Gheorghe Manea s-a nascut intr-un sat de langa Braila, in 1917. De 60 de ani tine in buzunarul de la piept o cruce de lemn. L-a insotit peste tot: pe front, la nunta, la munca, zi de zi. A dezgropat-o in timpul razboiului, din pamantul Rusiei Sovietice. Stie ca il fereste de boli si primejdii.
Soldat din tata in fiu
Tatal sau a murit in toiul luptelor de la Marasesti si n-a apucat sa-si vada pruncul. -Toti barbatii satului cazusera pe front. Copii erau din ce in ce mai putini. A trebuit sa ne inscriem la scoala la cinci ani, cu ceilalti mai mari-, isi aminteste batranul. Avea 20 de ani cand i-a venit ordin de incorporare. Facuse patru ani premilitara in sat, cu invatatorul si sergentii lasati la vatra. Au urmat doi ani de armata la artileria cu cai. A trecut prin cele mai cumplite lupte, a cazut prizonier. A vazut cum copiii de trupa ajung ofiteri. El a fost doar caporal.
Cu tricolorul in ranita
Era pe front cand am pierdut Basarabia. -Ajunseseram in comuna Curciu, langa Kahul. Nu stiam ce se intampla, incotro s-o apucam. Spre Nistru sau spre Prut? Era o zi frumoasa. Eu trebuia sa cobor drapelul-, iti aminteste emotionat veteranul. Atunci s-a intamplat ceva neasteptat. Tricolorul s-a agatat in scripete si s-a rupt. O bucata a ramas pe catarg si alta in mana lui. A pastrat multa vreme fragmentul de drapel, acum e la nepoti. L-a purtat in ranita tot razboiul. -Atunci, Mircea Manasian, colonelul comandant de unitate, a spus: ?çOstasi, subofiteri, ofiteri! Bucata ramasa inseamna ca tricolorul romanesc nu vrea sa plece din tara lui?ê-, isi aminteste Gheorghe.
Icoana de aur din pamant
In timp ce se afla pe frontul de rasarit, in Rusia, a venit la el printre transee un caine lup. Au ramas tovarasi nedespartiti. -Imparteam ratia de mancare cu el. Daca dormeam in pat, dormea cu mine, daca dormeam in sant, ma pazea toata noaptea-. La marginea unei paduri, intr-un sat, cainele, pe care-l botezase Puiu, a inceput sa latre si sa scurme pamantul cu labele. A inceput apoi sa-l traga de manta. Indemnat de catel, a inceput sa sape. La un metru in pamant era o cutie de tabla. Inauntru, infasurata in carpe, era o icoana cu Maica Domnului si Pruncul poleita cu aur. Langa icoana se afla o cruciulita de lemn, atarnata de un snur.
O comoara in dar
Crucea de lemn a atarnat-o la gat, iar icoana a purtat-o in ranita aproape o luna. Mutandu-se frontul, a ajuns in alt sat. Acolo, sprijinit de o casa, a scos icoana si s-a rugat sa scape teferi din razboi. O batrana rusoaica s-a apropiat de el si i-a dat o cana cu apa. Vazand icoana, femeia s-a inchinat si a inceput sa planga, povestind cum comunistii ii confiscasera toate icoanele din casa. -Am mers acasa la rusoaica si am atarnat icoana de aur in cuiul unde fusese candva alta icoana. I-am dat de inteles ca i-o daruiesc. A plans de bucurie-, isi aduce aminte Gheorghe.
La un pas de a fi otravit
Puiu l-a insotit pana a parasit Rusia. Gheorghe trecea printre bombe tinand crucea stransa in pumn. Au scapat teferi amandoi. -Cand sa trecem Nistrul catre Tighina, cainele s-a oprit. S-a gudurat pe langa picioarele mele, apoi a luat-o la fuga, fara sa se uite inapoi-, povesteste mosul. In luptele de la Baneasa, dupa ce Romania a intors armele, a trecut la un pas de moarte. -Nemtii trageau in noi in padurea de la Frumusani-, povesteste fostul puscas. Cand a incetat focul, cu crucea de lemn in mana, a intrat primul in cuibul inamicului. In corturile nemtilor a gasit mancare buna, cum nu mai mancasera de cand incepuse razboiul. Langa un picior al mesei era un caine mort. I-a oprit la timp pe ceilalti care se repezisera la bunatati. Si-a dat seama ca alimentele erau otravite.
Sfintita la o biserica din Brasov
Dupa razboi s-a casatorit cu o fata din Chiscani, de langa Braila. Fanica a devenit sotia lui si au avut o casnicie fericita. Au un baiat si o fata, ingineri amandoi. Gheorghe a ajuns in Brasov, detasat cu serviciul. A lucrat la Sfatul Popular ca functionar, apoi la Tractorul, ca strungar. Sotia a fost contabila la Directia de Statistica. Acum 40 de ani au sfintit crucea de lemn la o biserica din Brasov. De atunci nu s-a mai despartit de ea. Suferind cu inima, a trecut prin multe situatii critice. Era sa moara de trei ori. Credinta si puterile miraculoase ale crucii l-au readus la viata. -Ma pot lipsi de orice avere, dar de crucea aceasta sfanta nu ma voi desparti niciodata-, spune cu hotarare batranul ajuns la 85 de ani.
Minunile crucii de lemn
De cand a atins prima oara crucea de lemn, Gheorghe a simtit sa fortele lui sporesc. Nu numai ca si-a invins singur boala, dar credinciosul barbat a inceput sa aiba puterea de a vindeca pe altii. Simte imediat cand o persoana este deocheata. Numai ce o atinge cu crucea si alunga deochiul. Pune oasele la loc. A avut ocazia chiar in razboi sa-si ajute confratii raniti. A vindecat un barbat parasit de trei neveste din cauza ca sforaia. Cu crucea si rugaciunile lui Gheorghe, omul s-a facut bine. S-a recasatorit cu una din fostele neveste.
CURENTUL nu a primit și nu primește bani de la guvern, ministere, instituții publice și nici de la partide.
Informațiile publicate pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
