Acasă Actualitate A fi sau a nu fi bogat

A fi sau a nu fi bogat

DISTRIBUIȚI

Trăim timpuri în care bogăția uneori extremă coexistă alături de sărăcia care, și ea, ajunge să fie extremă. Averi uriașe sunt acumulate de oameni sau organizații din țări ele însele bogate dar, în mod paradoxal, și din țări foarte sărace.
În topul listei celor mai mari miliardari din lume se află capitaliști celebri din țările occidentale alături de unii mai puțin celebri din țările exportatoare de petrol din Golf, precum și de deținătorii unor imense averi din America Latină, Asia și chiar Africa. E vorba de lista averilor declarate, dar nu e un secret pentru nimeni că printre dictatorii țărilor cu regim polițienesc se află deținători ai unor conturi secrete uriașe ce pot depăși chiar valorile din lista la care ne referim.
Economia modernă a lumii funcționează după reguli ce se abat frecvent de la cele oficiale, marile averi având un rol incontestabil în mecanismul economic mondial. Rolul capitalului a fost descris cu lux de amănunte de economiștii secolului al XIX-lea, ideea impactului asupra vieții sociale și politice a statelor fiind confirmată teoretic și practic de evenimentele secolelor XIX și XX.
Bogăția constituie deci un fapt ce caracterizează dezvoltarea contemporană cu aspectele ei pozitive, mai puțin pozitive sau, uneori catastrofale.
Să încercăm, în continuare, a privi bogăția și din alte puncte de vedere și anume cele morale și spirituale. În Sfânta Scriptură aflăm învățătura Mântuitorului despre bogăție. „Mai ușor va trece o cămilă prin urechile acului decât va intra un bogat în împărăția cerurilor. La Dumnezeu însă toate sunt cu putință”.
Profundă semnificație are această învățătură. Henri Ford, Rockeffeller, Bill Gates au fost mari bogătași dar ei au folosit averea lor pentru a organiza întreprinderi cu sute de mii de oameni care au profitat din plin de averea capitalistului patron.
În fond, bogătașii sunt oameni ca toți ceilalți, care respectă legile biologice și psihologice general – valabile și care, exceptându-i pe scelerați, duc o viață de muncă și disciplină. E pozitivă, sau negativă bogăția lor ?
Dacă judecăm după efecte – mai curând pozitivă. Există însă și capitaliști care-și folosesc averile în scopuri negative. Cei de la I. G. Forben sau Krupp care au finanțat reînarmarea Germaniei naziste, sunt exemple nefericite. În ceea ce privește bogăția bisericilor și a preoților, cuvintele Mântuitorului către Apostoli la chemarea acestora ne arată că mai curând sărăcia decât bogăția este o virtute. „Să nu aveți nici aur nici argint, nici traistă pe drum, nici două haine, nici încălțăminte, nici toiag”. Extraordinar îndemn la puritate și simplitate, la sărăcie, la sacrificiu, pe care trebuie să le respecte ucenicii Lui.
Cât de înălțător ar fi dacă slujitorii de azi ai credinței creștine ar respecta aceste îndemnuri renunțând la bogăția și la straiele strălucitoare.
O problemă de mare actualitate în special în țara noastră o constituie tendința spre îmbogățire a clasei politice. Parlamentarii, miniștrii, prefecții, primarii, membrii aleși sau numiți ai organelor de stat sunt oameni foarte bogați. Cei mai mulți dintre aceștia posedă fiecare câteva case și/sau terenuri, câteva automobile din care unele de lux, obiecte de artă și conturi substanțiale în bănci (zeci sau sute de mii de euro). O excepție onorabilă face Primul Ministru Liberal Ludovic Orban care nu are avere personală. Să fim bine înțeleși, nu dezaprobăm averea câștigată în mod onest și care este folosită pentru stimularea economiei așa cum o fac miliardarii din S.U:A. pe care i-am citat mai sus. Dar o avere ca cea a unui politician de la noi care, în 30 de ani, a acumulat valori de zeci de ori mai mari decât cele ale oamenilor înstăriți din afara clasei politice, dă de gândit. Aspectul cel mai negativ îl reprezintă acumularea bogățiilor neproductive care blochează pur și simplu o parte din avuția națională. În toate țările occidentale, astfel de acumulări sunt penalizate cu impozite ce pot atinge 80% din valoarea estimată a blocajului, la noi acesta este supus impozitelor obișnuite. După opinia noastră acest fenomen negativ ar trebui bine analizat de factori responsabili în scopul legiferării eliminării sale.
*
* *
Fenomenul economico-social al acumulării bogățiilor este caracterizat de numeroase aspecte de mare complexitate. „Est modus in rebus” arată Horațiu în „Satirele” sale, adică orice exces este reprobabil. Poate aceasta ar trebui să fie regula care ne conduce pe toți în universul complicat al bogăției.

Dr. Gh. Boldur-Latescu este  profesor universitar emerit și fost detinut politic anticomunist.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.