Acasă Reportaj CATASTROFA

CATASTROFA

DISTRIBUIȚI

In 30 octombrie 1971, la Exploatarea Miniera din Certej, judetul Hunedoara, a avut loc un grav accident. Iazul de decantare al exploatarii, inalt de peste 20 de metri, unde erau depozitate sute de mii de metri cubi de steril, s-a rupt, din cauza unei defectiuni de proiect. Viitura a provocat un adevarat dezastru: peste 100 de persoane au murit, iar zeci de locuinte au fost rase de pe fata pamantului. Din ordinul lui Nicolae Ceausescu, pentru a nu fi declarat doliu national, oficial au fost anuntati doar 45 de morti si 88 de raniti. Cei care au supravietuit (majoritatea barbati, mineri care se pregateau sa intre in sut) si si-au pierdut familiile stiu insa cu certitudine ca numarul victimelor a fost cu mult mai mare.

-E cutremur?-

30 octombrie 1971, localitatea Certeju de Sus. Ora 5.00, dimineata. Linistea si calmul domnesc pe deplin peste micuta asezare montana. Strazile sunt pustii, iar frigul noptii e patrunzator. Cateva becuri isi arunca lumina chioara peste casele inca adormite ale Certejului. Mai este putin pana la intrarea minerilor in schimbul de dimineata.

Inginerul Ioan Grava se pregateste de sut. Isi pune suba peste salopeta si casca in cap. Familia sa, sotia si cele doua fetite – cea mare de doi ani si opt luni, iar cea micuta de noua luni -, locuieste intr-unul din blocurile situate in apropierea sediului Exploatarii Miniere Certej. Barbatul intra in bucatarie si-si aprinde o tigara. Se uita la ceas. E cinci si sapte minute. Din camera copiilor razbat plansete. Sunt scancetele fetitei celei mici. -S-o fi dezvelit. Sau i-o fi foame. Ma duc sa vad-, isi spune in gand tatal. N-apuca sa-si duca gandul la indeplinire. O bubuitura teribila spinteca linistea noptii. Parca-i o bomba. Un huruit puternic se-aude din dreptul exploatarii. Becul penduleaza in tavanul bucatariei, iar funicularul se clatina parca impins de o forta nevazuta. -E cutremur!?-, se-ntreaba inginerul. Dintr-o data, peretii se zguduie ingrozitor, pamantul se despica, iar haul il trage la fund. -Ce se-ntampla, intru in pamant?-. Cativa stropi de mal si steril ii sar pe fata. Intunericul il trage cu toata forta in maruntaiele pamantului, iar bezna il cuprinde cu puterea unei menghine. Apoi nu mai stie nimic. Lesina.

Imagini apocaliptice

-S-a rupt decantorul!! S-a rupt decantorul!-, se aud vocile disperate ale localnicilor din Certej, iesiti afara. Iazul de decantare al Exploatarii Miniere Certej s-a rupt, iar sute de mii de metri cubi de mal, steril si apa au plecat la vale. Furia viiturii a maturat totul in cale. N-a tinut cont de nimic. Blocuri, case, gospodarii, grajduri cu animale, toate aflate in apropierea exploatarii, au fost rase de pe suprafata pamantului. Totul. Cu oameni cu tot. Pe cei mai multi dintre ei, torentul i-a prins dormind, in paturi. Pe barbati, majoritatea mineri, pregatiti de sut. Iar pe copii, scancind in patuturile lor, dupa ajutor. In cateva secunde, totul a fost facut praf. -E sfarsitul pamantului!-, se aude, tanguitoare si neputincioasa, vocea unei femei, in camasa de noapte.

Tipetele se aud peste tot. In mijlocul viiturii, o femeie ingropata pana la gat in namolul cleios cere ajutor. Panica si disperare. Locuitorii din Certej, cei care n-au fost prinsi sub miile de tone de steril, au iesit afara din case. Sunt socati. Sunt uluiti. Ce vad nu le vina sa creada ochilor. Imagini apocaliptice. Totul e sub namol.

Ora 6.00 dimineata. In Certej sunt trimise Salvarile si Armata. Se cauta supravietuitori, insa, din cauza malului amestecat cu steril si apa, care a format o pasta cleioasa, actiunile se desfasoara foarte greu. Pe sosea, o femeie zace moarta. E dezbracata complet. Mai sus, sub un copac rupt, o vaca, umflata de namolul inghitit, zace moarta intr-o pozitie nefireasca. -Ne-a pedepsit Dumnezeu!-, repeta in nestire un barbat. Socul nervos l-a zdruncinat complet. A innebunit.

Ingropat in namol

-Domnu* Grava, ma auziti? Daca ma auziti, ridicati o mana in sus!-, se adreseaza un localnic barbatului ingropat in namol, caruia i se mai vede doar capul. Barbatul face asa cum i se cere. -Unde ma aflu? Ce s-a intamplat cu mine?-, intreaba inginerul Grava. -Sunteti la un kilometru si jumatate de Certej, aproape de Barsau. Acum e bine-, incearca sa-l linisteasca salvatorul. Cu greutate, inginerul Ioan Grava este scos din namol si este urcat intr-o masina a Salvarii. E in viata. -Ce s-a intamplat cu familia mea? Cu sotia si cu cele doua fetite ale mele?-, vine intrebarea plina de speranta din partea inginerului sef de sector. Insa nu primeste raspuns. -Sunt copii multi trimisi la spitalul din Sibiu-, incearca raspunsul o asistenta. Dupa care, barbatul lesina din nou.

-A chinuit ore intregi-

-Era un val de un gri-albastrui, ca o ceata, peste Certej. Insa, cand s-a luminat, mi-am dat seama ca n-a fost ceata, ci unda socului ce plutea peste Certej. Cam la o ora dupa dezastru, am auzit gemete in gradina. Un barbat si o femeie cereau ajutor. Erau in pielea goala, cam la cinci metri in interiorul valului de steril. Cu toate ca namolul trecea cu putin peste glezne, de-abia i-am scos. Nu ne puteam misca. Era ca un clei. Femeia, Anuta Gogoasa, a scapat. Barbatul era miner, il chema Fecioru. A suferit un soc nervos, iar la cateva zile, a murit. A innebunit!-, isi aminteste Constantin Pipos, care, la acea vreme, era inginer stagiar la EM Certej si locuia la aproape 300 de metri de locul de unde a plecat catastrofa. -A fost groaznic! Imi amintesc ca o femeie a fost prinsa in mijlocul torentului de namol, mal si steril. A chinuit ore intregi, a strigat dupa ajutor, insa nu s-a putut face nimic. Pe la 4.00 dupa-amiaza, a murit.-

-Defectiune de proiect-

Inginerul Paul Popescu, directorul de atunci al Exploatarii Miniere Certej, acum pensionar, isi aminteste ca, la putin timp dupa producerea catastrofei, la fata locului a sosit o echipa guvernamentala, condusa de Ilie Verdet, membru CC al PCR. -Am fost in ancheta o luna de zile, zi de zi. Au fost si de la Securitate, Militie, Inspectoratul de Protectia Muncii si Procuratura. Au venit si reprezentanti ai Institutului IPROMIN Bucuresti, cei care au proiectat iazul de decantare de la Certej. S-a cautat cauza accidentului. Initial, s-a pus problema unui sabotaj sau de calamitate naturala, insa pe parcursul cercetarilor, s-a dovedit ca nu a fost asa ceva. Cercetarile s-au finalizat dupa o lunga perioada de timp, iar concluzia a fost urmatoarea: defectiune de proiect-, spune fostul director Paul Popescu.

Ce a acoperit iazul de decantare

In catastrofa de la Certej, din dimineata zilei de 30 octombrie 1971, zeci de familii au fost prinse sub torentul de mal, steril si apa. Supravietuitorii isi amintesc ca namolul a ingropat un bloc al Intreprinderii de Prospectiuni si Explorari Geologice (IPEG) Deva, patru blocuri cu un nivel ale EM Certej, alte trei blocuri cu cate doua niveluri ale exploatarii din Certej si un bloc de locuinte lung de aproape 100 de metri, construit inainte de 1940, toate aceste constructii fiind locuite. Viitura a -maturat- si casele familiilor Chirla, Petre Marza si Cheregi, statia de pompe, aflata chiar sub iaz, si constructiile unde functionau Cantina si Arhiva EM Certej. Desi se afla sub iaz, sediul exploatarii a ramas in picioare, la fel ca si alte doua blocuri locuite, situate la nici 100 de metri de decantor.

Oficial: 45 de morti

-Scanteia-, organul de presa al PCR, a publicat intr-o stire aparuta duminica, 31 octombrie 1971, un comunicat legat de accidentul petrecut la EM Certej. Reproducem textual cateva fragmente din comunicat: -La EM Certej-Sacaramb, jud. Hunedoara, a avut loc o grava catastrofa. Ruperea decantorului de steril a provocat deplasarea unei mari cantitati de mal, care a acoperit si distrus un numar de cladiri administrative si locuinte. Echipe de muncitori si unitati ale fortelor armate lucreaza intens pentru degajarea daramaturilor si salvarea celor prinsi sub ele. Pana in prezent, au fost scoase de sub daramaturi 45 de persoane decedate si 88 ranite. (…) La fata locului au sosit tov. Ilie Verdet, membru al Comitetului Executiv al Prezidiului Permanent al CC al PCR, Ioachim Moga, prim-secretar al judetului Hunedoara, Bujor Almasan, ministrul minelor, petrolului si geologiei si alti reprezentanti-. Desi numarul celor morti a fost mai mare, s-a hotarat ca oficial sa fie inregistrate doar 45, fiindca, dupa aceasta cifra, trebuia declarat doliu national.

-Iadul pe pamant!-

Ionel Marza, unul dintre locuitorii Certejului, era tehnician de protectia muncii la EM Certej. Acele momente ii trezesc amintiri dureroase. -Cand am iesit din casa, era totul ca un ses, ca un ocean de culoare gri. Namolul era ca un clei. Era agitatie mare. Tipete, gemete si strigate de ajutor. Viitura a spart casa parintilor mei, a luat-o ca pe-o frunza, iar namolul i-a manat din casa cu pat cu tot. Au avut noroc. Au fost gasiti la cateva sute de metri de casa, amandoi in pat, plutind pe saltea, deasupra namolului-, povesteste fiul acestora. -A fost iadul pe pamant!-

Numarul mortilor este incert

La Primaria Certeju de Sus au fost inregistrate actele de deces pentru 82 de persoane care au murit in catastrofa din 30 octombrie 1971, cauza fiind -Asfixie accidentala prin inec-. Cele mai multe dintre cadavre au fost descoperite in aceeasi zi, altele dupa sase zile, doua saptamani, iar unul chiar dupa sase luni. Trupurile neinsufletite ale celor ingropati sub namol au fost scoase si aduse la Caminul Cultural din Certej, unde au fost spalate cu furtunul de militari si pregatite pentru inmormantare. Cei mai multi dintre cei care au disparut in catastrofa erau mineri din Moldova si Oltenia, veniti cu familiile la Certej. Desi la Primarie s-au inregistrat 82 acte de deces, supravietuitori ai dezastrului cred ca numarul mortilor este de 114 persoane, iar al celor care au scapat nu depaseste 15.

Tragedii

Inginerul Ioan Grava, unul dintre supravietuitori, a pierdut tot ce-avea mai drag: sotia si pe cele doua fetite ale sale. -Am stat internat in spitatul din Deva trei luni, la cel din Timisoara o luna, dupa care am fost la cel din Cluj. Eram plin de julituri, iar laba piciorului mi-era rupta. O luna si jumatate m-au intors cu cearsaful. Aveam 32 de ani, iar medicii spuneau ca nu mai scap-, povesteste, cu durere in suflet, fostul inginer, acum pensionar.

Catastrofa de la Certej a provocat durere nemarginita in randul multor familii. -Familia sefului de post din Certej, unul Tudor, s-a mutat in chiar noaptea catastrofei. Terminase de zugravit apartamentul. Au murit el si sotia. Numai fata a scapat. Unui coleg de-al meu, Augustin Popa, i-au murit sotia si toate cele patru fetite. Doar el a scapat. Casa familiei Chirla a fost rasa pana la temelii. A scapat copilul cel mare, Sorin, care avea 6 ani atunci, insa mama sa, fratele cel mic au murit. Au fost multe nenorociri, peste care, si daca am putut, si daca nu, a trebuit sa trecem. Am pierdut tot. Doar verigheta o mai am de-atunci. E tot ce mi-a ramas-, spune Ioan Grava, aratand verigheta de pe inelar.

Rani care nu s-au inchis

Catastrofa de la Certej din dimineata zilei de 30 octombrie 1971, cand iazul de decantare al exploatarii miniere s-a rupt, ingropand sub zecile de mii de tone de steril blocuri intregi de locuinte, a provocat moartea a aproape 100 de persoane. Tragicul accident a distrus familii si a modificat destine. Desi de atunci au trecut 30 de ani, ranile nu s-au inchis si inca dor. Pentru ca, acolo, parintii si-au pierdut copiii, sotii sotiile, iar fratii surorile. Cei care, printr-o minune pe care ei au numit-o dumnezeiasca, au scapat cu viata din catastrofa, au stat in spitale luni de zile, pentru a-si trata ranile fizice. Insa pe acelea din suflet nu le-au putut repara. Ranile acelea nu se vor vindeca niciodata, decat atunci cand, poate, ele, sufletele, se vor intalni undeva, pe un alt taram. Ingropate in pamantul bogat al Certejului. Acela care, intr-o dimineata aspra de sfarsit de octombrie, si-a cerut jertfa: zeci de vieti omenesti.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.