Fuziunea AP-PNTCD, doar luminita de la capatul parlamentului

Crestin-democratia romaneasca pare a reveni pe linia de plutire, dupa ce timp de patru ani s-a aflat in deriva, fuziunea celor doua formatiuni care se revendica de la aceasta doctrina – PNTCD si AP – constituind insa in acest moment de-abia -luminita de la capatul tunelului- pentru respectivii.

Taranistul Ciuhandu este un optimist incurabil

Victoria lui Gheorghe Ciuhandu in alegerile pentru Primaria municipiului Timisoara, la care s-a adaugat si obtinerea majoritatii in consiliul local, in numele PNTCD, si-nca la un scor confortabil, a determinat in sfarsit actuala conducere taranista sa lase locul merituoasei echipe de la Timisoara. Liderul PNTCD, primarul reales al Timisoarei, Gheorghe Ciuhandu, este increzator in viitorul taranistilor, admitand ca sarcina reconstruirii partidului este foarte grea, dar sustinand ca se bazeaza si pe ajutorul Partidului Popular European si al Internationalei crestin-democrate. Ciuhandu face apel la -unitate in cadrul partidului si, de asemenea, la fortele de orientare crestin-democrata pentru a se reuni in jurul PNTCD, pentru a intampina uniti alegerile generale-. Ciuhandu spera ca formatiunea pe care o conduce sa intre in parlament alaturi de Actiunea Populara, considerand ca acest nou pol crestin-democrat va putea lua ceva din voturile electoratului de dreapta, alaturi de cel taranist, aflat momentan -in adormire-. De cealalta parte, Actiunea Populara este o forta politica nou creata de ambitiile fostului presedinte Emil Constantinescu, care a inregistrat insa un usturator insucces in recentele alegeri locale, dupa ce a investit sume considerabile in campania electorala. Neavand o situatie doctrinara clara, Actiunea Populara a incercat sa se revendice de la crestin-democratie, ba chiar a facut eforturi vizibile pentru a se uni cu PNTCD, dar doar pentru a-i prelua legal doctrina si conducerea, considerandu-se o forta politica necompromisa la guvernare, de parca oamenii care au infiintat-o s-au nascut ieri in politica romaneasca.

Emil Constantinescu s-a decis sa faca ceva concesii

Dupa ce au incercat o vreme sa joace la intimidare reciproca, conducerile celor doua partide de orientare crestin-democrata au ajuns totusi la un consens si s-au decis pentru unificare. Deocamdata nu s-a stabilit un presedinte unic al noii formatiuni si nici numele exact al acesteia, dar fostul presedinte Emil Constantinescu a consimtit totusi la o -concesie- – anume sa renunte la a mai candida pentru un nou mandat la Cotroceni. Nu stim inca daca crestin-democratii vor avea totusi un candidat propriu la presedintie sau daca nu cumva vor mai face o -concesie- si-l vor sustine pe candidatul Aliantei D.A. Oricum, sansele polului crestin-democrat de a accede in parlament dupa alegerile din noiembrie sunt foarte stravezii, si asta pentru ca – asa cum au observat si analistii politici – dupa ce s-au certat si rasdivizat timp de patru ani, actuala impacare apare ca necredibila, fiind determinata de ajungerea cutitului la os, respectiv perspectiva de a ramane in afara parlamentului si a vietii politice active, inca patru ani.

In aceste conditii – ale unei unificari de conjunctura – nici forurile crestin-democrate europene nu se grabesc cu ajutorul lor, in primul rand pentru ca nu li se ofera sansa si modalitatea de a ajuta. Analistii politici – cum ne-a marturist Cristian Parvulescu -, desi sustin cu totii necesitatea consolidarii unui pol crestin-democrat in Romania, care ar putea eventual sa sprijine Alianta PNL-PD in cazul castigarii alegerilor parlamentare pentru realizarea unei majoritati care sa-i asigure guvernarea, nu vad deloc cum ar putea renaste crestin-democratii, cu sorti de izbanda la alegerile din toamna. Haosul existent in acest moment in aria miscarii crestin-democrate romanesti trezeste mai curand zambete analistilor si presei cand vine vorba de sansele si unitatea partidelor care reprezinta acest culoar doctrinar pe malurile Dambovitei.

Crestin-democratii trebuie sa produca evenimente

Analistul politic Cristian Preda considera ca trebuie indeplinite rapid doua conditii minimale pentru atingerea acestui deziderat: respectiv unificarea miscarii democrat-crestine si aducerea in fruntea noii formatiuni consolidate a unei personalitati credibile. Preda atrage insa atentia ca fuziunea, unificarea celor doua forte politice, este o conditie – si-nca una minimala – pentru succesul la alegerile din noiembrie, dar nu o garantie. Crestin-democratii trebuie sa supuna atentiei electoratului programe credibile si sa provoace evenimente care sa-i readuca in atentia alegatorilor. Mai credibila pentru analistii politici – si, din pacate, pentru crestin-democrati – pare insa varianta consolidarii unei forte crestin-democrate abia dupa alegerile din toamna.

Cu unu la suta la razboiu*

Dimensiunea si viitorul crestin-democratiei romanesti nu pot fi apreciate la ora actuala nici macar de fortele politice care se revendica de la aceasta doctrina, respectiv Partidul National Taranesc Crestin Democrat si Actiunea Populara, fapt pentru care doctrina respectiva, ramasa fara reprezentare in parlamentul de la Bucuresti, poate fi invocata de diverse si perverse formatiuni politice de conjunctura. Situatia celor doua partide care se revendica de la doctrina crestin-democrata este in acest moment foarte asemanatoare, separandu-le doar vechimea, ambele zbatandu-se in jurul a 1% in sondaje, inainte de unificarea planificata.