PNTCD – SUSTINATORUL GOSPODARIEI TARANESTI SI AL SATULUI ROMANESC

Agricultura si satul romanesc se afla intr-o criza profunda. Nivelul extrem de scazut al dezvoltarii rurale este datorat mai ales decapitalizarii gospodariei taranesti. Utilajele sunt ca si inexistente, iar banii pentru infiintarea si intretinerea culturilor, pentru cresterea animalelor si pentru dotari lipsesc aproape cu desavarsire. Nici vorba de investitii masive in infrastructura si de ridicarea nivelului de trai. Dotarile cu instalatii de alimentare cu apa, canalizari, gaze, telefoane sunt exceptii in casele taranilor. Sustinerea materiala a copiilor din mediul rural pentru continuarea studiilor este peste puterile parintilor. Viitorul acestor copii este blocat. Numai 7% dintre absolventii de gimnaziu de la sate se inscriu la liceu. Numai 1% dintre studentii de astazi din Romania provin din mediul rural, adica din randurile a peste 40% din populatia Romaniei. Discrepanta dintre sat si oras se adanceste continuu.

Esenta politicii PNTCD in agricultura si la sate este apararea si promovarea interesului cetateanului. Ea prevede sprijinirea transformarii gospodariilor agricole taranesti in ferme familiale profitabile pentru taran, in contextul integrarii in Uniunea Europeana, concomitent cu dezvoltarea rurala durabila sub toate aspectele.

Cauza crizei extreme: guvernarea dezastruoasa a PSD

Starea de criza extrema din agricultura este rezultatul politicii socialiste dinainte de 1990 si al politicii asa-zise -social-democrate- continuate din 1990 si pana astazi – cu o scurta intrerupere in timpul guvernarii taraniste. FSN, sub diferite nume, pare ca a continuat politica PCR, aplicand unele dintre directivele NKVD/KGB privind politica sovietica la sate, ca de exemplu: 13. …Trebuie sa se faca mai intait gospodaria particulara nerentabila. Dupa aceea, trebuie inceputa colectivizarea snumita in prezent asociere, n.n.t; trebuie reduse mijloacele de productie repartizate lor, trebuie organizat ca agricultura sa nu poata asigura aprovizionarea cu alimente a tarii, astfel ca necesarul sa fie acoperit din import.

Aceaste politici s-au materializat, in principal, prin urmatoarele:

1. Atat inainte, cat si dupa decembrie 1989, agricultura a subventionat industria, fortata fiind de preturile care i-au fost impuse de stat pana in 1997, cand, in sfarsit, au fost liberalizate preturile produselor agricole de catre guvernarea PNTCD. In 10 ani, rata cresterii preturilor produselor agricole a fost de numai o treime din rata cresterii preturilor produselor industriale catre agricultura. Astfel, taranul roman a fost obligat sa lucreze in pierdere.

2. S-au folosit toate mijloacele ca sa se impiedice retrocedarea terenurilor si padurilor – de la elaborarea defectuoasa a legilor pana la neaplicarea lor si nepedepsirea abuzurilor. Nu s-a reglementat paza padurilor retrocedate, astfel ca suprafete enorme au fost defrisate fraudulos, din vina autoritatilor, si nu a proprietarilor. Privatizarea IAS-urilor s-a intarziat la nesfarsit, pana s-au degradat, intr-un final acestea concesionandu-se clientelei politice. Nu s-a reglementat paza amenajarilor de irigatii, autoritatile lasandu-le prada hotilor.

3. Retrocedarea terenurilor agricole s-a efectuat fara retrocedarea mijloacelor de productie, care de drept trebuia sa revina proprietarilor, fiindu-le luate integral la infiintarea CAP-urilor. S-a preferat insa ca AGROMEC-urile sa fie date pe mai nimic unor privilegiati, care au practicat preturi de monopol si au ruinat si mai mult taranul.

4. Nu s-a asigurat taranilor o minima instruire profesionala, situatie care a grevat negativ rezultatele si eficienta activitatilor agricole. Agentia Nationala de Consultanta Agricola (ANCA), infiintata de guvernarea PNTCD, a fost dezorganizata de catre actuala putere, reducandu-i-se atributiile si minimizand consultanta acordata taranilor.

5. Ajutoarele date agricultorilor (cu exceptia cupoanelor agricole si a altor forme de sprijin acordate de guvernarea PNTCD) nu au ajuns, in general, la tarani, ci in cea mai mare parte la clientela politica a PSD. Legea exploatatiilor agricole, prin care s-a legiferat excluderea pe fata a taranilor de la subventii, este un exemplu nedemocratic de a dirija preferential subventiile in agricultura. S-a incercat in repetate randuri introducerea impozitarii terenurilor agricole si forestiere. Nu s-au acordat ajutoare pentru taranii ale caror culturi au fost calamitate de seceta din 2002 si 2003. De retinut ca, in 2002, guvernul PSD nu a recunoscut existenta acestor calamitati decat dupa scrisoarea deschisa adresata primului-ministru de catre presedintele PNTCD. Acum, taranii nu au cu ce sa infiinteze culturile de toamna.

In acelasi timp, ajutoarele au fost reduse aproape la jumatate fata de perioada guvernarii taraniste: 0,76% din PIB (8.791 miliarde de lei) in 2001, 0,68% din PIB (10.179 miliarde de lei) in 2002, 0,76% din PIB (13.858 miliarde de lei) in bugetul pe 2003 – fata de 1,45% din PIB (5.410 miliarde de lei) in 1998, 1,04% din PIB (5.688 miliarde de lei) in 1999 si 1,20% din PIB (9.595 miliarde de lei) in 2000.

Sprijinul agricol a ajuns in buna parte la firmele din industrie, care au marit preturile tocmai in momentul acordarii subventiilor.

Nu s-a organizat creditul agricol subventionat (cu exceptia perioadei de guvernare PNTCD), pentru ca acesta ar fi fost mai greu de directionat preferential.

6. Nu s-a facut nimic pentru dezvoltarea pietelor concurentiale si stabile. Micul producator nu si-a putut valorifica profitabil productia intr-o piata nefunctionala, de tip monopolist, lasata pe mana grupurilor de tip mafiot.

7. Nu s-a sprijinit formarea de organizatii profesionale, care sa sustina interesele taranilor si nu s-a sprijinit unirea acestora in cooperative de aprovizionare-desfacere, caci ele ar fi negociat pe piata preturile si ar fi lovit in interesele de monopol clientelar.

8. Nu s-a stimulat circulatia terenurilor, care ar fi favorizat cresterea dimensiunilor fermelor/exploatatiilor agricole. Dimpotriva, aceasta a fost blocata de cresterea spectaculoasa a taxelor de tranzactionare a terenurilor, care au devenit prohibitive. Nu s-au promovat mecanisme corespunzatoare pentru asigurarea relatiilor corecte intre proprietar si arendas.

9. Nu s-a facut nimic in directia calificarii populatiei rurale pentru a ocupa locuri de munca neagricole sau pentru a intreprinde vreo afacere proprie. Dimpotriva, s-a stimulat plecarea populatiei de la orase la sate, rezolvand pe moment probleme de protectie sociala la orase, dar provocand pe termen lung scaderea productivitatii muncii in agricultura, si asa foarte redusa.

10. Punerea in functiune a Programului SAPARD, inceputa de guvernarea PNTCD in anul 2000, s-a intarziat doi ani, timp in care nu s-a intreprins nimic privind dezvoltarea rurala; fondurile puse la dispozitie de Uniune Europeana nu au putut fi folosite, iar fonduri de la buget pentru dezvoltare rurala nu s-au dat mai deloc. Negocierea conditiilor SAPARD s-a facut in defavoarea micului producator agricol, astfel ca acesta, de fapt, nu are acces la fonduri, contributia proprie impusa fiind mult peste puterile lui.

Sirul actelor guvernarilor PSD impotriva taranilor este lung. El tradeaza mentalitatile de sorginte comunista ale conducatorilor acestui partid: Proprietatea este un -moft- (I. Iliescu); -Prin desfiintarea CAP ne-am intors cu un secol in urma- (I. Iliescu); -Cei care vor dori sa aiba cateva grane, intr-un sistem de subzistenta, sunt liberi sa o faca, dar sa nu ceara sprijinul statului… Sa aplicam cu rigoare prevederile Legii nr. 18, care spune ca pamantul care nu a fost cultivat timp de doi ani este preluat si utilizat de catre stat- (A. Nastase). Promisiunile actuale ale guvernului adresate agricultorilor isi au ratiunea in declansarea campaniei electorale pentru alegerile de anul viitor.

PNTCD – sustinatorul gospodariei taranesti si al satului romanesc

In 1996 am inceput o reforma profunda prin masuri clare si transparente:

Pana in 1996 era sustinuta practic numai agricultura din sectorul de stat. Noi am directionat majoritatea sprijinului catre gospodariile taranesti prin cupoane si diferite subventii. Am suspendat impozitul pe terenurile agricole.

Atat cat ne-au permis -prietenii- si -adversarii-, am corectat Legea retrocedarii terenurilor si am actionat pentru accelerarea aplicarii ei corecte.

Am spart marile monopoluri de stat din piata produselor agricole. Am inceput sa privatizam IAS-urile. Am privatizat cea mai mare parte din industria alimentara.

Am inceput organizarea pietelor si burselor de marfuri agricole, infiintarea organizatiilor profesionale si preluarea acquis-ului comunitar. Am realizat lucrari de infrastructura la sate.

Am elaborat Programul National pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala, care a fost aprobat de Uniunea Europeana si a stat la baza Programului SAPARD. Am infiintat Agentia SAPARD. Am elaborat legi pentru sprijinirea tinerilor, specialistilor, cadrelor didactice, medicilor si preotilor de la sate.

Dupa alegerile din 2000, cu mijloacele modeste ale unui partid neparlamentar, am continuat sa luptam pentru interesele gospodariei taranesti si ale satului romanesc. In 2002 si 2003 am prezentat ample analize ale guvernarii PSD, aratand greselile si sugerand solutii. Am procedat la fel in repetate conferinte de presa, in Scrisoarea deschisa adresata primului-ministru, la Reuniunea de la Craiova din noiembrie 2002 (cu participarea unor inalti reprezentanti UE) si la Forumul Agricultorilor din decembrie 2002. Am organizat Caravana SAPARD, dand consultatii gratuite.

Am initiat un proiect de lege privind sustinerea agriculturii prin cupoane atribuite gratuit si prin suspendarea impozitului pe terenul si pe venitul agricol.

PNTCD a demonstrat ca este partidul politic cu adevarat interesat de viitorul satului romanesc si de soarta locuitorilor sai.

Strategia Programului PNTCD pentru agricultura si satul romanesc

Solutia strategica a PNTCD are in centrul ei sapte principii de baza:

1. Sustinerea gospodariei taranesti pentru a deveni ferma familiala prospera.

2. Sprijinirea taranilor romani pentru dobandirea bunastarii si din activitati neagricole, precum si prin facilitarea accesului la educatie, ca premisa de crestere a nivelului de trai.

3. Modernizarea satului romanesc prin dezvoltarea infrastructurii.

4. Modernizarea si sustinerea agriculturii eficiente si performante prin finalizarea privatizarii si printr-o noua orientare a politicii agricole.

5. Introducerea programelor de solidaritate si parteneriat social, care vor asigura venituri decente taranilor varstnici in schimbul terenurilor lor care vor fi inchiriate tinerilor.

6. Reforma gospodaririi padurilor si finalizarea retrocedarilor.

7. Armonizarea politicilor agricole si de dezvoltare rurala cu cele din Uniunea Europeana.

Aceste principii se vor materializa printr-un pachet larg de masuri, dintre care cele mai importante sunt:

– Consolidarea proprietatii prin masuri de urgentare a finalizarii aplicarii legilor retrocedarii terenurilor agricole si a padurilor (restituirea pe vechiul amplasament, acceptarea probei cu martori, urgentarea judecarii cazurilor de litigii, aplicarea intransigenta a sanctiunilor etc.).

– Facilitarea cresterii proprietatilor/exploatatiilor agricole, pentru formarea fermelor familiale viabile, prin deblocarea circulatiei terenurilor (reducerea taxelor) si organizarea unui sistem favorizant pentru vanzarea/arendarea terenurilor.

– Organizarea instruirii urgente si intensive a producatorilor agricoli, dupa modelul inaugurat de noi, in anul 2003, prin trimiterea spre documentare a unor agricultori in state ale UE, cu sprijinul Partidului Popular European.

– Sistem echitabil si transparent de subventionare-sustinere a exploatatiilor agricole, in primul rand a gospodariilor taranesti (mentinerea suspendarii impozitarii terenurilor agricole, sprijinirea agricultorilor prin cupoane, credit agricol subventionat pentru productie si pentru investitii, sprijinirea utilizarii unei game diversificate de utilaje agricole adecvate fermelor familiale si diferitelor zone geografice etc.).

– Organizarea si asigurarea functionalitatii si stabilitatii pietelor agricole; dezvoltarea burselor de marfuri si a pietelor de gros.

– Program pentru reabilitarea si eficientizarea amenajarilor de irigatii; sprijinirea asociatiilor utilizatorilor de apa; stimularea folosirii resurselor locale pentru irigatii si a introducerii echipamentelor de udare adecvate fermelor familiale.

– Sprijinirea infiintarii organizatiilor profesionale puternice, capabile sa sustina interesele taranilor, precum si a cooperativelor de aprovizionare-desfacere, prelucrare a produselor agricole si alte servicii, in care producatorii sunt coproprietari.

– Dezvoltarea consultantei agricole si integrarea ei cu actiunea de extensie a unitatilor de cercetare si invatamant (orientarea spre gospodariile taranesti si fermele familiale).

– Fond pentru asigurari impotriva calamitatilor in agricultura.

– Reformarea sistemului de pensii in agricultura, in vederea cuprinderii tuturor producatorilor agricoli si maririi substantiale a pensiilor actuale.

– Reformarea legislativa si institutionala a gospodaririi padurilor, organizarea eficienta a ocoalelor silvice private si mixte, pe baza de libera asociere, precum si masuri drastice de reducere a furturilor si a altor acte infractionale in domeniul silvic; programarea taierilor de masa lemnoasa la nivelul posibilitatilor reale si realizarea unui program de impaduriri/reimpaduriri, creare de perdele forestiere; acordarea de compensari proprietarilor unor paduri cu functii de protectie.

– Sprijinirea dezvoltarii infrastructurii la sate (alimentarea cu apa, extinderea retelei de gaze, de drumuri, construirea de scoli etc.), inceputa de noi inca din anul 1997.

– Sprijinirea dezvoltarii ocupatiilor neagricole la sate (prelucrarea produselor agricole, agroturism, mestesuguri/artizanat si alte IMM etc.).

– Dezvoltarea in zona rurala a invatamantului agricol, precum si extinderea celui liceal si profesional neagricol, in scopul asigurarii de sanse absolventilor de la sate de a accede in invatamantul superior si in alte domenii decat agricultura

– Extinderea activitatii centrelor de consultanta agricola si in domeniul dezvoltarii rurale

– Implicarea institutelor de cercetare si a universitatilor in elaborarea de studii si proiecte model

– Program de finantare prin microproiecte, adresate intreprinzatorilor de la sate, cu contributii proprii reduse, bazate pe planuri de afaceri riguros monitorizate

– Accelerarea armonizarii legislatiei romanesti cu cea a Uniunii Europene, cu protejarea intereselor producatorilor romani

– Sprijinirea stabilizarii intelectualitatii satelor (avantaje salariale negociate, de instalare si de obtinere a unui lot agricol, premii etc.)

– Stimularea dezvoltarii valorilor spirituale traditionale ale satului romanesc (respectul proprietatii, morala crestina, democratia etc.) si a activitatilor culturale si sociale, vizand stabilitatea tinerilor la sate; sprijinirea bisericii

– Dezvoltarea sistemului sanitar la sate

– Programe de sprijinire a zonelor rurale defavorizate si a zonei montane

– Organizarea MAPAM ca Minister al Agriculturii si Dezvoltarii Rurale

– Modificarea legii electorale pentru a se asigura reprezentarea fiecarui sat in consiliul comunal si a comunelor in consiliul judetean.

Pagina realizata de PNTCD