Rezervatia naturala de la Hagieni, groapa de gunoi

Pe zi ce trece, Rezervatia Padurea Hagieni se transforma intr-o adevarata groapa de gunoi, in procesul de degradare a zonei aducandu-si din plin, cu o -generozitate- inconstienta, ajutorul cei care tin cu tot dinadinsul sa isi bata joc de ultimele resurse de aur verde ale Dobrogei. Suprafata impadurita a rezervatiei, situata la o altitudine de 20-70 de metri, este de aproximativ 392 hectare, cu o zona de protectie tampon de 190 hectare.

Una dintre cele mai valoroase arii protejate de lege din Dobrogea – padurea Hagieni, care reprezinta un paradis al bogatiei si raritatii elementelor floristice si faunistice din peisajul sud-estului Romaniei, este acoperita de tonele de gunoaie aruncate la nimereala de localnici si turisti. Rezervatia se gaseste la doar cativa kilometri distanta de Mangalia, pe drumul care leaga litoralul de comuna Albesti. Accesul catre padure se face pe mai multe cai, de fapt, pe mici carari facute de localnici sau de autoturisme.

Fauna si flora protejate de lege

Pe o suprafata relativ mica, vizitatorii pot descoperi balti cu vegetatie acvatica si palustra, stepe pietroase aflate in plin soare, coaste si rape de calcar, palcuri de arbusti spinosi, luminisuri cu vegetatie de stepa si paduri umbroase de diferite esente de lemn.

Padurea este una de tip submediteraneean, bogata in vegetatie adaptata solului arid al Dobrogei, si anume carpinite, stejari brumarii si pufosi. Printre speciile protejate se numara bujorul romanesc, declarat monument al naturii, iar din cadrul faunei se poate gasi in padurea Hagieni broasca testoasa si vipera cu colt dobrogeana sau paianjenul cu capacel. Deosebita este si vegetatia acvatica din Valea Serpilor si ochiurile de apa din Defileul Cascaia, unde se gasesc peste 150 de specii. Acest colt de rai al faunei si florei dobrogene este, la ora actuala, in pericol de disparitie.

Grataragiii si firmele de constructii, un pericol pentru zona

Departe de ochii autoritatilor locale, rezervatia este supusa unui adevarat genocid, pe de o parte, de ignoranta turistilor de ocazie care isi incing aici gratarele, lasand in urma lor mormane de gunoaie, iar pe de alta parte, de dorinta unor agenti economici din zona care, in loc sa apeleze la groapa de gunoi, prefera sa arunce, cat mai adanc in padure, tone de reziduuri rezultate in urma lucrarilor de constructie pe care le efectueaza. Totodata, cu cat te avanti mai mult printre arbori, catre zonele mai ascunse ale padurii Hagieni, de o parte si de cealalta a potecilor create de localnici dai peste tone de gunoi menajer, abandonat de cei care vin, saptamanal, la picnic. In urma lor raman pet-uri, resturi de mancare, mormane de hartii si cartoane, conserve ori sticle de bautura.

Pe de alta parte, mai la marginea rezervatiei, aproape de drumul care leaga Mangalia de comuna Albesti, gunoiul -se schimba-: pe langa resturile turistilor de ocazie, dai si peste gramezi de moloz, caramizi distruse si mai toate materialele ramase dupa ce se finalizeaza constructia sau repararea locuintelor din zona. Totodata, daca te incumeti sa zabovesti pentru cateva momente in rezervatie, observi cum mai trece cate un camion, agale, pe potecile padurii. Vezi cum soferul lui -descarca marfa- fara nicio remuscare si se indreapta apoi, linistit, catre oras. Patronii din zona reusesc sa scape astfel de gunoi, pe bani putini, dar cu un pret enorm pentru mediu, anume distrugerea unei alte portiuni a padurii Hagieni.