Romanie, sat fara caini

– PRM – singurul partid care n-a fost la guvernare pana acum!

Romanie, sat fara caini

Romanie, sat fara caini

tara mea vraiste si flamanda

istoria te-a scapat din maini

imperiile stau inca la panda.

Nu se mai vede nici cerul

de-atatea fulgere si pasari de prada

de ce-au inrosit mieii hangerul?

unde-i neprihanita zapada?

Ce ancestrale pacate

vin dintr-o mie de ani de urgii?

plateste-le astazi pe toate

ca mileniul sa poata muri

Poate martiriul lui Horia

ori vanzarea lui Tudor, defaimarea lui Cuza

razboaiele noastre vitale, si gloria

de-a apara Europa, lehuza?

Poate blestemul romanilor

de-a fi prosti de buni cu zapciii?

pentru desfatarea paganilor

ti-ai umilit ca o mastera fiii

Romanie, ce tara esti tu?

faci haz de necaz si pornesti mai departe

avem biblice vicii, dar nu

oh, nu ne e frica de moarte

ti-au murit poetii nebuni

nimic nu-i prea grav, Orientu-i aproape

i-ai pretuit prea tarziu pe tribuni

un zeu al batjocurei calca pe ape

Acest balcanism n-are leac

zadarnic vom da proclamatii, decrete

platim noi in fiece veac

tributul de plans al acestei Planete

Ce taina ascunzi, ce comori

incat fariseii nici azi nu te lasa

nici sa traiesti, nici sa mori

nici sa se simta romanii acasa?

De ce te pandesc oare toti

isi dau cu parerea, te tin sub teroare?

haituita si rupta de hoti

ma tem sa nu cazi de pe harta in Mare

Precum in aluatul magicei paini

in inima ta a-ncoltit vesnicia –

Romanie, sat fara caini

nu vine odata Mesia?

CORNELIU VADIM TUDOR

1 mai 1990

– In cadrul Partidului Romania Mare, minoritatile sunt reprezentate intr-un procent superior celui pe tara: 13,2%. Peste 33.000 de maghiari, tigani, ucraineni, rusi, germani, evrei, tatari, armeni, bulgari, sarbi, croati, cehi, slovaci, polonezi, greci, albanezi etc. se numara printre membrii partidului

– O agricultura rudimentara, anacronica si anarhica face ca fostul -granar al Europei-, Romania, sa fie, astazi, dependenta in mare masura de importurile agricole

– Guvernarile postdecembriste au risipit resursele locale si cele oferite de comunitatea europeana pentru redresarea agriculturii

– Situatia din agricultura are efecte dezastruoase asupra intregii populatii

– Din ciclul -Cavalerii mesei care scartaie rau de tot-, astazi, povestea nemaipomenita a cuceririi Insulei Mari a Brailei de catre baronii PSD, cu falimentari, inventare prabusite, executari silite, lichidatori judiciari, localnici aruncati de pe metereze in somaj, datorii la Stat de sute de miliarde, hrebenciuci si culite tarate

Dezastrul din agricultura si satele Romaniei

Spunea candva marele agronom roman Gh. Ionescu Sisesti ca -in fond, esenta agriculturii este sa semeni putin si sa culegi mult-. Totdeauna marii ganditori au reusit sa spuna in cateva cuvinte ceea ce guverne si parlamente nu reusesc in tomuri de programe, planuri si strategii stufoase, cu rezultate indoielnice, ba chiar contraperformante.

Schimbarea sistemului politic din decembrie 1989 a gasit agricultura Romaniei, cum bine se stie, organizata pe un modul colectivist-etatist de inspiratie sovietica, care, in ansamblu, parea a fi organizarea ideala a exploatatiilor agricole avand in vedere comasarea terenurilor, specializarea productiei, calificarea personalului tehnic, programarea activitatii si inca multe altele. Cu toate acestea, memoria colectiva pastreaza inca cu rigoare imensele cozi la care se alinia clasa muncitoare pentru a -apuca- cate ceva pentru camara, situatie care se datora unei productivitati agricole submediocre, chiar daca in fiecare judet exista cel putin cate o intreprindere sau cooperativa care inregistra performante competitive, atat tehnic, cat si economic. Violentele de amploare ale evenimentelor revolutionare au produs, din pacate, dereglari majore in toata societatea romaneasca, astfel incat bietele CAP-uri au fost printre primele afectate. Si cum ponderea acestora in economia agrara romaneasca era majoritara, necazurile au aparut imediat. La aproape un deceniu si jumatate, intrebarea care se ridica este: puteau fi evitate marile erori postdecembriste din agricultura? Raspunsul pertinent este: in majoritate da, si iata de ce.

– Uriasul volum de investitii tehnologice din agricultura (sisteme de irigatii, complexe zootehnice, capacitati de prelucrare, sectii de mecanizare etc.) n-au fost distruse de inconstienta revolutionara, ci au fost furate, cel mai adesea in mod organizat, adica cu sprijinul structurilor de putere, fie ea locala sau centrala;

– Nici dupa stingerea iuresului revolutionar, guvernele n-au luat toate masurile care se impuneau, ci au privit aproape ranjind cu satisfactie la taranii care ori nu stiau ce sa faca cu pamantul, ori n-aveau cu ce sa-l lucreze;

– Sectorul de stat din agricultura a fost falimentat in mod criminal, prin liberalizarea costurilor si blocarea preturilor la produsele agricole, in paralel cu cresterea abrupta a costului creditului bancar, in conditiile in care gradul de capitalizare lasat de comunism nu depasea 2-3%;

– Politica gresita privind productia interna de tractoare a lasat agricultura in imposibilitatea de a mai ara pamantul, nemaivorbind de celelalte activitati mecanizabile;

– A fost abandonat corpul agronomic, singura categorie sociala capabila sa asigure managementul tehnic si organizatoric in agricultura;

– A fost intarziata cu aproape 10 ani reglementarea circuitului civil al terenurilor agricole, in paralel cu neeliberarea titlurilor de proprietate.

Desigur, lista marilor erori ale guvernelor postdecembriste este mult mai lunga, incluzand domeniul protectiei vamale a producatorilor romani, asigurarea semintelor, protectia loturilor matca in zootehnie, disparitia integratorilor etc.

S-a ajuns, astfel, la trista performanta de a face din Romania un importator semnificativ, iar la unele produse chiar la dependenta de importuri, asa cum este cazul la carne, zahar, grau, ceapa, cartofi. Potrivit unui studiu al Institutului de Economie Mondiala din Anglia, -Romania este cea mai mare risipitoare de resurse in agricultura, desi este cea mai saraca tara din Europa-. Numai ca guvernele Romaniei risipesc nu numai resursele interne, ci si pe cele oferite de comunitatea internationala, din moment ce chiar ministrul integrarii europene, doamna Puwak, isi permitea sa afirme ca -Guvernul nu este interesat de eficienta cheltuirii banilor UE-. Fara comentarii. An de an, mari suprafete de teren agricol raman parloaga, numai in 2003 depasindu-se un milion de hectare, iar in 2004 se estimeaza la circa doua milioane de hectare, adica peste 20% din suprafata arabila, sau de cinci ori cat toata suprafata arabila a statului Israel! Practic, in toata perioada de dupa 1990, Romania nu a fost niciodata in situatia de a-si asigura securitatea alimentara a populatiei din agricultura proprie, dovada ca balanta comertului exterior al tarii cu produse agroalimentare este net favorabila importurilor.

Cateva date sintetice sau semnificative privind dezastrul din agricultura Romaniei: in anul 2002, efectivele de porci erau cu cinci milioane de capete mai putine decat in anul 1996 si doar o treime fata de 1988. In acelasi an 2002 s-a importat circa 60% din necesarul de carne de porc. In complexele de tip industrial, la sfarsitul anului 2002, existau doar circa 900.000 de capete, fata de 2,5 milioane in 1997, iar la efectivele de reproductie (scroafe) doar 86.000 fata de 207.000 in 1997. Situatia este aceeasi la toate speciile de animale, cu exceptia strutilor, pentru ca, nu-i asa, chelului ii trebuie tichie de margaritar! Scaderea dramatica a efectivelor si productiilor animaliere este urmarea directa a situatiei din sectorul vegetal, care ori nu asigura necesarul de cereale furajere, sroturi si furaje de volum, ori, datorita productiilor medii foarte mici, le ofera la preturi mari, care atarna cel mai greu in costurile inregistrate de crescatorii de animale.

Efectivul alimentar direct asupra populatiei se poate exprima, de asemenea, in cateva date statistice deosebit de relevante: in anul 2000, romanii cheltuiau pe alimente 55% din bugetul familiei, in timp ce in UE doar 14%, iar in alte tari est-europene 28%, in conditiile in care romanii ingereaza doar 2.600 de calorii zilnic, fata de 3.440 in UE. Consumul de carne in Romania este de 40 kg/an/persoana, fata de 90 kg in UE si 70 kg in alte tari est-europene, iar la lapte si produse lactate, consumul romanilor pe un an este de 145 litri, fata de 260 in UE si 175 in alte tari est-europene.

Cea mai mare suprafata de teren arabil este ocupata de culturile cerealiere (porumb, grau, orz), care in conditiile din Romania ar trebui sa asigure cam 50% din disponibilitati pentru export din productia anuala. Numai ca, invers fata de cum spunea profesorul Gh. Ionescu Sisesti, noi semanam mult si culegem putin. Asa se face ca in majoritatea anilor productia de panificatie si-a completat necesarul de grau si faina din import, iar fermele zootehnice au decimat efectivele din cauza lipsei orzului si porumbului. Din pacate, dezafectarea sistemelor de irigatii a amplificat efectele secetei, astfel incat, anul acesta, necesarul de grau se va acoperi in principal din import, situatie care, aproape sigur, se va repeta chiar si mai dureros anul viitor, avand in vedere ca detinatorii de terenuri nu au bani sa reia ciclul dupa catastrofa produsa anterior, nu sunt seminte de calitate, iar prognoza meteorologica anunta prelungirea caniculei pana in prag de iarna. Intr-o situatie de cvasidezastru, Guvernul nu a gasit ceva mai bun de facut decat sa anunte zgomotos o mica pomana pentru tarani, nimic altceva decat o mila electorala din banii publici – celebra, de acum, afacere -Milionul si pogonul-. Daca mai adaugam ca pana si fasolea – mancarea saracului – a devenit o delicatesa rara, cartoful are pret de fructe, iar fructele ajung incet-incet la pretul branzei, tabloul negru al agriculturii romanesti se completeaza.

De asemenea, lista marilor nenorociri ale agriculturii nu poate sa omita disparitia a circa 200.000 de hectare plantatii vitipomicole, a peste 70% din complexele de sere, precum si a majoritatii fabricilor de conserve legume-fructe, depozite frigorifice, pepiniere, rasadnite etc, etc.

Toate acestea si inca multe altele nu sunt rodul intamplarii si nici al vitregiilor naturii, ci sunt cauze de ordin politic si managerial, in majoritatea lor. Nu negam situatia speciala din Romania, tara cu aproape jumatate din populatie aflata in zona rurala si ocupata, intr-un fel sau altul, in agricultura, o agricultura de gospodarie taraneasca, pronuntat anarhica, adeseori anacronica dupa mijloacele rudimentare de lucru. Aceste realitati reprezinta o obligatie in plus pentru guvernantii ce vor veni, de a gasi solutii pentru remedierea managementului politic si administrativ, la fel de dezastruos, pana acum, ca si starea populatiei rurale si a agriculturii.

Nicolae Patru,

senator PRM,

presedintele Comisiei pentru agricultura,

industrie alimentara si silvicultura

Politica minoritatilor se face la PRM

Minoritatile etnice (maghiari, tigani, germani, ucraineni, rusi, lipoveni, evrei, turci, tatari, armeni, bulgari, sarbi si croati, cehi si slovaci, polonezi, greci, albanezi, italieni) au reprezentat, intotdeauna, un procent semnificativ din populatia tarii. In anul 1930, populatia Romaniei Mari avea putin peste 18 milioane de locuitori. Romanii reprezentau pe atunci 73% dupa limba materna si 71,9% dupa etnie. Peste sase decenii, conform ultimului recensamant, procentul minoritatilor (din totalul populatiei de circa 22 de milioane de locuitori) reprezinta circa 12%. La ora actuala, in Romania sunt recunoscute oficial 18 minoritati etnice, fiecare dintre acestea (cu exceptia celei maghiare) fiind reprezentata automat in Parlamentul Romaniei.

In cadrul Partidului Romania Mare, din care fac parte, minoritatile sunt reprezentate intr-un procent superior celui pe tara: 13,2%. Desi acuzat de multe ori, si pe nedrept, ca fiind un partid xenofob si antisemit, reprezentantii minoritatilor isi gasesc in PRM un fagas normal al propriei identitati. Diversitatea etniilor si cultelor este aparata de Doctrina partidului si de membrii sai intr-un mod real, si nu declarativ sau de complezenta, cum pretind celelalte formatiuni existente pe esichierul politic al Romaniei.

Dupa 1990, chestiunea ocrotirii minoritatilor s-a pus cu mai multa pregnanta, conform unui concept asupra democratiei veritabil si modern. Crearea si mentinerea conditiilor pentru pastrarea, dezvoltarea si afirmarea identitatii minoritatilor nationale au devenit – din pacate, uneori doar la nivel retoric – politici de stat. Principala idee care ramane este ca minoritatile nationale, prin contributia lor la viata culturala, stiintifica, economica, politica din Romania, prin spiritul de convietuire si acceptare reciproca pe care-l genereaza, reprezinta un atu si o bogatie pentru tara noastra. In acest context, protectia si valorizarea lor inseamna o indatorire. O indatorire pe care, as sublinia eu, PRM este singurul partid care o aplica in mod dezinteresat.

Personal nu agreez sa fac o selectie a oamenilor, mai ales in functie de etnie sau de religie. Dar, in afara exemplului meu, in cadrul PRM mai pot aminti prezenta deputatului de Cluj Ioan Miclea, pastor evanghelic, de etnie evreiasca, dar care nu este singurul evreu din partid, a turcului Sabit Danis, vicepresedinte al Filialei PRM Constanta, a dr. ing. Camara Aboubacar Mangue, de la Filiala PRM din Iasi, de origine guineza, a maghiarului Tokos Jozsef, a germanului Zerbes Karl-Heinz de la Brasov si lista poate continua, cu scuzele de rigoare adresate celorlalti 33.000 de minoritari, membri PRM, pe care nu-i pot cita aici. In aceste conditii, este lesne de inteles ca toata campania impotriva PRM, mai ales in ceea ce priveste asa-zisul caracter xenofob si antisemit, reprezinta doar o ofensiva de denigrare, de desfigurare, cu rea-credinta, a imaginii partidului. Am spus toate acestea pentru ca sunt un minoritar care face parte dintr-o formatiune politica acuzata, pe nedrept, si acest lucru ma doare, ca ar fi o promotoare a ultranationalismului in cele mai acute forme. De altfel, in recent publicatul -Decalog- al presedintelui PRM, capitolul 8 este dedicat, in intregime, felului in care partidul nostru trateaza relatiile cu minoritatile traitoare in Romania. Orice afirmatie la acest subiect care nu tine cont de -Decalogul- programatic este neavenita. Imi exprim convingerea ca toti acesti detractori, constienti fiind ca incearca sa acrediteze niste clisee false despre PRM, atat in interiorul tarii, dar fara nici o jena si in exteriorul ei, se vor gandi, in viitor, ca nu poti emite acuzatii false la nesfarsit, atata timp cat lucrurile stau cu totul altfel. Ma consider, ca tatar, un demn reprezentant al etniei si al confesiunii mele, lucruri care, va pot spune raspicat si cu sinceritate, se combina armonios cu viziunea PRM. Nu pot decat sa fiu onorat ca sunt membru al acestui partid si colaborator langa un om de talia domnului Corneliu Vadim Tudor, care respecta valoarea si caracterul tuturor semenilor sai.

Oamenii din Romania, indiferent de apartenenta etnica sau religioasa, ar trebui sa-si coalizeze toate eforturile spre binele tarii si spre politica nationala. Sa nu uitam ca multi din creatorii Romaniei Mari au fost membri ai diferitelor minoritati (etnice sau religioase), sprijinind, cu toate acestea, intotdeauna, leal si dezinteresat, Interesul National. Accederea Partidului Romania Mare la putere nu va face decat sa-mi confirme mie, dar si altor membri ai etniei mele si nu numai, increderea pe care am avut-o in politica promovata de partid si de liderul sau, Corneliu Vadim Tudor.

Gelil Eserghep, deputat PRM de Constanta

Cine casapeste Insula Mare a Brailei?

Mai-marii puterii locale si, in primul rand, principalii creditori (Casa Judeteana de Pensii si Directia Finantelor Publice), care au fortat falimentul Insulei Mari a Brailei, pot avea motive de satisfactie deplina. De ce? Pentru ca Insula Mare a Brailei incepe sa fie transata de catre mafie ca un animal la abator. Astfel, nici nu se uscase bine cerneala judecatorului ce aprobase falimentul si o serie de firme si-au indreptat atentia asupra zonei. Una dintre acestea,-Mondo Star-, a reusit o performanta poate unica in istoria instantelor de judecata brailene. Astfel, numai intr-o zi (19 mai a.c.), a reusit mai multe lucruri: a depus la Judecatoria Insuratei dosarul pentru incuviintarea executarii silite a S.C. Insula Mare a Brailei. Dosar care s-a judecat in aceeasi zi si, tot in aceeasi zi, rezultatul si dosarul ajungeau la un executor judecatoresc care, in aceeasi zi, inainteaza somatia imobiliara prin care un numar de sapte active (fermele Albina, Maicanu, Lebada, Schei, Ferma Piscicola, Seicuta si Corotisca), inventariate la peste sapte miliarde de lei, sunt trecute in proprietatea acestei firme. Curat murdar, coane Fanica!, ar fi exclamat ilustrul Caragiale. Cel pus sa judece situatia, adica lichidatorul judiciar (firma Siera Quadrant), trimis la Braila de catre marele Hrebenciuc, face acum pe protectorul insulei, intervenind in procesul celor sapte active, deoarece un alt mahar pesedist, baronul lemnului, Culita Tarata, este in pericol sa piarda o parte din aceste active. Acesta, dupa ce a primit pe gratis patru ferme dezafectate, doreste toate activele Insulei Mari a Brailei si, dupa cum merg treburile in Romania, sigur le va obtine.

In acelasi timp insa nimanui nu-i pasa de soarta celor 150 de salariati ai Insulei Mari a Brailei, care nu si-au primit salariile din luna iunie. In plus, 88 dintre acestia urmeaza sa fie dati afara, fara insa a fi reglata problema sumelor compensatorii. Din acest motiv, sindicatul a si intentat proces civil firmei lichidatoare. Pana la aflarea sentintei instantei de judecata, cel care doreste sa acapareze totul – Culita Tarata – incearca sa-si dreaga imaginea, achitand suma de 24 miliarde de lei din datoriile pentru Insula Mare. Diferenta pe care o are de platit l-ar cutremura si pe Bill Gates, deoarece aceasta ajunge la suma de 100 miliarde de lei, de platit in urmatoarele patru luni.

Mai mult, Culita incepe sa fie lovit de soarta, la aceasta suma adaugandu-se si o pierdere de un milion de dolari, datorita explodarii pretului graului la Bursa din Londra, de la 95 dolari tona la 133 dolari tona, ceea ce ii strica, astfel, toate socotelile facute in toamna anului trecut. Capac peste toate, mai vine si seceta prelungita, ce pune in pericol recoltele din toamna acestui an.

E clar ca, undeva, sus, incepe sa se faca dreptate. Doamne ajuta!

Ionel Alexandru,

senator PRM de Braila

Vesti bune de la PSD

(I)

Se apropie iarna si Mos Gerila social-democrat isi pregateste desaga pentru romani.

In locul celor doua milioane de locuri de munca (platite ca in Occident) promise in campania electorala din 2000, satanele social-democrate fac poporului roman urmatoarea oferta: tamaie subventionata si cosciuge compensate si in rate, platibile in 20 de ani. De asemenea, PSD pune la dispozitia doritorilor (cu titlu gratuit) doua milioane de locuri de veci in cimitirele Patriei. Fericitii posesori de locuri de veci se obliga sa le ocupe pana la primavara si vor beneficia la noul loc de odihna de urmatoarele facilitati:

– lumina gratuita, de dimineata pana seara;

– iarba verde pe acoperis plantata (ca pe Stadionul National) de firma baronului PSD de Vrancea, Marian Oprisan;

– concerte zilnice de manele cu Adrian premierul minune;

– pastile gratuite de cianura de potasiu oferite la semnarea actelor de catre ministrul sanatatii, Mircea Beuran;

– excursii gratuite de la o groapa la alta;

– tratamente ieftine la medicul legist, oferite de ministrul protectiei sociale, Elena Dumitru;

– exceptionale muscaturi de carotida executate de ministrul Spagaton Dracula;

– scutire de taxa radio-tv;

– telefon fara fir si fara telefon, cu abonament de veci inclus;

– curent gratuit – prin gaurile din gardurile cimitirelor;

– pentru incalzirea gratuita, se vor monta cruci cu poza lui Iliescu si zambetul sau cald;

– seri culturale la capela tintirimului la care se vor citi celebrele ,,Eterna si fascinanta Romanie-, ,,Reforma si revolutie- (sau invers) si ,,Quo vadis, Romania-.

Pentru toti acesti cetateni ce opteaza pentru programul social al PSD, se ofera si o lumanare gratuita, asortata cu o duioasa slujba de inmormantare tinuta neaparat de un popa iubitor de social-democratie.

Lunar, locatarii din garsonierele eterne vor primi cate un sondaj de opinie facut de Hrebenciuc, in care PSD are 99%, iar Bombonel 150%.

Fata de generoasa oferta a PSD, noi, cei de la PRM, suntem mai modesti. Nu le vom oferi decat niste dragute de garsoniere in locuri racoroase, dar cam inghesuite. In loc de -cornul cu lapte-, le vom da pe saturate doctrina social-democrata.

Daniela Buruiana-Aprodu,

deputata PRM de Galati,

vicepresedinte al Comisiei parlamentare

de control S.R.I.