Dorin Iacob: -Liderii PSD sunt obsedati sa foloseasca serviciile in interes politic-

Fost ofiter de militie, fost ofiter de politie, recrutat sub conducerea lui Virgil Magureanu in cadrul SRI, Dorin Iacob devine ulterior politician si om de afaceri. El este in acest moment un potential viitor factor de decizie in zona viitoarelor structuri ale serviciilor secrete daca Alianta D.A. va ajunge la putere. Discipol declarat al lui Virgil Magureanu in sfera informatiilor, Dorin Iacob spune ca SRI este acum o structura primenita, dar care este inca vulnerabila la presiunile politice. El vorbeste intr-un interviu acordat ziarului -Curentul- despre obsesia care ii guverneaza pe liderii PSD in a-si subordona aceste servicii si despre tentatia pe care ar trebui sa o ocoleasca Alianta D.A. – daca va ajunge la putere -, care a cuprins inclusiv fosta CDR, de se mai comporta cu aceste servicii asa cum se comporta acum -fostii comunisti-. -S-a intamplat din pacate foarte des ca la varful SRI oameni de prima marime sa se duca la un lider politic si sa-si ofere serviciile. Aceasta gudureala pe langa liderii politici arata imperfectiunea de sistem-, spune Dorin Iacob care nu-si ascunde in acelasi timp intentia de a juca un rol politic sau executiv in acest domeniu daca sortii alegerilor si cei ai deciziilor din interiroul Aliantei ii vor permite.

– Plecand de la premisa ca se poate intampla, sa zicem, ca in toamna sa se schimbe puterea, atunci cand se schimba o putere politica, bineinteles ca se schimba toate structurile, inclusiv serviciile secrete.

Asta e o problema despre care nu stiu pana la ce nivel a fost discutata de Alianta pana in momentul asta, dar ar fi interesant sa stim care e viziunea PD si PNL in legatura cu aceasta zona, inainte de a afla rezultatele alegerilor.

– Nu pot eu sa va vorbesc oficial despre o viziune a Aliantei sau a PD acum, in aceasta zona. Nu pot sa spun insa nici ca nu s-a formulat un asemenea punct de vedere, dar nu face parte din preocuparile, sa spunem punctuale si neaparate. Alianta va veni la putere si sigur ca, stim prea bine – suntem oameni maturi si chibzuiti cu totii acolo – ca vom avea de gestionat, de condus si aceste structuri. Nu de schimbat structurile. In primul rand de condus, si dupa aceea tot ce este de schimbat si de reformat. Deci, va trebui sa punem oameni care sa conduca structurile, serviciile de informatii, chiar Ministerul de Interne, Ministerul Apararii Nationale. Asemenea structuri, mai ales acum cand Romania a intrat deja in NATO, trebuie sa intre in circuitul de valori NATO si sa se racordeze la standardele de profil ale Uniunii Europene. Eu am venit in Partidul Democrat in 2001 si aici am intalnit doua atitudini. O atitudine destul de rezervata si indepartata ca preocupari de aceasta zona si o alta atitudine indiferenta, as putea spune inca ostila. Amandoua atitudinile sunt relativ justificate, dar pentru un partid care vrea sa ajunga la putere este foarte importanta analiza si radiografierea acestor structuri si responsabilitatea pe care o ai ca partid politic la putere fata de sistem. Sigur ca principalele directii in domeniu le va creiona viitorul presedinte al Romaniei, respectiv viitorul parlament. Eu pot sa va vorbesc ca un om care cunosc si politicul, si specificul acestor institutii.

– Ati avut legatura directa cu aceasta zona, respectiv cu SRI. Sunteti asociat permanent cu Virgil Magureanu? Se spune chiar ca ati fi informatorul sau in interiorul PD? De altfel, ati si aparut la PD dupa ce PNR, partidul in care ii erati subordonat politic lui Vrigil Magureanu, s-a topit in sfera democratilor. Magureanu n-a intrat aici, dar v-a lasat pe dumneavoastra… Cat de -asociat- mai sunteti cu Virgil Magureanu?

– Nici eu, nici profesorul Magureanu nu avem mentalitate de turnator, de informator. E absurd. Ce nevoie are Magureanu de informatii din PD?

– Unde se limiteaza asocierea dumneavoastra sau relatia dumneavoastra cu Virgil Magureanu, care a fost seful SRI si care va fost si dumneavoastra sef?

– Pai, mi-a fost sef de doua ori. Adica mi-a fost sef in SRI – perioada *90-*92, cand am lucrat si eu acolo – apoi a fost presedintele partidului, intitulat initial in *97 Noua Romanie, transformat apoi in Partidul National Roman si care apoi a fuzionat cu Partidul Democrat in 2001. Deci, este un om pe care-l cunosc foarte bine si ma cunoaste foarte bine. Pot sa spun ca, intr-o forma sau alta, am fost alaturi de domnia sa in cele doua institutii in momente foarte grele si foarte importante, ceea ce mi-a dat o experienta deosebita.

– Ati lucrat in Securitate si inainte de *89?

– Nu. N-am lucrat in Securitate inainte de *89. Inainte de *89 am fost ofiter de politie sau de militie, cum se spune cateodata peiorativ, in judetul Alba, la Politia Economica. Dupa un parcurs la Inspectoratul de Politie Alba si apoi, pentru o scurta vreme, in Ministerul de Interne la Bucuresti, am fost promovat si, intr-o perioada relativ scurta datorita unor evenimente care se desfasurau, am primit o propunere sa ma duc in Serviciul Roman de Informatii.

– Putem discuta procentual cati oameni din vechiul sistem sau oameni care au facut politie politica au mai ramas pana azi in sistem ?

– Pai, la ora la care vorbim noi, natural, procentul trebuie sa fie foarte mic, pentru ca multi erau destul de batrani la momentul *89. Din cei care au facut politie politica cred sa mai fi scapat vreo unu, doi. Din pacate, multi dintre ei au iesit dincoace, in zona vietii politico-economice. In mod natural, securistii batrani, cei care mai faceau cooperativizarea cu pistolul la brau, chiar la nivelul lui *89, erau mai putini, dar erau. Iar influenta lor prin varsta si prin pozitie in aparatul de securitate mai exista. Pe de alta parte, cei care au acum intre 28-30 de ani sau intre 40-45 de ani, atunci, abia iesisera de trei sau patru ani de pe bancile scolilor. Ori erau recrutati din facultate. Acestia nu erau atat de mult amprentati de sistem. Acum putem fi linistiti, din acest punct de vedere. Serviciile de informatii sunt primenite. Nu aici este problema. Problema este cum gestioneaza politicul serviciile. Incercarea de subordonare, de presiune a unor oameni din serviciu reprezinta metehne vechi venite din Partidul Comunist si perpetuate de unii politicieni postdecembristi pana azi.

– Au existat voci care l-au acuzat, inclusiv pe Virgil Magureanu, ca s-a folosit cumva de dosare si de oameni cu un trecut indoielnic pentru a capata o influenta majora asupra mediului politic de la vremea respectiva ?

– Stiti ce se intampla? Personal, eu nu-mi aduc aminte de… Nu ca nu-mi aduc aminte, n-am trait, n-am simtit atunci lucruri de genul sa santajezi pe cutare sau pe cutare. Asta nu s-a facut la nivelul institutional si cat mi-a permis viata si destinul sa-l cunosc pe profesorul Magureanu, sunt convins ca acesta n-a facut asa ceva. Foarte multa lume gandeste: -Eu, daca as fi acolo, asa as face-. Si dupa aceea, se interiorizeaza aceasta idee si ajunge in final: -Sigur asta face-. A suferit multe lucruri nedrepte profesorul Magureanu, dar nu despre el vreau sa vorbim din punctul asta de vedere. Ba, din contra, imi aduc bine aminte, de pilda, de preocuparile domniei sale in a incerca sa pastreze imaculata sau sa transmita imaculata opiniei publice imaginea domnului Coposu. Securitatea pana-n *89 tinea evidenta fostilor membri ai Partidului National Taranesc sau ai istoricului Partid National Liberal. Ei erau controlati, verificati, invartiti, suciti si chiar folositi. Au fost lucruri perverse, urate, manipularea oamenilor, a destinelor in numele unei ideologii. Pe mine m-a frapat o chestiune imediat dupa – mi se pare mai corect sa spunem mai repede -evenimentele din *89- decat revolutie – anume ca foarte putine zile s-a scandat puternic -Jos comunismul!- si foarte repede s-a strigat doar -Jos Securitatea!-. Nu era rau nici asta si era legitim, dar prea mi s-a creat mie in timp senzatia ca a fost o abila diversiune politica la varf a -vechilor tovarasi comunisti-. Au reusit aruncarea oprobiului public doar in directia Securitatii. Si s-a evitat ceea ce foarte frumos a fost definit cumva in punctul opt de la Timisoara, si anume ca fostii comunisti, cei din nomenclatura comunista, trebuie sa dispara din spatiul public. De fapt, lucrurile se intrepatrund. Imi aduc aminte ca tovarasul Nicolae Ceausescu i-a numit pe lucratorii Ministerului de Interne activisti de partid si de stat intr-un domeniu special. Ceea ce arata ca, de fapt, partidul si aparatul, aparatnicii erau peste tot, inclusiv aceste institutii erau controlate. De unde vezi si reflexele din ziua de astazi. Vedem cum varfurile PSD, in numele partidului, ba chiar mai mult, intr-un nume personal, semidictatorial, incearca si se framanta sa subordoneze aceste institutii.

– Din nefericire, primenirea de care vorbeati se face asa in functie de alternanata la putere a diferitelor partide?! Adica si in SRI sau MI vin sau pleaca prietenii politicienilor.

– Da, e adevarat. Exista si un asemenea aflux. Am intalnit oameni care nu erau buni de nimic, asta este adevarul, cred ca nici ca securisti n-au fost buni de nimic. Pe unii i-a dat afara chiar Virgil Magureanu, dar i-au luat altii de buni dupa *98. Pentru ca oamenii astia au niste abilitati sa se prezinte victime, sa-si ofere serviciile.

– Au invatat totusi ceva?

– Au invatat. Sigur ca da. Si stiu aplicarea. Gasesc terenul prielnic. Parca l-am inteles pe Constantinescu, cel care a fost victima propriei lui naivitati, a setei, aproape inedite, ca si la fostii comunisti, de a lucra cu astfel de oameni. Intr-un serviciu care avea 70% pe teritoriul national misiunea de a apara dictatorul, Partidul Comunist si de a manipula opinia publica prin zvonistica, din demolatori nu poti sa faci niste oameni abili, subtili. Nu poti sa-i folosesti intr-un serviciu de informatii modern. Asta a fost marea provocare pentru profesorul Magureanu a stiut-o, a radiografiat-o bine si si-a facut treaba, si dusmanii de aici si i-a atras.

– Cum este cu plecatul fostilor securisti in zone economice si politice?

– Asta e o chestiune importanta. Am trait si eu momentele astea care in economie au aparut foarte mult. Si eu eram un fost politist si, la urma urmei, confundat si cu un fost securist. Am avut un parcurs de doi ani in SRI si dupa aceea am ajuns in lumea afacerilor. Am avut anumite momente in care intalneam oameni care imi spuneau soptit: -Stii, si eu sunt, si noi suntem, e de-al nostru-. Nu puteai sa faci o tranzactie comerciala mai importanta, ca ti se soptea: – E bine, e de-al nostru-.

– Un fel de masonerie?

– Un fel de nu stiu ce alta structura… Sau multi credeau legenda ca fac parte din firme, sub acoperire, ca sa le mearga bine. Numai economie de piata si numai privatizare nu mai era. Altii, sigur, au avut ponturi foarte bune, lucrand in comertul exterior, care era pigmentat sau bine patruns cu ofiteri de securitate sau cu oameni folositi de catre structurile de securitate. Ei aveau legaturile cu strainatatea, mai ales cu mediul de afaceri sau chiar cu lumea araba, la nivel de lobby politic, si unii oameni dintre acestia au fructificat, sa spunem intr-un mod poate uneori abil, alteori intr-un mod ordinar. Au facut mult rau economiei si tranzitiei, dar au convenit puterii politice. Am trecut prin aceasta faza in care economia a fost secatuita. Vechiul Partid Comunist, redimensionat si mascat undeva pe la putere prin PDSR sau PSD, a stiut sa tina aceasta atmosfera. Ei se cunosteau intre ei, stiau ce au de facut, si au gasit baieti relativ spalati, care locuiau prin Primaverii, sa-i puna in fata. Mai stiau si ce e aia o limba straina si strainatatea. Unii aveau si legaturi cu copiii tovarasilor. Acest sistem a sufocat, daca vreti, si dezvoltarea democratica in Romania.

– Dar prea multi care au lucrat in Securitate spun acum -eu am lucrat pentru tara mea-. Cam multi fata de cati au lucrat pentru tara lor, fata de procentul celor care i-au lucrat pe altii din tara lor cat au putut…

– Stiti ce se intampla? Eu v-as defini cateva tipologii. Sunt unii care pot cu parsivenie sa zica asta, au chiar asa o fata preoteasca la un moment dat. Isi dau ochii peste cap si ofteaza si sufera, si sunt, sa-i spunem din punctul asta de vedere, escroci sentimentali. Dar sunt unii, pe care daca-i iei si-i hipnotizezi, si-i duci dincolo de posibilitatea de a-si controla mimica fetei si a privirii, o sa ai surpriza ca ei chiar cred asta. Acestia sunt extrem de periculosi. E bine sa-i stii, e bine sa stii sa separi cele doua categorii. Asa poti pe fiecare sa-l contracarezi, daca este cazul, sau sa-l folosesti, daca este cazul. Intr-adevar, in Securitate se facea o pregatire speciala in sensul asta, se crea un cult, iar unii oameni, prin puterea lor, cadeau prada acestor mituri. Mai in gluma, mai in serios, si dosarul -Flotei- e construit la ciocnirea dintre cele doua lumi, o lume care sustine cu mandrie patriotica: -Dumnezeule, ce flota avea Romania!-, o legenda falsa, si anchetatori care vin de undeva din neantul vechi, comunist, care zic: -S-a distrus, a vandut flota tovarasului-. Aberatii.

– Credeti ca PSD se foloseste de SRI pentru a-si urmari adversarii politici?

– PSD si liderii PSD, evident, au fost si sunt obsedati de a folosi aceste institutii in interesul partidului si al lor personal. Trebuie sa observam ca exista lideri care-si fac propriul joc si vor continua sa-si faca propriul joc personal in numele partidului, al al opiniei publice. Astfel de preocupari exista, sunt evidente si pentru cunoscatori, dar si pentru necunoscatori. In ce maniera au si reusit acest lucru? Cunosc framantari ale oamenilor din sistem. In legatura cu aceste lucruri, cunosc temeri ale lor conform carora anumite informatii ajung in alta parte decat le permite legea.

– Fac munca de -cercetare-?

– De multe ori, de exemplu, doar se crede sau se spune ca apar din zona aia in presa nu stiu ce informatii. Am intalnit si eu foarte des: -Asta e de la SRI-. Ei, asta poate sa fie a lui Gica de la SRI sau poate sa fie a lui Ionescu, fost securist, si o gandeste undeva intr-un laborator de imagine a unui partid sau a unui lider. Aici este un rau pe care nu trebuie sa-l continuam sa-l mai facem, sa punem totul pe seama institutiei ca intreg. Liderii politici pot sa o faca sau, daca vreti, unii lucratori. S-a intamplat, din pacate foarte des, ca la varful SRI oameni de prima marime sa se duca la un lider politic si sa-i ofere serviciile. Aceasta gudureala pe langa liderii politici arata imperfectiunea de sistem, arata dependenta acestor institutii de un partid politic, vremelnic aflat la putere. Ele ar trebui sa fie tributare legii, si nu unui partid politic, iar promovarea sa fie de undeva din interior, pe criterii foarte bine alese. Institutiile trebuie sa fie ale statului roman si ale sistemului din care facem parte, respectiv Alianta Nord-Atlantica. Cred ca va fi o mare responsabilitate pentru Alianta D.A. sa aiba curajul si puterea sa construiasca aceasta independenta, sa nu cada in greseala, in pacatul, in tentatia de a incerca sa faca ce au facut cei dinainte.

– Ati avut dosar la CNSAS, ati fost curios ce se spunea despre dumneavoastra?

– Nu legat de CNSAS am avut aceasta curiozitate. La inceputul anilor *90 am aflat ca au avut grija si de mine. Ei de fapt aveau grija de toata lumea, de cei din politie, care erau putin mai liberi, mai independenti, mai ascutiti la limba, ca sa spun asa, pe vremea aia, cu nuantele de rigoare. M-au urmarit si pe mine, dar sa nu facem pe eroii. Aparatul respectiv functiona sa supravegheze, sa streseze pe toata lumea care era cat de cat ceva, or, un ofiter insemna ceva intr-o comunitate, intr-o mica comunitate. Vorbind insa de CNSAS, trebuie spus ca Legea Ticu si punctul opt de la Timisoara sunt doua demersuri pe care noi le-am ratat.

Legea Ticu n-a ramas asa cum era. Acum este un pic cam tarziu. Au trecut multi ani. Nu mai produce emotii. Eu am intalnit de multe ori fosti securisti care imi spuneau: -Doctorul ala, sau ala, mi-a fost mie sursa-. De multe ori cred ca sunt minciuni. Se dau rotunzi. -Vezi cutare, sau secretarul de stat cutare, mi-a fost mie sursa-, spun ei asa intre ei. Or fi, de multe ori erau minciuni, dar de multe ori, din pacate, puteau sa fie si lucruri adevarate. A existat aceasta dualitate, fostul securist cu fostul informator se impingeau sau se trageau unul pe altul pe undeva prin lumea politica. Si acum se sprijina, se santajeaza, au temeri. De multe ori si securistul poate sa aiba temerea ca il da in gat ala cu ce a facut si cum a facut atunci. Mai cad la intelegere. Este foarte bolnav sistemul.

– Este un santaj intr-un cerc vicios.

– Din pacate, repet, fostul Partid Comunist, liderii de la varf, incepand cu Iliescu si cu altii, au tinut sa perpetueze si sa creeze un cadru in care acesti oameni, cu caracterul lor aberant, grupurile de o calitate morala indoielnica sa functioneze si sa-si puna amprenta.

– Exista patru ani care i se vor reprosa intotdeauna Aliantei. Si altora, dar si Aliantei. E vorba de perioada *96-2000, desigur, in care oamenii asteptau tocmai punctul opt de la Timisoara si alte promisiuni electorale care n-au fost onorate…

– Cred ca in *96, mandatul anticomunist care s-a dat Conventiei Democratice n-a fost bine inteles. Aici trebuia sa se lucreze in primul rand. Spre surprinderea mea, oameni – chiar si profesorul Magureanu a fost repede hulit si dat deoparte, asa, cu o mare inabilitate – care deja stiau, se luptau, faceau exact acest demers, de care vorbim noi acum, de curatire pas cu pas a societatii, de eliminare a acestui cadru care dadea posibilitatea indivizilor dubiosi moralmente sa se manifeste, au fost pusi la zid. Si astfel, a continuat in aceasta forma sa se conserve un mediu in care oamenii astia sa se poata manifesta, sa poata sa faca rau si sa revina in 2000.

– Dar nici dupa *90, cu Virgil Magureanu la comanda, nu s-a lasat senzatia ca SRI ar fi vreun moment de partea celor care erau in Piata Universitatii. Mai degraba sustineau puterea respectiva…

– Haideti sa ne amintim raportul facut de profesul Magureanu, directorul SRI in *90, dupa 13-15 iune. Raportul SRI, undeva prin septembrie-octombrie. Un document de care imi aduc aminte bine, a fost foarte in contradictie cu ce a afirmat public si cu ce a incercat sa sustina domul Iliescu. Duceti-va in arhive si o sa constatati lucrul asta. S-a negat teoria cu drogatii, cu valuta, cu nu mai stiu ce, cu legionarii etc. Teme dragi puterii de atunci. Pe de alta parte, sigur ca la ora aceea era o institutie din a carei componenta faceau parte multi fosti securisti.

– V-ati intoarce in structuri ?

– Nu stiu. Daca m-as intoarce, m-as intoarce sa lucrez efectiv. Sunt inca tanar, am 44 de ani, asa avea si puterea si placerea de a lucra. Sunt convins ca m-as putea readapta relativ repede aproape pe orice post, nu este vorba de a fi sef sau de a nu fi sef. Ma refer strict la profesiune. Pentru ca, vedeti, sunt niste meserii asa de frumoase in care de multe ori sa stiti ca profesionistii adevarati nici nu vor sa devina sefi, sa comande, vor sa prinda hoti, sa prinda infractori si exista o lume bonoma, o lume interesanta si in interiorul acestor institutii.

– Si unde ati reveni, la SRI sau la Ministerul de Interne ?

– Daca vreti, mai mult prin faptul ca cunosc cele doua institutii, oamenii si mentalitatile din interiorul lor, necesitatile si cerintele politice, cred ca as putea face lucruri bune in sensul politic al cuvantului, in oricare din cele doua institutii. Repet, profesional m-as intoarce sa fiu politist oricand, am asa o nostalgie, o placere daca vreti. E o lume, parca si atunci si acum, mai curata ca cealalta. Dincoace, este o lume in care totusi patrunzi in intimitatea oamenilor. Asta te deranjeaza, te jeneaza. Nu de alta, dar sunt si am fost si eu client, chiar in anii astia. Se iau de mine, se mai asculta telefoanele. Sunt lucruri pe care eu le privesc cu mai multa ingaduinta ca un alt om. E aberant, dar in cazul tuturor serviciilor din lume e vorba de un rau necesar.

– Din punctul asta de vedere, inteleg ca, din principiu, sunteti interesat sa va intoarceti in sistem, in masura in care este posibil acest lucru?

– De pe pozitia de om politic, sunt interesat sa-mi aduc contributia la buna gestionare a acestor institutii si, acolo unde e cazul, la aplicarea unor masuri de reformare a lor. Fie din pozitia de parlamentar, fie dintr-o pozitie executiva. Sunt oricum in mult mai mare masura -civil-, decat -fost ofiter-, si am o experienta politica ce imi permite sa inteleg bine cele doua lumi, contactul si, cateodata, ciocnirea dintre ele.

– Ce faceti acum cu afacerile daca intrati in parlament?

– Acum am afaceri de consultanta cu oameni pe care i-am format si pe care le pot duce ei mai departe si nu voi avea probleme de incompatibilitate. Mai am actiuni la diferite firme, nu mai sunt patron in formatul consacrat si nici n-am fost vreodata. Am crezut ca agricultura romaneasca, industria alimentara romaneasca trebuie sa se dezvolte. Si in zona aia m-am cantonat, in zona aia am investit, in zona aia m-am zbatut si am primit, sa zicem, numai castane de la piata in care am lucrat si am operat. Intodeauna regimul Iliescu a fost neinspirat in acest domeniu. Asa ca, in ultimii ani, m-am miscat mai mult in zona consultantei in domeniul afacerilor, deci sunt sprijin pentru altii, care o sa faca diverse lucruri. Asa imi explic si mie, si altora, ce nu mi-a mers si ii previn.