Manifestațiile de protest, la răscrucea diversiunilor

Manifestațiile împotriva goldsteinilor sunt din ce în ce mai utilizate de slujbași ai goldsteinilor pe post de platformă pentru proiecte dubioase. Pe cârca bucureștenilor ieșiți în stradă călăresc tot felul de personaje ale „structurilor” de stat și de partid.
De la brandul Antenei 3, Claudiu Crăciun, cârciumar în centru, într-un fost sediu DIE, și lucrător tot într-un fost sediu DSS, recte SRI, adică la SNSPA-ul generalului Secăreș, la Alina Mungiu, scriitoarea discursurilor lui Ponta,  tot felul de declasați încearcă să se impună drept portavoci și purtători de cuvânt ai protestatarilor care de o lună întreagă se tot adună duminică de duminică pentru a le arăta degetul mijlociu guvernaților. Se încearcă cu disperare deturnarea manifestațiilor într-o zonă septică, strict ecologistă și confiscarea manifestațiilor de către persoane și grupuri care s-au aflat din totdeauna pe nota de plată a goldsteinilor lui Soros – cum este cazul Alinei Mungiu. Unor astfel de personaje li se alătura activiștii  lui Bumbeș, crescuți în poala lui Mircea Toma, servitorul umil al infractorului Sorin Ovidiu Vântu.
Claudiu Crăciun, așa zisul „reprezentant al societății civile”, cum se pretinde și Mungiu, care îl și promovează de fapt, a fost amploiatul guvernului Tăriceanu, vreme de 4 ani, după care s-a rebrănduit pe partea cu Voiculescu, după care ajunge, cică pe banii lui, la Bruxelles pe post de portavoce a protestelor plătite de Hrebenciuc, din iarna anului 2012. Ca să vezi, „spontanul” de ieri – „spontan” și azi, mereu pe buza revoluțiilor spontane, mereu amploaiat undeva unde securiștii își fac cuibușor cald de nebunii spontane. Promovat de Trustul aparținător de turnătorul mizer,  dar și de rețeaua online a Alinei Mungiu, „rivuliționarul” Crăciun a reușit să atragă atenția presei independente de gașca USL, într-un final, descoperindu-se că în firma care administrează cârciuma din fostul sediu al DIE, din buricul târgului, asociații săi, printre care și o duduie unguroaică verde, sunt membri fondatori ai partidului Mișcarea Verzilor pesediști, al cărui copreședinte, alături de Crăciun era  Remus Cernea. Toți grețoșii ăștia, profitori ai guvernanților se pretind lideri ai unor manifestații anti-sistem ei aparținând cu totul Sistemului. No comment, ar spune băieții de la SRI, cei care au în lucru mișcările anti-sistem.

Demagogia împute și otrăvește România mai ceva ca cianura

Zilele trecute o mare circotecă mediatică s-a iscat pe seama protestelor inventându-se o așa zisă controversă regizată la Cotroceni, între Băsescu, „echidistantul” pe tema Roșia Montană și Alina Tatiana Mungiu. Cine a delegat-o, în ce calitate mă reprezintă ea pe mine de exemplu și alți zeci de mii de bucureșteni care participă la proteste? Mister.
Cronologic trebușoara a fost amorsată astfel: Basescu a luat-o la mișto la o emisiune tv pe Pipidi, propunându-i  postul de prim ministru. Concret, referindu-se la posibilitatea ca din manifestațiile din Piața Universității împotriva proiectului minier de la Roșia Montana să se nască un partid, asa cum a propus Alina Mungiu Pippidi, Băsescu s-a lansat și a zis ca aceasta ar fi numai bună de prim-ministru. „Cred ca doamna Mungiu ar fi un ministru al Economiei sau ministru al Finanțelor – să ia decizii. Sau prim ministru”, a comentat Băsescu. Imediat, de la Berlin, Pippidi a pus botul, și-a făcut bagajul și a sărit pe avion, după ce pe 2 octombrie – Basescu a răspuns că e de acord să stea de vorbă la care Pippidi a răspuns punând condiții. Condiția cheie – elementul Voiculescu, desigur, adică dezbaterea de la Cotroceni să fie mediatizată de…Trustul Antenelor, același trust care l-a născut și pe „spontanul” Crăciun, cel cu locul de muncă actual într-un sediu al unei instituții a Secu de care a aparținut Voiculescu pe vremuri.
În data de 5 octombrie, Băsescu a trimis „persoana privată” Mungiu la biroul „probleme cetățenești” dovedind un umor jovial care se pare că-l ține și iarna, deși nu-i ca vara.
La manifestațiile de duminica trecută, împreună cu un vechi golan, Eugen Popescu, un luptător pe baricadele Pieței Universității, am reușit, fără violență să croim o mică breșă în lanțul de jandarmi și să adunăm după noi un vârf de lance care a ocupat instantaneu Piața Universității. În pofida ploii reci oamenii s-au bucurat ca și noi vechii golani pe vremuri, de senzația aparte a reînvierii Golaniei, Zona liberă de neo-comunism. În mai puțin de 20 de minute, neocomuniști pseudo-ecologiști cu portavoce au apărut plini de elan proletar și au atras oamenii către rond, cică să nu-i enervăm pe jandarmi. Jandarmii erau la fel de bucuroși ca și noi de ocuparea Pieței că au putut și ei să se retragă din ploaie, la o țigare, mai la adăpost. Parcă toate portavocile s-au mobilizat la un semn. Semnul Miliției.
Tema înfiltrărilor și încercărilor de confiscare a manifestațiilor a fost dusă la paroxism ieri, când o publicație a  a pretins că Voiculescu și-a trimis agenții între manifestanții ca să strige la porta-vocile miliției free Felix, pentru a se pune astfel presiune pe justiție, după memorabila decizie a instanței care-i va oferi cinci ani de odihnă neobositului promotor al „rivuliționarilor” de teapa lui Crăciun, Mungiu.
Făină otrăvita se va cerne însă curând, pe măsură ce protestatarii vor pricepe că miza nu este doar ecologică. Dacă nu vor ajunge la această înțelegere și nu vor reuși să reactiveze spiritul Pieței Universității, tot evitând mereu să ocupe Piața, se va risipi și această mișcare ca făina în vânt.

George Roncea