Lipscaniul este un punct turistic din capitala României privit pe de o parte cu „ochi buni“ și pe de altă parte cu „ochi răi“ de către jurnaliștii de la „New York Times“. Aceștia au remarcat maldărele de gunoaie de la colțurile străzilor și puținii maidanezi care caută prin acestea mâncare. Dar nu uită să menționeze că în zonă nu mai sunt atâția copii cu haine peticite sau câini fără stăpân. Pe de altă parte, nici „podețele șubrede“, adică scândurile așezate deasupra săpăturilor, nu au scăpat privirilor ziariștior americani. Pentru aceștia, Lipscaniul își mai păstrează încă parfumul trecutului. În zonă au apărut baruri, cafenele și magazine de antichități, se arată în articol. Vânzătoarele din magazinele în ale căror vitrine se află obiectele de artă poartă converși, iar barurile și cafenele au răsărit precum ciupercile după ploaie. Într-o singură săptămână din luna mai s-au deschis nici mai mult, nici mai puțin de șase astfel de locații care seamănă cu „cluburile pretențioase și extrem de scumpe care se găsesc în București“, spun jurnaliștii americani. Aceștia sunt de părere că „românii vin din urmă cu o minte din ce în ce mai deschisă, deschizând noi și noi cluburi și magazine de artă“. După ce sunt pomenite și explicate „bulinele roșii“ de pe unele dintre clădiri, în articol sunt prezentate galeriile de artă și teatrele din centrul Bucureștiului, dar și câteva baruri și cafenele precum Hanul cu Tei, Caru' cu Bere sau Crama Domnească. Totodată, jurnaliștii de la „New York Times“ explică faptul că Lipscaniul arată ca un șantier arheologic deoarece aici se derulează un proiect de reparare a țevilor și de refacere a pavajelor.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
