Deși au ajuns la vârsta la care ar trebui să meargă la școală, aproximativ 70.000 de copii din întreaga țară nu pot "să-și vadă visul cu ochii" deoarece au avut ghinionul să facă parte din familii sărace. Acești copii sunt nevoiți să muncească pentru a-și asigura mâncarea de zi cu zi. Dacă sunt prea mici pentru a munci alături de părinți, rămân acasă pentru a avea grijă de frații și surorile mai mici. Uneori, sătui de sărăcie și de munca pe care sunt obligați să o presteze la locurile de baștină pentru a avea ce pune pe masă, fug de acasă "devenind" copii ai străzii în marile orașe.
Aproximativ 70.000 de copii din întreaga țară nu merg la școală, nu pentru că nu și-ar dori să învețe scrisul și cititul, ci din cauza sărăciei familiilor din care provin. Aceștia muncesc alături de părinți pentru a-și asigura hrana de zi cu zi. Copiii care nu au dreptul legal de a se angaja din cauza vârstei sau aceia care sunt prea mici pentru a merge la câmp alături de părinți, sunt obligați să stea acasă și să aibă grijă de frații și surorile lor mai mici. Numeroase sunt situațiile în care acești copii iau atribuțiile mamelor. Îngrijesc până și bebelușii în timp ce femeile muncesc la câmp, cu ziua, sau în oricare alt loc pentru a câștiga un ban. Copiii care rămân acasă cu frații sau surorile le dau să mănânce și se joacă cu ei. Copiii mai „puternici“ sunt luați la câmp de către părinți, muncind cu ziua, pentru câțiva bani și o farfurie de ciorbă la prânz. Dascălii care întâlnesc asemenea situații nu pot face nimic deși „avem învățământ obligatoriu de la clasele I-X“. Și deseori profesorii care au încercat să stea de vorbă cu părinții acestor copii au primit răspunsuri de genul: „Eu nu am ce să le pun pe masă și vreți să-i mai trimit și la școală? De unde bani?“. În ceea ce privește abandonul școlar, acesta s-a triplat în anul 2007 față de anul 2000. Și nu este este exclus ca numărul elevilor care abandonează școala să crească în contextul întoarcerii părinților de la muncă din străinătate căci nu mai au unde să muncească, al crizei financiare și al creșterii șomajului. Există cazuri în care copiii, sătui de sărăcie și de munca la care sunt supuși sau pe care sunt obligați să o presteze la locurile de baștină pentru a avea ce mânca, fug de acasă. Și astfel, majoritatea dintre ei ajung „copii ai străzii“. Conform ultimelor statistici, în București existau 830 de copii ai străzii, în Constanța – 200, în Brașov – 120. Copiii fugiți de acasă optează pentru marile orașe. Psihologii sunt de părere că „acești copii, odată ce prind gustul așa-zisei libertăți pe stradă cu greu mai renunță la o asemenea viață“.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
