doua zi unde anunt, de exemplu control in -X-, control in -Z-, unde urmeaza sa ne deplasam. Atat eu, cat si directia. Se dau la redactii, iar de aici eu anunt decat ora. Nu am o relatie cu cineva. Ceea ce se mediatizeaza, ma refer aici la Primaria sector 6…, poate nici 10%.
– Multi comercianti spun ca sunt anuntati inainte sa veniti dumneavoastra acolo. De unde se scurg informatiile. De la Primarie? Nu este tocmai o consecinta a faptului ca Biroul de presa anunta cu o zi inainte ce face Piedone a doua zi?
– Eu va pot spune si un lucru bun in sensul asta. La inspectori le luam mobilele si le spuneam sa mearga dupa mine la actiunea respectiva. Nu stiu, fiecare are rude, nepoti stranepoti, eu stiu ce se intampla prin Primarie? S-a ajuns dupa acesti doi ani la concluzia ca e un lucru bun daca se anunta ca vine cineva in control. Pentru ca, uneori, eu nici nu ma duc, si totusi se anunta, pentru ca, auzind ca vin, se face curat, se aranjeaza tot, asteptand ca vine… Nu vine nimeni.
Dar lor le-a intrat in reflex ca totusi vine. Acum, chiar arunc voit aceste zvonuri. E un lucru bun pana la urma. Ei isi regleaza cantarele, nu mai fura, isi ascund greutatile false, vorbesc altfel cu cetatenii.
– Traian Basescu, de pilda, la o televiziune, sugera, si cred ca dumneavoastra erati vizat, ca mergeti in controale, aruncati cu tarabe si cu mici prin piata si apoi altcineva va aduce -spaguta- la birou. Asa e?
– Nu vreau sa politizez acest interviu. Traian Basescu apartine unei formatiuni politice, eu apartin altei formatiuni politice, dar si in calitate de consilier general, va spun, la circul pe care il creeaza Basescu in Consiliu General, el sta intr-un turn de sticla. Are prea multi bani, raportat la cum a distrus flota, la banii pe care i-a luat. El se crede in Olimp. Nu se mai uita la muritorii de jos. Eu am curajul sa intru intre ei, el nu cred ca are curajul. Sau sa stea in piata, unde vegetatia si lianele cresc de la secunda la secunda. Fac ceva… iar cu spaguta… comerciantul, va spun, e cel mai al dracu*. Te judeca cel mai aspru. Poti sa vii tu cu televiziuni, poti sa vii cu mama politiei. Ala care ti-a dat un ban, acolo, in plina piata, tipa dupa tine.
Declaratia mea de avere a stat inca din primul mandat de consilier local al sectorului 5, in 1996. Eu nu am venit aici sa ma imbogatesc, din contra, am venit mai gras si plec mai slab. Pe cand Traian Basescu, zilele trecute, am citit prin ziare ca nu-si depusese declaratia de avere.
Am o familie, am casa, am masina… am tot ce imi trebuie. Deci, averea am avut o parte si mostenita. Nu suntem o familie de duzina. Eu, intr-adevar, am fost oaia neagra, fiindca, dintre cei trei frati, mi-am terminat facultatea mai tarziu. Eu am ales pe vremea aia comertul. Si sub regimul Ceausescu se traia ca vai de lume, dar experienta din jungla. Ii spun ca in jungla, de ce… pentru ca aici metamorfoza este un act in continua schimbare si atat de rapida, incat daca n-as trece trei zile pe undeva sa fac control… Eu sunt constient ca in urma mea, la o ora, revine la normal. Dar ce s-ar intampla daca n-as trece deloc?! Eu totusi trec. Hai sa-i intrebam pe altii care nu trec.
– Revin, vad ca domul prefect face si el controale prin piete ca si alti noi initiati in aceasta taina.
– Chiar mi-am creat anumiti dusmani pe o anumita latura. Nu stiu daca am devenit material didactic pentru cineva. Dar treaba asta trebuia facuta de la inceput, nu sa cupleze dupa doi ani. Pentru ca atunci nu ieseam nici eu in evidenta. Daca eram toti si plecam toti la arat… Dar, cand pleci singur, brazda ta se vede clar pe langa ce nu e arat. Nu asta a fost telul meu, dar tot am zis sa mergem toti. Nu, fotoliile sunt comode… -Ce sa ies eu la 40 de grade, sa ma cert cu ala in piata. Ca vine piata la mine.- Il chemi pe seful pietei si ii dai directive. Si probabil ca si Guvernul are informatii reale din piata. Si lumea a inceput sa spuna care-s problemele. Si atunci i-a scos si pe baieti la inviorare. Acum, asta mi-e stilul. Nu joc teatru. Uneori ma transpun si chiar traiesc. Am avut si oameni, inspectori care erau, cand i-am preluat, ca un SRL. Eu eram ursu* si intr-adevar se rupeau bilete in spatele meu.
– Va marturisec ca nu stiam ca ati terminat o facultate. Unde ati studiat?
– Deci, am terminat Management in administratie publica locala la Munchen, sunt ultimul an si in iunie imi dau licenta in management in turism la ASE, la zi. Deci, tot ceea ce declar se poate verifica. Iar in toamna dau la Teologie. Da, dau la Teologie pentru profunzimea materiilor de acolo… Psihologie … si… altele.
Ei invata in primul rand, teologii de acolo, sa lucreze cu oamenii.
-Va ganditi sa si practicati?
– Nu, eu o iau decat ca studiu. N-am la mine carnetul de student, imi pare rau. Sunt in sesiune, am ultimele examene si imi dau licenta la a doua.
– Si totusi, aveti timp sa frecventati cursurile la zi?
– Asta nu ma mai intrebati. Cert este ca n-am nici o restanta. Am avut ceva dificultati la franceza, ca e o materie pe care nu prea o stapanesc. Dar am invatat efectiv ca papagalul, ce sa spun, si am luat nota de trecere.
– Sa revenim la comert…
– Tot va spuneam ca sunt bun in comert. Lauda-te gura ca esti tare in comert… am fost. Am fost inainte de revolutie seful depozitului la Centrocoop pe tara, unde toate importurile treceau prin mana mea. Dupa care am avut cateva restaurante in Bucuresti. Ciocarlia – am fost actionar la vestita Ciresica si am avut Club *99 Lolo din Parcul 23 august. Un club foarte select, unde se joaca si tenis.
Deci, aveam in 1994 vreo patru mari restaurante. Intrand in politica, am avut conflictul cu taranistii. Or, ei, in 1996, au castigat alegerile. Eu si in campania din 1996 am fost mai energic. Ieseam in fata, batalia de strada, afisajul…
Au castigat alegerile si au inceput sa ma sicaneze. Dimineata, la pranz si seara, de trei ori pe zi, timp de peste o luna de zile, aveam controale.
– Au gasit ceva?
– Daca gaseau ceva, aveam dosare penale, si azi nu mai stateam de vorba cu dumneavoastra si aveam cazier. Domnule, si pe timpul lui Ceausescu, daca erai baiat destept, Ceausescu iti baga banul in buzunar. Nu trebuia sa furi tata. Asa si pe timpul asta. De exemplu, sunt retetare care, daca le respecti si il respecti si pe cetatean, iti intra banutul fara sa stai la discutie.
Si revin la ce spuneam. Foarte multe controale. Atunci, am luat o hotarare si nu-mi pare rau. Am vandut absolut tot. Am cedat toate activele si pasivele societatii sotiei, am vandut tot ce inseamna activitate de comert sau alte prestari de servicii. Ea si-a infiintat atunci doua saloane de coafura, pe care le avem si azi. Dar pot sa va spun ca in 20 de ani de negustorie mi-am facut plinul ca sa mai stau 20 de ani sa le tip in ceafa. Sunt colectionar din tata in fiu. Am o mostenire. Taica-miu a fost diplomat, da? Am stat sapte ani la ambasada din Egipt, din Cairo, cu parintii. Tata a fost la diverse ambasade, ulterior. Deci, am avut o copilarie extraordinar de buna. Nu mi-a lipsit nimic.
– Vorbiti egipteana?
– La vremea respectiva o vorbeam, dar acum… Va dati seama, am stat de la 2 la 9 ani acolo. Ca orice copil, prinzi repede. Tin minte ca ii luam centralistei dracia aia de pus pe cap si raspundeam eu, marele centralist. Sa finalizez, ca am atatea sa spun si am o aglomeratie asa. Sa le pun in ordine.
Am renuntat la afaceri. In 1996, n-aveam casa proprietate pe numele meu. Tot ce a fost era pe numele parintilor. Locuiesc intr-o vila de la Piata Unirii, pe Dealul Mitropoliei, care e din mosi stramosi acolo. Bunicul meu a fost seful Garzii Regale.
– Si dumneavoastra v-ati nimerit republican…
– Da, sa va spun… mi-ati luat ideea… Deci, n-aveam o proprietate. Mi s-a reprosat ca am Mercedes ultimul tip. Nu, Mercedesul meu e la fel cu al lui Basescu si poate ca asta il deranjeaza. E drept ca al meu este de cand eram in afara administratiei si e proprietate. Al lui Basescu e de stat. Dar am inteles ca acum vreo doua-trei saptamani a cumparat cu cash un Mercedes la 40.000 de dolari. Eu pot sa-l justific, mai ales ca masina mea are an de fabricatie 1991. Eu am venit cu ea, nu plec cu ea. In 1996 aveam patru masini. Si poate sa ma intrebe cineva cum am facut bani inainte de *89 sau de ce ai mei mi-au lasat diverse proprietati. Am de la prima chitanta pana la ultima factura. Pe orice, inafara de papa, iau chitanta.
– Dar la Primarie cat aveti salariul?
– Stiti cum e… e confidential, dar nu-i nici o problema, am indemnizatia de consilier general, am si salariu de director. Eram in AGA la Ciclop, dar, conform ordonantei si obrazului, m-am retras. Altii au obrazul gros si nu si-au dat aceste demisii. Eu mi-am dat demisia, sa-i lasam pe altii sa manance si ei o painica. Cu toate ca posturile alea sunt facute… Nu stiu de ce sunt platiti banii aia, ca acolo nu faci nimic ca sa-i iei.
– Desi a -decretat- Consiliul General drept corupt, PSD pastreaza acum pe liste o multime dintre fostii sai consilieri. Dumneavoastra sunteti printre cei ramasi. De ce? Pe de alta parte, nu exista un conflict de interese in a fi si consilier general, si angajat al Primariei sector 6?
– Pai, ce interese sa intre in conflict? In lege scrie clar. Pot fi consilier general, si nu pot fi director in Primaria Generala. Dar pot sa fiu si portar sau orice la orice primarie de sector.
Despre lista habar nu am. Partidul va hotari. Cert este ca nu ma aflu pe lista celor corupti. N-am facut afaceri cu Primaria. Daca faceam, va spun, la cat de negru vede Basescu in fata ochilor, eram primul atacat. Cred ca nu poate sa doarma noaptea, pentru ca il deranjeaza toate aceste actiuni si interpelari ale mele.
– Totusi, n-au fost pastrati cam multi din vechea echipa?
– Poate sunt simple declaratii gazetaresti. Eu sunt ferm convins ca pana in ultima clipa nimeni nu stie cine e pe lista aia. Eu stiu jocurile care se fac si coatele care se dau. Sunt trecut prin trei campanii. Am si castigat si am si pierdut. Cand am castigat, toti fripturistii ieseau ca ghioceii din pamant. Cand am pierdut, toti care ne iubeau si ne pupau dispareau. La fel si acum. La liste, sa vedeti cum apar nume pe care nu le-a auzit sau nu le-a vazut neam de neamul nostru, dar incearca sa-si faca loc dand din coate.
Daca voi fi pe lista, am sa fac cat se poate de mare tevatura, pentru ca pe liste trebuie sa fie un om care-si merita locul. Care a stat jos, pe care cetateanul l-a ales sa-l reprezinte. Nu sa-l reprezinte decat o luna inainte de alegeri si o luna dupa. Si sa-si mai aduca aminte de el la urmatoarea campanie. De fapt, nu trebuie oprita aceasta campanie. Vorba prefectului, nu suntem buni, plecam acasa domnule.
– Totusi, pentru ca ati amintit de domnul prefect. Mai nou, vedem ca si acesta umbla prin piete. Toata lumea alearga cu camerele. La televizor apar tot timpul din ce in ce mai multi primari sau inspectori. Toti simt nevoia sa spuna ce au facut, ce vor face si eventual ce si-au mai programat peste patru ani…
– E adevarat ca este o mediatizare mai agresiva. Poate fi totusi benefic. Sunt ferm convins ca sunt si declaratii pe care unii le trag numai de amorul artei. Vad acea sticla si se iubesc ca apar pe ea. Dupa ce au dat declaratii, camerele ar trebui sa mearga acolo unde fiecare a spus: -Am facut, voi spune, voi actiona-. Are un termen aceasta declaratie. Dupa expirarea termenului, camerele sa se duca sa vada intr-adevar cine a -vrajit- si cine nu. Daca a facut ceva, tot respectul, si sa mearga inainte. Dar sunt multi care nu fac nimic.
– Pe linie politica aveti ambitii?
– Nu, locul meu este in administratie. Aici m-am regasit. Daca tot am renuntat dupa 20 de ani la negustorie, aici ma simt in mediul meu. Nu aspir sa devin mare om politic. Nici nu m-as regasi eu sa fac politica. Eu imi fac cumparaturile din Olimp, dar dorm in jungla. Depinde si ce va decide partidul. Ca poti sa visezi orice. Daca n-am acceptul lui.
– Bun, cu actiunile din sector ne-am lamurit, dar de ce ati facut controale inafara acestui perimetru? V-am vazut inclusiv prin diferite zone ale tari.
– Da, v-am spus de venituri. Am uitat sa va mai declar unul. Sunt si colaborator cu contract si sunt platit de Prima TV. Am o pastila acolo. Se numeste -Protectia cetateanului-. Si aici e probabil nedumerirea aceluiasi prieten al meu, Basescu. Cum ajung eu in Mures sau in Moldova. Cetatenii scriu sau suna la redactie. Eu nu sunt abilitat in nici un fel de control. Dar ma duc cu sesizarea respectivului cetatean la autoritatea locala competenta si ii prezint problema. Eu dau decat raspuns prin Prima TV cetateanului respectiv. Din acest motiv m-ati vazut la Orsova. Si asta o fac numai in timpul meu liber.
– Dar publicitate mascata vi se mai face din cand in cand?
– Domnule, la preturile care sunt acum pe publicitatea TV, as fi dat de mult faliment la cat am aparut. Nu e un pol, doi sa faci o publicitate. A, poate in viitor imi voi deschide o televiziune. Eu stiu?
Tata fost unul dintre marii comunisti ai tarii
In finalul -emisiunii- l-am intrebat pe Cristian Popescu despre cea mai de jos munca pe care a prestat-o. Aici, inspectorul a devenit brusc melancolic si a zugravit povestea completa a vietii sale.
M-ati lovit unde ma doare aici. Tata a fost diplomat, mama asistenta medicala. Eu am fost mai rasfatat. Tata a tinut neaparat ca eu sa-i calc pe urme. Nu voi ajunge diplomat, dar un om respectat, sigur. A vazut el ca mi-am terminat liceul cu chiu-cu vai, dar, pentru ca nu s-a inteles cu mine, a fost si prima fata la mijloc, m-a trimis la munca de jos. Fac o paranteza. Eu am fost obisnuit de mic cu bani. Am avut si o bautura fina in casa. Eu nu sunt bautor, da* vreau sa zic… Pe vremea aia cadea whisky-ul pe mine in casa, pe timpul lui Ceausescu, dar nu puteam sa beau.
Eu deraiasem de pe linie putin. Vazusem si eu prima fetita si i-am zis -Mama-. Am plecat de acasa…
A vorbit cu mine si mi-a zis ca ma angajez. Unde? La Pompe Aversa, la negru de fum. El a avut ceva functii pe timpul comunistilor. Tata a fost unul dintre marii comunisti ai tarii. Daca Gheorghe Cioara, Cornel Burtica sau Manea Manescu ii spuneau -sefu*-, va dati seama!
Era din garda lui Dej si din cauza asta, mai tarziu, Ceausescu i-a zis: -Du-te tata, mai lasa-ne-. Si l-a trimis mai pe afara. sa nu stea aproape.
Si m-a trimis la Pompe Aversa, a vorbit cu directorul. Stateau aia de nu puteam sa respir. M-a bagat la turnatorie, ca sa vad cum se castiga banul.
Mi-a intrerupt orice subventie. Venea masina cu sofer, ma ducea si ma aducea, ca sa nu fug. M-a tinut in teroare doua luni. Pentru mine banutii aia au insemnat mult. Pileam, pileam toata ziua… Singura mea distractie devenise somnul.
Pe urma, tot el a venit si m-a bagat la FF si in carciuma, unde imi placea mie. Si m-a dus piccolo la Athenee Palace. Era sef unu* Iulian Vintila. Asta a sarit imediat: -Vai, domnu* Popescu…-, sa ma puna direct director. Nu, m-a pus la munca. Trei luni am spalat pahare. Dupa asta m-am bagat la niste cursuri intenzive. N-am fost ospatar niciodata, am trecut sef de sala. Aici recunosc, mai fortat la inceput, dar am ajuns sef de sala. Si, dupa doi ani, sef de unitate la Pescarus Athenee Palace. Apoi, am fost la Moldova, la Odobesti, la Padurea Pusnicu etc. Am lucrat cu marii carciumari ai Romaniei. Am lucrat cu fratii Paunescu, cu fratii Chivu, cu Mihaita, care e la Mc Moni*s. Am lucrat si la Marul de Aur.