Încă de mici, copiii iau lucrurile pe care și le doresc fără a conștientiza că fapta lor se numește furt. Mai târziu, fură voit, însă nu se pot opri pentru că nu au suficient autocontrol. Iar la adolescență, fură de multe ori din teribilism sau din lipsă de bani. Specialiștii îi sfătuiesc însă pe părinți să fie foarte atenți la comportamentul copiilor, pentru că aceste gesturi pot ascunde probleme mult mai grave. Unii copii pot fura ca un strigăt de ajutor pentru abuzul fizic sau emoțional la care sunt supuși ori pentru că au nevoie de bani pentru droguri.
Copiii foarte mici iau lucruri pe care și le doresc fără să înțeleagă că ele costă și că este "un lucru rău" să iei ceva fără să-l plătești. Școlarii sunt conștienți că nu au voie să ia ceva fără să plătească, dar pot face acest lucru deoarece nu au încă suficient autocontrol. Copiii la pubertate și adolescenții știu că nu au voie să fure, dar o pot face din spirit de aventură sau pentru că și prietenii lor o fac. Unii dintre ei cred că pot scăpa nepedepsiți. Pe măsură ce câștigă mai mult control asupra propriei vieți, unii adolescenți fură ca formă de rebeliune. Și alte motive complexe pot fi factori. Copiii pot fi supărați sau pot dori atenție. Comportamentul poate reflecta stresul de acasă, de la școală sau din grupul de prieteni. Unii pot fura ca un strigăt de ajutor pentru abuzul fizic sau emoțional la care sunt supuși. În alte cazuri, copiii și adolescenții fură pentru că nu-și permit să plătească lucrurile de care au nevoie sau pe care și le doresc. În unele cazuri, pot fura pentru a-și face apoi rost de droguri, conform site-ului sfatulmedicului.ro.
Ce poate face părintele?
Indiferent de motivul pentru care fură, părinții trebuie să găsească rădăcina comportamentului copiilor și să solicite ajutor și pentru probleme ascunse, cum ar fi consumul de droguri. În cazul copiilor foarte mici, părinții trebuie să-i ajute să înțeleagă că a fura este ceva rău și că altă persoană are de suferit. În cazul unui școlar, părinții trebuie să-l facă să înțeleagă consecințele faptelor sale. Ca exemplu, dacă un copil vine acasă cu brățara unui prieten și este clar că a luat-o fără permisiunea acestuia, părintele ar trebui să-l încurajeze pe micuț să-și sune prietenul, să-i ceară iertare și să promită că va înapoia obiectul. Rușinea resimțită de copil când va înapoia obiectul furat va constitui o lecție de neuitat. Pedeapsa fizică poate determina mânia copilului, crescând astfel probabilitatea de a repeta comportamentul. Dacă un copil fură bani de la părinți, acestuia trebuie să i se ofere opțiuni prin care să poată returna banii, cum ar fi sarcini suplimentare în casă. Este important totuși ca părintele să nu atragă copilul lăsând bani la vedere prin casă, în speranța că-l va prinde asupra faptei. Acest lucru ar putea afecta încrederea dintre părinte și copil. Însă în cazul unui copil care fură de mai multe ori, este necesară intervenția de specialitate. O treime dintre infractorii juvenili care au fost prinși furând din magazine afirmă că le este greu să renunțe la acest obicei. Profesioniștii care pot ajuta părintele și copilul cu această problemă pot fi psihoterapeutul de familie sau consilierul, medicul de familie, psihiatrul de copii și adolescenți, preotul, consilierul școlar sau grupuri de suport.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
