Acasă Politic -Vreau sa catalizez diaspora romana din Franta in favoarea Romaniei-

-Vreau sa catalizez diaspora romana din Franta in favoarea Romaniei-

DISTRIBUIȚI

Oliviu Gherman, fost presedinte al PDSR, fost presedinte al Senatului, deci om cu greutate in partidul de guvernamant, va fi noul ambasador la Paris, dupa o galerie din care au facut parte, dupa Revolutie, Alexandru Paleologu, Anton Vatasescu, Caius Traian Dragomir, Dumitru Ceausu. Parisul a transmis deja agreementul, iar noul ambasador intentioneaza sa descinda la Paris cel tarziu la 15 august, pentru a avea timp, inainte de intoarcerea din concediu a lumii politice si diplomatice, sa se familiarizeze cu noul sau post.

– Faptul ca veti pleca ambasador la Paris inseamna ca ati renuntat definitiv la cariera politica?

– Conceptia mea este ca, la ora actuala, cariera diplomatica nu este atat de diferita de cariera politica. Daca in anii *30, *40, *50 exista un anumit gen de romantism al diplomatilor, actuala diplomatie inseamna o activitate politica extrem de concreta, pragmatica, realizata cu mijloacele specifice activitatii politice. Deci, intr-un anumit fel, nu mi-am schimbat modul in care voi actiona in continuare.

– Aceasta inseamna ca nu ati renuntat complet la ideea de a reveni in viata politica?

– Nu-mi plac termenii finali; imi place sa fac niste judecati pe un termen previzibil. Nu imi fac niciodata calcule pe niste termene pe care nu le pot anticipa din punctul de vedere al finalitatii. Daca, in acest moment, m-am angajat in aceasta activitate, am in vedere doua obiective majore. Acestea sunt: sa netezesc cat pot drumul spre summitul NATO de la Praga din anul viitor si, pe de alta parte, sa fac cat mai inteleasa pozitia Romaniei in procesul de negociere pentru integrarea in Uniunea Europeana. Ce va fi dupa aceea? Daca acum trei luni cineva m-ar fi intrebat daca am vreo intentie de a lucra in diplomatie, as fi raspuns foarte simplu: nu am un asemenea gand. Nu-mi place sa imi fac calcule, mai ales la aceasta varsta. Deocamdata, vreau sa ma concentrez la ceea ce am in fata, cat mai bine si cat mai aproape de intentiile mele.

– Ati spus ca acum trei luni nu va gandeati la o cariera diplomatica. Ce si cine anume v-au convins, totusi?

– Au fost doi factori care s-au conjugat. Pe de o parte, Senatul a inceput sa se aseze pe un fagas normal. In aceste conditii, am avut un sentiment nu de inutilitate, ci de lucru care merge de la sine. Ca atare, n-am simtit deloc, ca sa spun asa, ca viata Senatului depinde decisiv de o anumita pozitie sau de o anumita hotarare a mea. Acesta a fost factorul subiectiv. Factorul incidental a fost oferta domnului presedinte Iliescu de a prelua aceasta munca, o oferta pe care la inceput am privit-o cu o deosebita grija si cu oarecare teama. Dar, exact ca in 1990, mi-am spus ca trebuie sa faca cineva si treaba aceasta.

– Ce anume considerati ca va recomanda pentru ambasada din Paris si nu pentru alta capitala a lumii?

– Vedeti, Parisul este o interfata a Romaniei cu restul lumii, este, ca in chimie, acea suprafata subtire care separa doua medii care tind, pe cat se poate, sa se racordeze in perspectiva. Iar faptul ca patru ani, cat am fost presedinte al Senatului, nu am alimentat nici o tendinta de rabufnire a unor orgolii, de creare a unor grupuri de interese etc. si am mentinut o atmosfera calma, degajata, despre care ar putea vorbi mult mai bine decat mine adversarii mei, este o recomandare pentru o diaspora inca in cautarea eventuala a unei optiuni. In aceasta diaspora atat de diversificata, cu o paleta de optiuni atat de larga, trebuie sa fie cineva care sa nu forteze, sa nu isi interpuna propria personalitate, ci mai ales sa catalizeze bunele intentii ale acesteia. Socotesc ca, in termeni chimici – desi chimia nu m-a pasionat niciodata -, sunt un foarte bun catalizator. Pot sa fac oameni care inainte declarasera ca nu pot sa stea la aceeasi masa sa aiba un dialog real. Aceasta este o prima calitate. A doua este cea privitoare la o experienta politica dobandita in acesti zece ani, anume o adaptare a unei conceptii democratice pe care o aveam inca din timpul activitatii mele ca specialist la Agentia Atomica din Viena. Europa insasi, inainte de extinderea Uniunii prin includerea celor 12 state candidate, are probleme fundamentale si, in general, am avut ceea ce se numeste o anticipatie, care nu a fost niciodata insotita de surle si trambite, dar o anticipatie care s-a dovedit foarte solida de-a lungul timpului. Europa se afla azi in fata unui examen si, fata de aceasta, o abordare stiintifica, si o abordare, sa spunem, dupa toate criteriile actuale ale metodelor informationale, cred ca este foarte utila.

– Ati spus, in momentul in care ati anuntat ca veti accepta acest post, ca singurul lucru care va ingrijoreaza este diaspora romaneasca de la Paris. Cunoasteti pe cineva sau pe cativa dintre exponentii acestei diaspora?

– In mod paradoxal, una dintre capitalele cele mai putin cunoscute de mine in Europa este Parisul. Nu cunosc atat diaspora din Franta, cat reflexele diaspora franceze in structurile politice romanesti, si acestea m-au facut sa fiu atat de ingrijorat in privinta capacitatii mele de a face un pas decisiv inainte.

– Care este obiectivul pe care vi-l fixati, care este tinta pe care vreti sa o atingeti, in timpul acestui mandat de ambasador?

– Aceasta tinta este intotdeauna legata de un orizont de timp, adica nu tind spre tinte foarte indepartate, ci foarte precise si insotite de mijloace precise pentru a le realiza. Asa cum spuneam, tinta cea mai importanta in acest moment este cea a prezentarii realitatii romanesti sub o forma cat mai obiectiva, care sa convinga structurile politice din NATO ca Romania poate si trebuie sa fie un membru al acestei aliante. Cel de-al doilea este de a intelege mecanismul atat de delicat al negocierilor privitoare la aderarea la UE. In afara aspectului global, in care te poti declara pentru sau contra, detaliile legate de aceste negocieri sunt importante, cu atat mai mult cu cat Franta are un sector agricol atat de important, care poate deveni sensibil la primirea unei tari cu un sector agricol puternic… As vrea sa invat, in acest an si ceva, pana la concretizarea optiunii NATO, mecanismele rafinate ale negocierilor de aderare la UE. Desigur, pe plan secund si de perspectiva, ma gandesc la o intelegere cat mai adecvata, privitoare la viitorul Europei: o Europa federala, o Europa cu o structura multinationala, pastrarea sau atenuarea unor aspecte legate de structurile, de suveranitatile nationale. Acestea vor face parte din problematicile pentru anii viitori. Deocamdata, cum spune vechea zicala, Hic Rhodus, hic salta. Aici este problema mea, problema incurajarii si diversificarii relatiilor pentru aderarea la NATO si la UE. Pe planul relatiilor cu diaspora, as intentiona, daca se poate, ca aceasta diaspora atat de structurata, atat de diversificata, sa devina o campioana a bataliei pentru interesele romanesti. Si, nu in ultimul rand, ma voi stradui sa realizez, la inceput poate modest, apoi din ce in ce mai amplu, un contact cu mass-media franceza, care sa primeasca informatii cat mai apropiate de realitate, stiindu-se ca acolo eu nu mai reprezint o optiune politica, ci interesele Romaniei.

– Stiti ca Franta se afla intr-o situatie politica destul de delicata, si anume exista o coabitare intre un presedinte de dreapta si un guvern de stanga. Anul viitor vor fi alegeri, atat prezidentiale, cat si legislative. V-ati gandit cum veti aborda aceasta situatie politica, tinand cont de toate aceste specificitati?

– Pot sa va spun ca, cel putin fata de situatia actuala, de, sa spunem, coabitare inedita, vreau in primul rand sa precizez ca nu voi incerca sa dau lectii nici presedintelui, pentru necesitatea adoptarii unei strategii social-democrate specifice Guvernului, si nici premierului, pentru adoptarea strategiei de dreapta imbratisata de presedinte, fara ca aceasta sa insemne, neaparat, adoptarea unui dublu limbaj. Nu voi intrebuinta un dublu limbaj, ci voi incerca sa ma adresez aspectelor de substanta. Daca in anii *50 o optiune social-democrata se aseza aproape la 180 de grade fata de o optiune liberala sau de dreapta in general, datorita informatizarii deciziei politice, aceste optiuni s-au apropiat foarte mult. Auzim, la ora actuala, vorbindu-se despre social-liberalism, ceea ce ar fi fost o aberatie acum 30 de ani. Deci, voi incerca sa gasesc acele elemente care sa nu lezeze nici interesele nationale, dar nici sa nu para ca o abordare de fronda fata de una dintre parti. Cred ca, fara sa faci un slalom politic, ramanand la o anumita abordare de principii, se poate gasi un limbaj comun si cu un presedinte de dreapta, si cu un premier de stanga. Iar in privinta anilor care urmeaza, singurul lucru pe care il voi exprima ca mesaj personal, si sper sa fie si mandat al Guvernului si al Presedintiei Romaniei, este ca, indiferent de optiunea electoratului francez, este strict interzis sa se rupa puntile de legatura.

– Dincolo de componenta politica a mandatului pe care il aveti, in ceea ce priveste relatiile economice, din nefericire, Franta nu mai este printre primii investitori in Romania. Aveti de gand sa abordati si acest aspect, sau il veti lasa in plan secund pana la incheierea campaniei pro-NATO si pro-UE?

– Vreau sa spun foarte explicit ca, in esenta, in epoca moderna, azi, maine si inca foarte multi ani, politicul este un reflex al economiei. Asadar, nu se poate face o politica inteleapta pe o economie dezastruoasa si prost guvernata. De aceea, substanta ofertei si a intregii activitati politice pe care o voi desfasura va fi cea economica. Socotesc ca, atunci cand Franta va fi interesata din punct de vedere economic de Romania, va fi interesata si politic. Deci, in primul rand, parghiile cu care se poate realiza optiunea politica sunt parghiile economice. In nici un caz nu voi vorbi despre politica si economie, ci voi incerca sa realizez politica pe baza structurilor economice construite in relatiile bilaterale. As vrea sa mai adaug ceva. Este vorba despre sectorul stiinta-cultura-invatamant. Cred ca este nevoie sa incurajam sectoarele cele mai mobile ale societatii contemporane, care sunt Invatamantul, Cercetarea, Cultura. Acestea devin, din sectoare suprastructurale, in terminologia veche, sectoare fundamentale. Cineva vorbea despre un secol al industrializarii culturale, de un secol al crearii aspectelor unicat, nu al celor de mare serie. Cred ca unul dintre mecanismele care pot fi nu numai incurajate, dar pot fi aduse la un numitor comun in cele doua tari este acest mecanism al structurilor de invatamant, de cercetare stiintifica, de activitate culturala. Ma gandeam, de exemplu, ca, probabil, unul dintre telurile pe care va trebui sa le analizez, cum sunt posibile intr-o tara de anvergura culturala a Frantei, ar fi acela ca un copil, pe langa certificatul de scolaritate, sa aiba si certificat de cultura. Adica, atunci cand se prezinta la examenul de Capacitate, sa aiba un anumit punctaj de activitate: poezie, asistenta la piese de teatru organizate in scoala, auditii muzicale, deci, sa incercam sa depasim aceasta etapa a unei culturi, care este realizata in cercuri foarte restranse, si sa cream disponibilitate pentru cultura, pentru cercetare stiintifica in toate structurile de invatamant, incepand de la scoala primara. Pentru ca ideea intoarcerii la scoala patriarhala cu un invatator la patru clase nu mai are nimic de-a face cu exigentele lumii viitoare, va trebui sa cream scoli care sa devina, in esenta, centre de performanta, centre culturale, centre de abordare a cercetarii stiintifice. Acesta este unul dintre sectoarele pe care, dat fiind ca sunt om al scolii, voi incerca sa le incurajez prin eventuale transplantari in Romania ale succeselor dobandite in spatiul francez.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.