Obiectivul aderării la Schengen, un subiect dus în derizoriu de Ponta

Etichetat ca unul ambițios în urmă cu doar câțiva ani, obiectivul aderării României la spațiul Schengen a devenit treptat pentru USL un scop marginal al programului de guvernare. Asta în condițiile în care aderarea la Schengen era cel mai important pas al României în plan extern după aderarea la NATO și apoi la UE. Un parcurs de țară civilizată care nu a fost să fie realizat până acum din cauza unor ambiții politice ale unor lideri fără viziune pe termen mediu și lung. Unii cu o dorință extrem de mare de a face o politică medievistă prin metoda tăierii capului adversarului politic. O gândire retrogradă care riscă să alunge orice brumă de încredere pe care Europa vestică o are față de România. Dar nimic nu pare să îl deranjeze pe Ponta care a declarat duminică seară despre accederea în spațiul Schengen, cu o nonșalanță dezarmantă, că „oricum nu ne primeau anul acesta”. Deci de ce să ne mai străduim, nu-i așa? Cu o iresponsabilitate totală, Ponta a declarat public faptul că afirmația comisarului Viviane Reding legată de amânarea aderării României la Schengen nu schimbă cu nimic datele prestabilite ale problemei. Concret, Ponta a spus că problematica Schengen este gestionată de comisarul european Cecilia Malmstrom, nu de Viviane Reding, menționând lejer: "?ê?£i știți ceva? Vreți să fiu sincer? Oricum nu ne primeau anul ăsta în Schengen". În cazul acesta, ce rost mai are să ne fixăm ținte de politică externă dacă tot știm rezultatul de dinainte.

Iresponsabilitate și lipsă de viziune

Ceea ce este însă mai grav este faptul că Ponta se preface și că nu știe de ce România stă la poarta Schengen. Că argumentația UE excede procedurile normale și că România este discriminată. Numai că țara noastră a ajuns să fie privită ca o paria la Bruxelles și în cancelariile occidentale tocmai din cauza „loviturii de catifea” pregătită minuțios de USL. Această atitudine înverșunată a UE este cauzată tocmai din cauza perimării violente, odată cu venirea la putere a USL, a statului de drept care ar determină slăbirea instituțiilor statului, inclusiv cele de forță care ar trebui să păzească granița de est a UE. Chiar și Olanda promisese în urmă cu câteva luni că în cazul în care va vedea două rapoarte consecutive pozitive în cadrul Mecanismului de Control și Verificare (MCV) va da undă verde României spre Schengen. Franța și Germania acceptaseră și ele soluția de compromis a intrării României în Schengen în două trepte: prima dată cu frontierele aeriene și maritime, pentru ca la o dată ulterioară să se intre și cu cele terestre. "Nu sunt atât de supărat sau de tulburat de ceea ce, iată de mai mult de un an, devine, într-un fel, o problemă psihologică a României, aderarea la spațiul Schengen. Sunt convins că România, care îndeplinește de mult toate criteriile tehnice și toate standardele solicitate țărilor europene, va deveni membru al spațiului Schengen și că deciziile poltice de anul trecut, eventual de anul acesta, care au întârziat această aderare, la un moment dat vor da loc liber realităților, faptului că din punct de vedere tehnic, după investiții foarte mari pe care țara noastră le-a făcut, putem asigura la standardele cele mai înalte frontiera de est a UE și că deciziiile politice la un moment dat vor lăsa loc deciziei corecte", a afirmat ieri Ponta care nu a înțeles că UE într-o Europă tot mai sceptică față de parte ei răsăriteană, astfel de „lovituri de palat” și bruscarea instituțiilor de justiție sunt cheia care poate baga România în rândul statelor civilizate sau o poate închide pe dinafara porții UE într-o izolare totală. Asta în ciuda faptului că Ponta a pledat și ieri pentru o diplomație economică. Poate Victor Ponta nu a înțeles că tocmai intrarea României în spațiu Schengen este în sine un câștig economic prin eliminarea controalelor la frontieră pentru mărfurile sau persoanelor care circulă mult mai liber în acest spațiu.

Mădălin Necșuțu