Acasă Politic -Traiesc dintr-o pensie care ma situeaza la nivelul salariului unui gunoier-

-Traiesc dintr-o pensie care ma situeaza la nivelul salariului unui gunoier-

DISTRIBUIȚI

Paul Niculescu Mizil a fost din tinerete un simpatizant al ideilor socialiste. La 14 ani a citit -Capitalul- lui Marx. Un cadru de nadejde al regimului Ceausescu a indeplinit de-a lungul timpului o serie de functii de conducere. Membru al Comitetului Central si membru al Comitetului Politic Executiv (CPEx), Secretar al Comitetului Central. A trecut apoi la statutul de membru in prezidiul permanent al Comitetului Central. Viceprim-ministru, Ministru al invatamantului. Presedinte al Comisiei pentru coordonarea bunurilor de larg consum. Ministru al Finantelor. In 1981 a cerut sa fie eliberat din toate functiile de conducere, de partid si de stat. Cererea i-a fost refuzata si a fost trecut ca presedinte al Centrocoop – organizatie cooperatista ce se ocupa de aprovizionarea satelor romanesti. Dupa evenimentele din decembrie 1989 a fost implicat in -procesul CPEx- si condamnat la inchisoare. Dupa circa trei ani de detentie a fost eliberat conditionat.

– Cum a devenit docrina socialista o convingere in cariera dumneavoastra politica?

Din tinerete am fost simpatizant al ideilor socialiste, iar aceasta simpatie a provenit din mai multe surse. O prima sursa au fost parintii mei – militanti in vechea miscare socialista O alta sursa a simpatiei mele pentru socialism a fost studiul, mai exact cartea. Am fost pasionat dupa citit. La 14 ani am citit cartea -Capitalul- lui Marx. Am citit-o, am studiat-o, am sustinut ideiile lui. In fine, o a treia sursa a inclinatiilor mele catre socialism au fost realitatile din Romania in care am copilarit. Am cunoscut viata dura a populatiei muncitoare din Romania antebelica. La 13-14 ani, imparteam manifeste in sprijinul republicanilor spanioli. Au fost atunci lupte intre franchisti pe de-o parte si republicani pe de alta parte. Poporul spaniol a fost mult mai intelept si dupa razboi a pus capat rafuielilor politice si au unit eforturile fostilor franchisti si ale fostilor comunisti, penru salvarea Spaniei.

Avem nevoie de o reconciliere nationala cu fosti comunisti

– Ce vreti sa spuneti prin mai intelept, mai intelept decat cine?

Decat noi, romanii. La noi, nici astazi, dupa 11 ani de la evenimentele din decembrie *89 nu s-a tras aceasta linie. Avem de-a face cu o campanie inversunata de opunere a unor romani impotiva altor romani. Nu inceteaza acuzatiile de tot felul. Se scormoneste trecutul oamenilor, se inventeaza tot felul de acuzatii neadevarate, nimeni nu este crutat.

– Mai exact, la ce va referiti?

Ma refer la tot ce se intampla. Aceasta campanie impotriva asa zisilor colaboratori ai Securitatii se desfasoara sub pretextul imaginii Romaniei in exterior. Ca s-ar supara viitorii nostri parteneri. Aceasta scormonire a trecutului nu este o actiune inspirata de grija pentru imaginea Romaniei, ci de tendinta de a imparti societatea romaneasca. Se baga cutitul in rani care ar fi trebuit inchise, se provoaca sentimente de razbunare, de ura. Eu sunt partizanul reconcilierii nationale. O reconciliere reala, intre oameni de diferite clase sociale, de diferite etnii, de diferite conceptii politice. In acest sens, ma refer la includerea, in aceasta idee, si a fostilor comunisti, a fostilor membri ai PCR.

Membru CPEx si presedinte al Centrocoop

– Sa revenim la perioda dinainte de 1989. Practic, cum ati ajuns un cadru de nadejde al partidului comunist?

Inca de tanar am facut parte din miscarea studenteasca, am fost lider al tineretului comunist, am participat la luptele care au avut loc dupa august *44. Ca elev ofiter de rezerva intr-o scoala militara, am participat la demonstratiile populare din acea perioada. Am devenit apoi membru al partidului comunist si am ocupat o serie de functii de conducere.

– In decembrie *89 in ce functii activati?

In 1989 eram membru al CPEx si presedinte al Centrocoop. In zilele evenimentelor din decembrie am fost solicitat sa fac parte din Consiliul Revolutiei, dar nu am agreat aceasta solutie.

– Cine v-a solicitat acest lucru?

Conducerea de atunci a miscarii revolutiei. Noua conducere instalata. Dupa ce am refuzat propunerea, si dupa discutiile cu liderii miscarii, am fost numit ministrul Comertului Interior in noul guvern. In februarie 1990, considerandu-se, probabil, ca ministerul respectiv, cabinetul in care lucram era prea comod, mi s-a oferit un nou cabinet: inchisoarea.

– Ce acuzatii vi s-au adus?

Am fost acuzat, alaturi de toti membri CPEx, ca, in timpul evenimentelor din decembrie, am omorat 1044 de oameni. Ca noi toti am dat ordin sa se traga in populatie.

– Ati incercat sa va aparati?

In procesul CPEx eu m-am aparat, am spus ca nu am luat parte la hotararea de a se trage in populatie. Am spus, de asemenea, ca nici Ceausescu nu a luat aceasta decizie si nici membri CPEx. In procesul in care am fost implicat am fost condamnat, fara a mi se aduce si dovezi. Nu mi s-a adus nici o dovada concreta. Deci, am fost introdus intr-un proces antidemocratic, antijuridic si anticonstitutional, proces inscenat impotriva fostilor conducatori comunisti. Am fost condamnat sub pretexte inventate. Mi s-au aruncat in spate acuzatii care n-au nici o baza legala. Dovada cea mai buna ca asa stau lucrurile este aceea ca doua complete militare de judecata au respins acuzatia procuraturii ca noi am dat ordin sa se traga in demonstranti. De ce credeti, oare, ca procuratura a interzis sa se faca autopsia mortilor cazuti in decembrie? Legea cerea, obligatoriu, sa se faca acest lucru. Ce se ascundea? Am convingerea, si o pot dovedi, ca se dorea ascunderea adevarului. Eu am parerea ca factorul esential in evenimentele din decembrie a fost cel extern, care a folosit nemultumirile existente in interior. In fine, in puscarie am stat circa trei ani, dupa care am fost eliberat conditionat.

– Cum a decurs viata dumneavoastra dupa iesirea din inchisoare?

Am devenit pensionar si traiesc o viata de pensionar. Am cinci copii – am avut sase dar unul a murit – care ma ajuta si ma sustin foarte mult. Si in perioada detentiei, nu mi-am pierdut niciodata sentimentul de luptator. Traiesc dintr-o pensie care se situeaza la nivelul salariului unui gunoier.

– Sa inteleg ca singurul venit pe care il aveti este pensia?

Da. Nu am alte surse de venit. Preocuparea mea fundamentala de acum este sa las niste urme despre activitatea mea. Am scris si scriu in continuare. Am publicat in 1997 cartea -O istorie traita-, carte care se refera la perioada elaborarii, de catre partidul comunist, a Declaratiei de independenta a Romaniei, din aprilie 1944. Chiar am sa va povestesc o chestiune hazlie. Cand mi-am publicat cartea, intr-unul din ziare, daca nu ma insel, chiar in publicatia dumneavostra, in ziarul -Curentul-, a aparut un articol al carui titlu suna cam asa: -Un comunist fanatic-. Si mai jos, era scris: -Marx a murit, Lenin a murit, Ceausescu a fost impuscat, membri CPEx sunt care pe colo, a ramas unul singur, Paul Niculescu Mizil.

– Cum vedeti Romania la 11 ani de la evenimentele din decembrie *89?

O vad ca pe un cersetor care-si indoaie ambele picioare si merge taras. Suntem la 11 ani de la asa zisa revolutie romana – spun asa zisa, pentru ca, dupa parerea mea, o revolutie ar trebui sa duca o tara inainte, dar decembrie *89 a dus tara inapoi – iar in aceasta perioada, Romania a involuat, nu a evoluat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.