Statistici îngrijorătoare ale Ministerului Sănătății privind minorele însărcinate

Ministerul Sănătății a relevat date centralizate care oglindesc situația societății românești, așa cum este ea, în umbra principiilor aplicate din ce în ce mai rar și a diplomelor false de doctorat. Rezultatul statisticilor este cutremurător pentru cei care realizează că România nu înseamnă numai lupte politice și interese de afaceri și cu atât mai puțin înseamnă mașini scumpe și parade de titluri academice.
Din România reală, dincolo de iluzia europeană, fac parte cele 47 de mii de minore care au rămas însărcinate și au născut în perioada 2009-2011. Contradictoriu, un raport al Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Sociale, instituție aflată în subordinea Ministerului Muncii, arată că, la nivelul DGASPC, la nivel național, în 2009, 2010 și 2011 au fost înregistrate doar 4.213 de astfel de cazuri.“Din aceste date statistice, observăm că direcțiile de asistență socială și protecția copilului au fost sesizate de către unitățile sanitare doar în jur de 24 la sută din cazuri“, se arată în raportul realizat în urma verificării modului de implicare și colaborare a instituțiilor abilitate în soluționarea cazurilor de abuz sexual asupra copiilor și în calitatea serviciilor oferite acestora.
Inspectorii sociali au constatat că serviciile de care au beneficiat mamele/gravidele minore au fost: consiliere (141 cazuri), centre maternale (168), centre de primire în regim de urgență (87) și alte servicii (monitorizare gravide cu potențial de abandon, acompaniere specializată pentru mama și copilul supuși violenței domestice – 3.817). Din raportul citat, rezultă și că gravidele/mamele minore provin în special din zonele rurale, cu un nivel scăzut de educație, inclusiv în ceea ce privește educația sexuală și contraceptivă, iar peste 60 la sută dintre copiii născuți de acestea au fost recunoscuți de către tați.
„În ceea ce privește datele existente în dosarele din cadrul DGASPC, a reieșit faptul că doar 22 de cazuri au fost raportate ca «abuz sexual», restul de 4.191 fiind raportate ca «relații liber consimțite»“, se mai arată în raport. Nu știm dacă să ne bucurăm că au fost puține cazuri de abuz sexual sau să ne întristăm că adolescenții și chiar copiii nu conștientizează riscurile începerii vieții sexuale la vârste atât de fragede și fără educația necesară. „Primul și poate cel mai grav factor al sarcinilor la vârsta adolescenței este neinformarea sau proasta informare. Nu există o singură vină atunci când vorbim de proasta informare sau de lipsa informării corecte asupra sexualității și a sexului, ci există o responsabilitate colectivă, a întregii societăți: familie, școală, mass-media. Un copil care știe o serie de lucruri importante despre sex și sexualitate nu va fi mai dornic de a face sex, ci dimpotrivă va măsura cu multă atenție acest pas“, susține psihologul Daniela Gheorghe.

Tatăl, ferit de orice responsabilitate

Pe de altă parte, psihologul Daniela Gheorghe atrage atenția și asupra faptului că, de cele mai multe ori, în astfel de cazuri nu se vorbește aproape deloc despre rolul tatălui. „Din păcate, de cele mai multe ori, el este ferit de orice responsabilitate. Este un alt efect al unei societăți bolnave. Este foarte important de știut că băiatul trece prin aceleași etape ca și fata, că și el în mod normal trece prin perioada culpabilității, apoi a abandonului și a expresiilor sexualității. Deși mulți spun «El nu are nicio treabă!», este greșit. Ignorarea trăirilor acestuia nu înseamnă lipsa efectelor. ?ê?£i băiatul crede că el nu are nicio treabă, dar la vârsta adultă are probleme de integrare, poate avea probleme de dezvoltare sexuală sau alte consecințe cauzate tocmai de inhibarea unor trăiri, emoții, sentimente“, mai spune Daniela Gheorghe.

Irina Popescu