La acest inceput de mai, cand scena politica se misca sub zodia integrarii europene, inauguram, cu sprijinul colegilor de la -Curentul-, o pagina de analiza politica pe care am dori-o mai putin conventionala, orientata mai mult spre diversele evolutii posibile decat spre explicarea unei situatii la un moment dat. Pagina va cuprinde comentarii asupra principalelor evenimente ale saptamanii precedente, fara ca prin aceasta sa sugeram o ierarhie, un top al acestora. Sau, daca vreti, topul este cel al influentei (prezumtive) asupra viitorului. Vrem sa prevedem -timpul (politic) probabil-, si nu sa evocam dilema -oul sau gaina-.
Semnatarii articolelor sunt, intr-un fel sau altul, legati de grupul Multimedia Political Communication, sub egida caruia se plaseaza aceasta pagina. Bineinteles, cititorul nu se va mira daca punctele de vedere vor fi, uneori, diametral opuse, raspunderea pentru cele scrise revenind fiecarui autor.
Monica Macovei fata cu UDMR-ul
Intr-un interviu acordat unui cotidian central, ministrul justitiei, Monica Macovei, a acuzat UDMR-ul ca este -o frana in calea masurilor anticoruptie-. UDMR a ripostat imediat si in termeni vehementi:
-Daca era treaza cand a facut aceste afirmatii, ar trebui sa-si ceara scuze. (…) UDMR asteapta scuze sau dovezi in sprijinul afirmatiilor sale. Daca doamna Macovei nu va prezenta aceste dovezi, atunci inseamna ca este o mincinoasa ordinara-, a comentat deputatul UDMR Kelemen Hunor afirmatiile Monicai Macovei.
Avem de-a face, deci, cu o eticheta inedita pentru o formatiune politica al carei atribut principal, timp de 16 ani, a fost cel de -seriozitate-. Deodata, ministrul justitiei, o voce nu neaparat simpatica, nu neaparat credibila, dar sonora si ascutita, sugereaza ca UDMR (atentie!, in ansamblul ei, si nu ca indivizi izolati) este o organizatie caracterizata de interese de grup restrans. Fondul remarcilor ministrului justitiei este unul relativ putin important si ne putem usor inchipui ca aceleasi acuzatii, aduse oricarui alt partid, ar fi fost tratate cu mult mai multa detasare. De unde, atunci, iritarea liderilor maghiari?
Interventia Monicai Macovei trebuie privita in contextul mai larg al presiunilor facute de oficialii Uniunii Europene pentru accelerarea reformei in Justitie, dar si prin prisma situatiei defensive in care se afla, in aceasta perioada, neobisnuit, presedintele Basescu si Partidul Democrat.
Prima consecinta a noii etichete este o -deturnare- a sentimentelor segmentului majoritar conservator al populatiei: UDMR nu mai e miscarea dura si revizionista, inamica a Romaniei Mari, ci devine un meschin grup de interese personale. Ca atare, la viitoarele alegeri, anticipate sau nu, retorica nationalista antimaghiara va avea un public mai restrans. De cealalta parte, a comunitatii maghiare, critica Monicai Macovei alimenteaza disputele interne. Diversele organizatii radicale locale, care-i critica de mai multa vreme pe liderii UDMR, au acum la dispozitie argumentul ca Uniunea se dovedeste nereprezentativa pentru comunitate in relatiile cu partenerii de coalitie. Sa ne amintim ca, la 15 martie, Traian Basescu a preferat sa discute personal cu primarul radical din Odorheiu Secuiesc, Szosz Jeno, gest considerat ca o distantare clara a presedintelui de liderii UDMR. Daca prin aceste manevre discursive presedintele, ministrul justitiei si PD au dorit sa ingusteze plaja -santajului- traditional exercitat de UDMR asupra partenerilor de guvernare, e mai putin important. Mult mai important ni se pare faptul ca tabara prezidentiala forteaza nemultumiri in toate partidele cu scopul evident de a crea conditii pentru alegeri anticipate. Simpla optiune a presedintelui pentru acest lucru nu e de ajuns. -Zgandarirea- continua a coalitiei duce insa, cu siguranta, la o nemultumire generalizata (atat a membrilor de partid, cat si a votantilor). Chiar daca, pana la urma, partidele -non-prezidentiale- vor reusi sa evite anticipatele, o vor face cu pretul unei scaderi semnificative a credibilitatii.
O alta consecinta, tot in plan electoral, este orientarea spre votul uninominal. Nu e niciun secret ca, in acest moment, niciun partid nu doreste cu adevarat un sistem de vot uninominal. Argumentele, asupra carora nu insistam, sunt destule, consistente si uneori chiar morale. Cel mai important, aici, este acela ca votul uninominal ar destructura total sistemul de partide din Romania. Cele mai afectate ar fi partidele cu o baza electorala foarte stabila si specifica, adica mai cu seama UDMR. Avantajate ar fi, dimpotriva, formatiunile -fara (pete in) istorie-, dar si candidatii locali cu prestigiu si/sau forta economica. Adica acel ipotetic (deocamdata) partid prezidential construit pe scheletul PD, dar si liderii locali din secuime, de exemplu.
Scenariul prin care se cupleaza alegerile anticipate cu votul uninominal ar intari, asadar, pozitia presedintelui fata de premier (si de parlament), fara sa se modifice, pentru asta, nicio virgula din Constitutie. Din acest punct de vedere, ar fi interesant de urmarit in ce masura vor exista, in viitorul apropiat, preocupari (institutionale sau nu) pentru relatiile dintre presedinte si autoritatile locale.
Revenind la comunitatea maghiara, in cazul acestui scenariu, sunt de luat in calcul doua aspecte: social-economic – o izolare (-o cantonizare-) corespunzatoare slabirii rolului -partidului unic- UDMR, iar politic – o strangere a legaturilor liderilor/organizatiilor locale cu partide si organizatii din Ungaria.
In fine, in ceea ce o priveste pe Monica Macovei, gestul ei este poate banal, doar de sustinere a unui anumit nivel de interes in jurul temei coruptiei: Justitia trebuie sa fie impartiala! Toti trebuie sa fie vinovati, ca de un pacat originar, de coruptie. A persevera, in preajma raportului de tara, asupra coruptiei din PSD, la un an si jumatate dupa preluarea puterii, ar fi totusi ridicol. Concluzia, aici, este ca lupta anticoruptie nu mai are -combustibil mediatic- si, ca intr-o vreme revoluta, s-a trecut la -ascutirea- acestei lupte.
Radu Enache
Amanarea Polului
Razboiul – uneori rece, alteori exploziv – din PSD a continuat si saptamana trecuta, pe -flancul- infiintarii Polului Social Democrat. Cum ultima mutare fusese facuta de adversarii proiectului, printr-un comunicat al consilierului lui Mircea Geoana, Marius Lazar, Ion Iliescu a dat la debutul saptamanii o replica in forta. In grupul senatorial al PSD, in care Ion Iliescu pastreaza inca o influenta ridicata, Mircea Geoana a fost pus la zid. In ziua urmatoare, Mircea Geoana, in cadrul Biroului Permanent, si-a luat revansa, anuntul amanarii lansarii Polului putand fi interpretat ca un pas inapoi al lui Ion Iliescu.
Simpla persistenta a acestor discutii si incrancenarea partilor arata ca miza aflata in joc este una deosebit de importanta pentru liderii PSD. Polul este un pericol pentru ca este perceput, in mod corect, ca avand un mesaj politic extrem de penetrant pe fond. Pe stanga, in cadrul electoratului asistat sau cu dorinte in acest sens, PSD este in cadere libera. Aici exista deja un loc gol. Un gol pe care Polul il poate umple. Paradoxal poate, dar, daca trebuie luata o decizie, nu Ion Iliescu este cel care trebuie sa se hotarasca, ci actuala conducere a PSD. In functie de aceasta decizie se va stabili linia politica pe termen lung a partidului. Decizia priveste in fapt stabilirea exacta a publicului caruia PSD doreste sa i se adreseze. Si asta pentru ca, dupa numirea in functie, Mircea Geoana a identificat noi categorii – studenti, functionari etc. – lasand deoparte bazinul traditional al partidului – format din pensionari, muncitori, tarani si alte categorii defavorizate. Este discutabil daca, in ultimul an, PSD a reusit sau nu sa transmita mesaje catre vreuna din vechile sau noile sale prioritati. O decizie trebuie luata totusi. Pentru ca, pe fondul ambiguitatii prezente, PSD va cobori in continuare in sondaje.
Propunerea lui Ion Iliescu este corecta pe fond, iar respingerea ei nu este o solutie pentru ca problema ramane. PSD s-a indepartat de un anumit electorat si scaderea din sondaje confirma acest lucru. Fie trebuie recucerit acest electorat, si atunci PSD trebuie sa se intoarca la vechea retorica, situatie in care Ion Iliescu poate juca si in viitorul apropiat si mediu un rol important in PSD. Fie PSD trebuie sa se orienteze catre categoriile definite ca prioritare in ultimul an, si atunci discursul eminamente social va trebui, daca nu abandonat, trecut in plan secundar. Caz in care Ion Iliescu nu va mai putea juca un rol activ in captarea electorului dorit de partid.
In aceasta varianta, multi comentatori afirma ca infiintarea unei noi structuri, chiar si politice, desi va avea un efect negativ asupra PSD pe termen scurt (prin prisma impactului direct in cadrul electoratului traditional al partidului), pe termen mediu si lung va ajuta la o pozitionare socialist europeana a acestuia si la o -desprindere definitiva- de comunism a sa.
Rational deci, pe baza calculului politic, Polul poate mai degraba sa aduca PSD-ul la putere decat sa il indeparteze de ea. Iar Ion Iliescu nu poate reprezenta un pericol pentru PSD, decat daca se doreste acest lucru de catre conducerea partidului. Pentru ca daca a existat un element care a caracterizat actiunea politica a lui Ion Iliescu de dupa 1989, acesta a fost atasamentul constant fata de partid. Si este greu de crezut ca va actiona impotriva intereselor acestuia.
Vlad Stefanescu
Cronica unei morti neanuntate
Un militar roman aflat in misiune in Irak si-a pierdut viata in apropiere de localitatea An Nassyria, astazi, 27 aprilie a.c., in jurul orei 8.00 (…). (Extras din comunicatul M.Ap.N.)
Ministerul Afacerilor Externe condamna atacul terorist comis in dimineata zilei de 27 aprilie. (…) MAE reaminteste ca trupele romanesti se afla in Irak in baza unei Rezolutii a Consiliului de Securitate al ONU si contribuie la mentinerea starii de securitate care sa permita desfasurarea in bune conditii a procesului politic intern si revenirea Irakului la starea de normalitate. (Extras din comunicatul MAE)
Premierul Calin Popescu Tariceanu a declarat, la Haga, ca nu se pune problema ca Romania sa-si retraga trupele din Irak.
Vestea mortii caporalului Bogdan Hancu nu a capatat, deocamdata, o dimensiune politica, partidele preferand sa se abtina de la comentarii si sa evite orice fel de reactie fata de aceasta stire. Explicatiile acestei -discretii- pot fi multiple: de la solidaritatea clasei politice, pe un subiect ce tine de o decizie strategica a Romaniei, pana la cinismul argumentului ca subiectul nu ar putea genera, acum, puncte electorale. Intre timp, trebuie sa amintim faptul ca nu acelasi lucru s-a intamplat cu alte state implicate initial in razboiul din Irak. Si acolo, ca si in Romania, erau valabile argumentele de mai sus si, cu toate acestea, atat o parte a clasei politice, cat si opinia publica au reactionat fata de astfel de drame si au creat presiuni imense pentru retragerea trupelor din Irak. Care au fost, in acest caz, motivatiile celorlalte state si partide politice si de ce clasa politica de la noi nu a reactionat in cazul decesului lui Bogdan Hancu?
In primul rand, putem vorbi de o motivatie externa. Decizia retragerii trupelor din Irak este un calcul geostrategic ce tine de jocul la doua capete (SUA si UE) al statelor implicate in conflictul din Irak. Prin nuantarea pozitiei fata de problema irakiana, state precum Spania, Polonia, dar si Bulgaria, si chiar Ucraina, prin distantarea de pozitia SUA si apropierea de pozitia nucleului dur al UE (Franta-Germania), au dorit sa-si asigure o marja de manevra mai larga in politica externa.
In al doilea rand, avem de a face cu o motivatie interna. In general, scena politica se structureaza in functie de modul de raportare a partidelor politice la temele ce anima opinia publica. Or, implicarea militara in Irak a fost o astfel de tema (in special in spatiul occidental). Aceasta tema a divizat (si pozitionat din punct de vedere electoral) polurile de putere din majoritatea statelor europene, mai mult decat a facut-o, de exemplu, delimitarea doctrinara propriu-zisa.
Revenind la realitatea noastra, constatam ca nici una din cele doua motivatii nu a functionat la nivelul clasei politice. In primul rand pentru ca la nivelul politicii externe, Romania, mai mult decat motivatia unei marje de actiune mai largi in raport cu SUA, are nevoie de o demonstratie istorica a deciziei politice asumate si duse pana la capat. In al doilea rand pentru ca, la nivelul opiniei publice din Romania, implicarea in razboiul din Irak nu a devenit o tema de referinta care sa atraga pozitionarile politice de rigoare.
Exista insa toate premisele ca implicarea militara in Irak sa devina un subiect care sa imparta foarte curand opinia publica din Romania si, deci, sa determine clasa politica sa-si asume pozitii distincte si clare in functie de aceste raportari publice. Problema care se pune, in acest caz, este care va fi formatiunea politica care va ataca frontal decizia de mentinere a trupelor romanesti in Irak. Pe termen scurt, exista putine sanse ca subiectul sa intre in centrul atentiei clasei politice si, implicit, a mass-media.
Pe termen lung insa, exista sanse mari ca tema sa fie adusa in dezbatere publica. In primul rand, integrarea in UE impune o apropiere si o armonizare a directiilor de politica externa. In al doilea rand, dupa integrarea de jure, se va forma si in Romania un sector distinct al mass-media, care va promova teme de dezbatere europene. In al treilea rand, alegerile, anticipate deocamdata doar de presedintele Basescu, vor forta clasa politica sa ia in dezbatere decizia mentinerii trupelor in Irak.
Nicolae Calistru
CURENTUL nu a primit și nu primește bani de la guvern, ministere, instituții publice și nici de la partide.
Informațiile publicate pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
