Subiectul anticipatelor este peren in guvernarea portocalie. Tema a fost pusa pe agenda publica de presedintele Traian Basescu inca din luna ianuarie 2005, imediat dupa alegeri, cand probabil a realizat faptul ca cel care a jucat imoral pentru tine poate juca la fel de imoral si impotriva ta. Apoi subiectul a fost sustinut cu multa ardoare de liderii centrali ai Partidului Democrat: Radu Berceanu si Adriean Videanu (mai ales in preajma alegerilor pentru Capitala intr-un exercitiu de imagine pentru sporirea procentelor electorale).
Saptamana trecuta, Radu Berceanu vine cu o noua oferta pentru PNL: declansarea anticipatelor cu promisiunea pastrarii fotoliului de prim-ministru pentru Calin Popescu Tariceanu. Ultimul sondaj CURS, realizat in perioada 18 septembrie-2 octombrie, confirma faptul ca Alianta isi pastreaza primul loc in preferintele electoratului fiind chiar intr-o usoara crestere fata de luna iulie, de la 43% la 45%, inca un punct in plus in sustinerea tezei anticipatelor. Totusi, realitatea politica si mai ales declaratiile lui Traian Basescu – dupa aderarea la UE este posibila desemnarea unui nou premier, care sa formeze un nou guvern – indica faptul ca propunerea PD este mai curand un mar otravit.
Cui foloseste aceasta miscare? Raspunsul vine de la sine: Partidului Democrat.
In plan politic, PD trebuie sa camufleze negocierile cu PSD ca urmare a nominalizarii lui George Maior pentru functia de sef al SRI. Miscarea loveste direct in social-democrati, aratand incapacitatea lui Mircea Geoana de a face reforma in PSD si dorinta unor grupuri apropiate de actualul sef al partidului de a intra la guvernare, avand in vedere ca si viitorul ciclu electoral poate lasa PSD in afara arcului guvernamental. Dar si PD isi asuma un risc. Electoratul Aliantei este compus in mare parte din cei care au dat un vot punitiv PSD si care resping cu inversunare orice jocuri, chiar si pe cele -in interes national-. Prin urmare, cardasia cu PSD (nu aducem in discutie intentia reala a mutarii pe care a facut-o presedintele Basescu) poate crea o schisma in plan electoral (lucru care probabil a fost luat in calcul la Palatul Cotroceni). Daca lucrurile pot fi controlate politic (prin negociere sau santaj), mecanismele de control la nivelul alegatorilor nu sunt la fel de eficiente.
In plan imagologic, Partidul Democrat isi adjudeca rolul de catarg al Aliantei. In conditiile in care sondajele arata ca raportul de forte dintre PD si PNL este de 2 la 1, democratii vin cu sugestia unui raport de 1 la 1 pe liste, in caz de anticipate. PNL este pe un trend descendent in graficele electorale, iar PD ii intinde o mana de ajutor. Nu este PD-ul un salvator? Si nu apare PNL-ul ca un partid care singur nu stie ce vrea, principala sa preocupare fiind razboiul cu presedintele?
Partidul Democrat a antrenat Partidul National Liberal intr-un tango atat de pasional, cu pumni si declaratii de dragoste, pentru ca nu pierde absolut nimic, nici in plan politic si nici in plan imagologic. PNL nu are nici un motiv sa reconfigureze arcul guvernamental deoarece data de 1 ianuarie 2007 il va lega de surse financiare importante.
Pe de alta parte, liberalii nu vor sa riste functia de prim-ministru, in conditiile in care protocolul dintre PNL si PD nu a prevazut in termeni clari politica pe care urma sa o duca presedintele tarii. Lipsa acestei prevederi ii lasa spatiu de manevra lui Traian Basescu, care a si declarat: -Partidele pot sa discute ce doresc si nu are nimeni obligatia sa ma intrebe sau sa-mi ceara avizul-. Prin urmare, nimeni nu poate miza pe respectarea cuvantului de onoare. Traian Basescu a tinut sabia lui Damocles deasupra lui Calin Popescu Tariceanu doi ani de zile, de ce ar fi mai binevoitor in acest moment? Pana acum nimeni nu a discutat cazul Stolojan, care a stat toti acesti ani in exil la Cotroceni, timp in care a pierdut definitiv partidul. Ar avea si el nevoie de o recompensa pentru aceste sacrificii. De asemenea, nu s-a luat in discutie faptul ca declansarea anticipatelor trebuie discutata cu toate partidele aflate la guvernare. UDMR nu si-a atins promisiunile electorale cu statutul maghiarilor si nici obiectivul personal la guvernare, deci este neinteresat de alegeri. In varianta optimista, PC a promis sa stea deoparte dupa 1 ianuarie 2007, dar si acest lucru este putin probabil. Ceea ce nu au luat insa in calcul democratii este ca declansarea anticipatelor in varianta propusa de ei l-ar mentine pe Calin Popescu Tariceanu in functia de premier nu doi, ci patru ani. Iar Traian Basescu mai mult ca sigur nu isi doreste acest lucru.
In concluzie, marul otravit al alegerilor anticipate a avut scopul de a adormi vigilenta opiniei publice dupa miscarea cu sefii serviciilor. Basescu a jucat din nou pe doua fronturi si a castigat. Viorica Rosca
CURENTUL nu a primit și nu primește bani de la guvern, ministere, instituții publice și nici de la partide.
Informațiile publicate pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
