Saracia nu este o infractiune care sa fie pedepsita

Admirabila decizia Cabinetului Nastase de a declansa ofensiva impotriva saraciei, flagel al intregii societati romanesti. Ministrul muncii si solidaritatii sociale, Marian Sarbu, a afirmat luni ca prin lege vor beneficia de ajutor social aproximativ 750.000 de familii si persoane singure, efortul financiar fiind estimat la 5.750 miliarde de lei. Nu comentez daca ajutoarele sociale promise sunt mari sau mici, cum nu comentez structura cosului minim de subzistenta asa cum a fost construit el. Alta este problema, si anume punerea in practica a Legii privind venitul minim garantat, asa cum a fost anuntata ea luni de catre ministrul muncii. Poate din intamplare, nu vreau sa ma gandesc la altceva, in metodologie s-a strecurat o enormitate, o prevedere care incalca flagrant Legea fundamentala a Romaniei, Constitutia.

Executivul indrazneste, caci despre indrazneala este vorba, sa conditioneze acordarea ajutorului social de efectuarea de munci in folosul comunitatii, dar nu mai mult de 72 de ore pe luna. Este adevarat ca de la aceasta -corvoada- sunt exceptate mai multe categorii de persoane, printre care sunt mentionati cei aflati in imposibilitatea de a munci, pensionarii sau cei care au in ingrijire copii sub sapte ani. A devenit oare saracia o infractiune care sa fie sanctionata? Munca in folosul comunitatii este o sanctiune, dictata de o instanta, cu scopul ca o persoana care a savarsit o infractiune cu grad scazut de periculozitate sa fie mai usor de integrat in societate. Persoana care nu are loc de munca, pe care l-a solicitat Agentiei de Ocupare si Formare Profesionala, nu poate fi considerata infractor. Astfel, prin impunerea unei astfel de practici anticonstitutionale, provocam individului o noua trauma, aceea psihica, indreptandu-l spre periferia societatii. Articolul 39 din Constitutia Romaniei nu poate fi interpretat dupa bunul plac al Executivului actual. Imi permit sa le reamintesc initiatorilor acestor norme textul articolului din Constitutie: -MUNCA FORTATA ESTE INTERZISA. NU CONSTITUIE MUNCA FORTATA: a) serviciul cu caracter militar sau activitatile desfasurate in locul acestuia de cei care, potrivit legii, nu presteaza serviciul militar obligatoriu din motive religioase; b) munca unei persoane condamnate, prestate in conditii normale, in perioada de detentie sau de libertate conditionata; c) prestatiile impuse in situatia creata de calamitati ori de alt pericol, precum si cele care fac parte din obligatiile civile normale stabilite de lege-. In nici un caz reintegrarea in campul muncii nu se poate face prin masuri coercitive, Guvernul trebuind sa se gandeasca la programe reale, de substanta, pentru reconversie profesionala, altele decat programele de munca la spatii verzi. Numai asa pot aparea rezultatele care sa conduca la mult dorita diminuare a ratei saraciei din Romania. Cerem imperativ Executivului sa anuleze obligativitatea asistatului social de a presta ore de munca in folosul comunitatii. Practic, prin aceasta impunere uvernul se contrazice singur deoarece in proiectul noului Cod al Muncii se stipuleaza, printre altele, urmatoarele: -ORICE PERSOANA ESTE LIBERA IN ALEGEREA LOCULUI DE MUNCA SI A PROFESIEI, MESERIEI SAU ACTIVITATII PE CARE URMEAZA SA O PRESTEZE. NIMENI NU POATE FI OBLIGAT SA MUNCEASCA SAU SA NU MUNCEASCA PE TOATA DURATA VIETII INTR-UN ANUMIT LOC DE MUNCA SAU INTR-O ANUMITA PROFESIE, ORICARE AR FI ACEASTA-. Mai mult chiar, in acelasi Cod al Muncii se stipuleaza, urmarind textul Constitutiei: -Termenul de munca fortata desemneaza orice munca sau serviciu impus unei persoane sub amenintare sau pentru care persoana nu si-a dat consimtamantul de buna-voie-. Neplata ajutorului social in caz de refuz al muncii in folosul comunitatii reprezinta o constrangere, sa nu-i spunem amenintare. Comentariile sunt de prisos.