Actiunea de divort si procedura in instanta

Inainte de a dezbate subiectul privind desfacerea casatoriei trebuie sa facem o distinctie intre incetarea si desfacerea casatoriei.

Incetarea casatoriei are loc prin:

– moartea unuia dintre soti;

– declararea judecatoreasca a mortii unuia dintre soti;

– recasatorirea sotului celui ce fusese declarat mort.

Desfacerea casatoriei are loc prin divort. Pentru desfacerea casatoriei este nevoie de hotarare judecatoreasca, iar efectele desfacerii casatoriei se produc numai pentru viitor.

Conform art. 38 din C. fam. modificat prin Legea 59/1993, instanta judecatoreasca poate desface casatoria prin divort daca sunt indeplinite anumite conditii, si anume daca datorita unor motive temeinice aporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila.

De asemenea, in anumite conditii, desfacerea casatoriei prin divort poate fi realizata si prin acordul ambilor soti astfel:

a) pana la data cererii de divort a trecut cel putin un an de la data incheierii casatoriei

b) nu exista copii minori rezultati din casatorie.

Cu privire la divortul prin consimtamantul ambelor parti, se considera ca se aplica art. 26 alin 1 din Constitutie potrivit caruia autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si privata, care ar putea insemna dezvaluirea unor aspecte ale vietii intime si familiale a acestora.

Oricare dintre soti poate cere divortul daca starea sanatatii sale face imposibila continuarea casatoriei. In ceea ce priveste cererile accesorii actiunii de divort referitoare la incredintarea minorilor, la obligatia de intretinere si folosirea locuintei, instanta va trebui sa tina cont si de interesele minorilor.

Pe langa cererea principala de divort, trebuie sa amintim si de cererile secundare si anume faptul ca sotii se pot invoi ca sotul care a purtat in timpul casatoriei numele de familie al celuilalt sot sa poarte acest nume si dupa desfacerea casatoriei. Acest lucru se poate acorda pentru motive temeinice chiar daca nu exista o intelegere prealabila intre soti si acest lucru este cerut de exemplu de catre mama pentru a purta acelasi nume cu copilul ori pentru ca unul dintre soti are deja in activitatea profesionala numele deja consacrat.

Pana la desfacerea casatoriei sotii isi datoreaza intretinere. Sotul divortat are dreptul la intretinere din partea celuilalt sot daca se afla intr-o situatie de incapacitate de munca survenita inainte de casatorie sau din timpul casatoriei, si daca aceasta incapacitate intervine in timp de un an de la desfacerea casatoriei, incapacitate datorata unei imprejurari legate de casatorie. Si aceasta intretinere e datorata numai pana la momentul la care sotul indreptatit sa primeasca intretinerea se recasatoreste.

Cu privire la copiii minori, acestia vor fi incredintati unuia dintre parinti de catre instanta numai dupa ce se vor face anchete de catre autoritatea tutelara, dupa ascultarea parintilor si a copilului, daca acesta a implinit varsta de 10 ani. Instanta ia in considerare interesele copilului, dupa cum parintele care cere incredintarea lui are posibilitati financiare de intretinere a acestuia, are o buna conduita morala si ii poate acorda copilului ingrijirea necesara cresterii si educarii in bune conditii. Celalalt parinte, dupa cum dispune instanta, va trebui sa contribuie la intretinerea copilului cu o cota ce nu trebuie sa depaseasca 1/4 din venit si, de asemenea, va putea participa la cresterea si educarea copilului avand de asemenea si dreptul la vizita lunar.

Instanta poate dispune de altfel incredintarea copilului unei alte persoane sau unei institutii de ocrotire a copilului, situatie in care se desemneaza unul dintre parinti care sa administreze bunurile si interesele copilului, institutia respectiva avand numai drepturile si indatoririle ce revin parintilor privind persoana copilului.

In ceea ce priveste procedura divortului, art. 607-619 C.pr.civ. sunt semnificative si de referinta la momentul la care se incepe la depunerea actiunii de divort si continuarea ei in cadrul procesului.

Astfel ce trebuie mentionat inca de la inceput este faptul ca actiunea trebuie depusa personal de sot, chiar daca acesta isi angajeaza avocat pentru a-l reprezenta in instanta.

Cererea trebuie depusa la judecatoria in circumscriptia careia au avut ultimul domiciliu comun sotii, daca insa acestia nu au avut un domiciliu comun sau nici unul nu mai locuieste in raza acelei judecatorii se procedeaza la depunerea cererii la judecatoria de domiciliu a paratului. Un caz aparte intalnim atunci cand paratul nu este domiciliat in tara, moment la care cererea se depune la judecatoria de domiciliu a reclamantului.

Cererea de divort trebuie sa cuprinda:

– numele si adresa paratului;

– numele si adresa reclamantului;

– imputernicire avocatiala pentru avocati;

– data si locul incheierii casatoriei;

– date privind existenta copiilor, daca exista, numele si varsta acestora;

– date cu privire la locuinta;

– date cu privire la nume daca se solicita si pastrarea lui sau revenirea la numele anterior;

– date cu privire la pensia de intretinere daca se cere;

– motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza cererea;

– aratarea dovezilor pe care se sprijina cererea;

– semnatura.

Cererea se depune in dublu exemplar, unul pentru instanta si unul pentru parat. Daca se depun si inscrisuri pentru dovedirea celor mentionate in cerere atunci acestea se depun de asemenea in dublu exemplar si vor fi certificate cu originalul. Alaturi de cerere se va mai depune si certificatul de casatorie in original, daca sunt copii si certificatele de nastere ale acestora, iar daca inscrisurile sunt scrise in limba straina, se vor depune traduceri autorizate de pe inscrisuri. In afara de aceste acte care se depun la judecatorul de serviciu, trebuie alaturata si taxa judiciara de timbru, care se achita la CEC – in contul judecatoriei – sau in alte localitati la trezorerie, cu specificatia in contul judecatoriei, precum si timbru judiciar.

Conform art. 20 din Legea 105/1992 – cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat -, -in cazul in care sotii au cetatenii deosebite, relatiile personale si patrimoniale sunt supuse legii domiciliului lor comun. Legea nationala comuna sau legea domiciliului comun al sotilor continua sa reglementeze efectele casatoriei in cazul in care unul dintre ei isi schimba, dupa caz, cetatenia sau domiciliul.

In lipsa de cetatenie comuna sau de domiciliu comun, relatiile personale sau patrimoniale dintre soti sunt supuse legii statului pe teritoriul caruia au ori au avut resedinta comuna sau cu care intretin in comun cele mai stranse legaturi-.

-Daca legea straina, astfel determinata, nu permite divortul ori il admite in conditii deosebit de restrictive, se aplica legea romana, in cazul in care unul dintre soti este, la data cererii de divort, cetatean roman.-

Reclamantul poate renunta in orice moment la cerere, in fata instantelor de fond, chiar daca paratul se impotriveste, lucru care nu are nici un efect asupra cererii facute de parat.

In tot timpul procesului, atat in fond, apel sau recurs, iar apelul ori recursul nu sunt timbrate conform legii, partile se pot impaca si astfel actiunea de divort se stinge.

Hotararea data in divortul prin acordul partilor e definitiva si irevocabila, in celelalte cazuri, hotararea poate fi atacata cu apel in termen de 30 de zile.

Av. Timaru Cristina – membra a Caseide Avocatura Coltuc