Acasă Special Esti hippy?

Esti hippy?

DISTRIBUIȚI

In anul 1958 apare lucrarea lui Jack Kerouac -The Dharma Bums-, considerata ca programatica pentru miscarea hippy: -… vazand ca intreaga lume este populata de pribegi purtatori de rucsacuri, Dharama Bums refuza sa se supuna cerintelor societatii de consum in care trebuie sa muncesti ca sa ai privilegiul consumului, sa obtii diferite lucruri de care de fapt nici nu ai nevoie – ca frigidere, televizoare, masini, … in general chestii pe care, in final, intotdeauna le vezi, poate chiar peste o saptamana, in gunoi, in orice caz, toate acestea condamnand la un sistem de munca, productie, consum…, dar am o viziune a unei mari revolutii a rucsacelor – mii sau chiar milioane de tineri americani, purtatori de rucsace, pribegind, urcand muntii ca sa se roage, facand copiii sa rada si aducand mandria celor batrani, facand fetitele fericite si fetele mai mari mai fericite, toti lunatici Zen care scriu poeme ce se intampla sa apara in mintea lor pentru nici un alt motiv decat ca sa fie buni si, care, prin stranii si neasteptate evenimente, vor tine vie icoana unei eterne libertati a tuturor si a fiecarei fiinte vii.- Numele de hippy, cu pluralul hippie, a fost dat de jurnalistul Michal Fallon, la 5 septembrie 1965, in San Francisco, intr-un articol care trata despre cafeneaua -Blue Unicorn-, loc de intalnire a LEMAR (-Legalize Marijuana-) si a -Sexual Freedom League-. -Hippy este marca unei revolutii sociale profunde, invizibile, subterane si progresiste. Pentru fiecare hippy care iti sare in ochi, cu picioarele sale goale, cu pletele in vant, inflorat si barbos, sunt alte mii de membri invizibili ai acestei miscari subterane. Persoane a caror vieti sunt in concordanta cu propriile principii si care resping comedia ieftina de serial de televizor a modului de viata american-, spunea Timoty Leary in -The Politics of Ecstasy-. Aceste mii si mii de tineri din anii *68, care s-au batut pe baricade cu politia, cu garda nationala si cu agentii FBI, formeaza astazi -Establishment–ul american si al lumii. Pentru ca batalii asemanatoare au avut loc in Franta, cand studentii au ocupat Universitatea si au declarat -Franta libera-, in Danemarca, unde comunitatea hippy din Kristiana si-a ales guvern propriu si a invins fortele armate trimise impotriva, si exemplele pot continua. Dincolo de Cortina de Fier, miscarea hippy a luat formele cele mai discrete si subterane, din cauza regimurilor represive. Poate ca nu este intamplatoare Revolutia de catifea din Praga lui Dubcek si ocuparea Cehoslovaciei in august 1968 de catre trupele Tratatului de la Varsovia, mai putin Romania. De marsul de Craciun al catorva sute de studenti si elevi romani, tot in 1968. Miscarea hippy a fost cu atat mai impresionanta si insidioasa in tarile cu dictatura comunista, cu cat era evident ca era interzisa. Hippie au adus un nou gen de muzica, o noua arta si un nou mod de viata. Ei renuntau la incrancenarea si dusmania generatiei trecute. Ei doreau pacea intre cele doua sisteme politice existente in anii *60 si *70, capitalismul si comunismul. Au reinviat vechile credinte si au adus in Europa si America religii si modul de viata din Orient. Au deschis o noua lume a umanismului. In America, miscarea hippy s-a confundat sau s-a suprapus peste lupta pentru drepturi civile a africano-americanilor, cum se spune astazi la populatia americana de culoare. Reactia ferma contra razboiului din Vietnam si miscarea contra inarmarii nucleare au fost alte doua dimensiuni politice ale miscarii hippy. Tot in 1968, anul care se pare ca a fost culmea activitatii hippy, la 16 ianuarie, apare Partidul International al Tinerilor (Youth International Party, numit adesea Yippies), fondat de Abbie Hoffman, Jerry Rubin, Paul Krassner, Dick Gregory si altii. Din acel moment, reactia Guvernului SUA este drastica. La 4 aprilie este asasinat Martin Luther King, la 6 aprilie sunt impuscati doi lideri ai -Black Panthers-, Eldridge Cleaver si Bobby Hutton. Perspectiva istorica ne permite sa spunem ca politicienii americani au reactionat ca la carte si nu au luat masuri represive extreme decat atunci cand s-a condensat o forta politica vizibila. Problema cu hippie era ca ei nu erau consistenti si ca se pregatisera pentru un razboi ideologic si propagandistic pe termen foarte lung. Razboi nonviolent, pentru ca, pana la urma, il duceau cu taticii, bunicii si mamicile celor in cauza. Este evident ca hippie au castigat. Lumea de azi este, in foarte mare masura, opera generatiei -flower power-. O generatie nabadaioasa, dar nonviolenta. Astfel, prin filozofia hippy, au reusit sa evite pana in prezent hecatomba celui de-al treilea razboi mondial. Sa rezolve problema din ce in ce mai ascutita a contradictiei dintre doua superblocuri militare adverse, inarmate pana in dinti. Sa construiasca un nou tip de economie si un nou mod de producere si furnizare a marfurilor si a serviciilor. -Make love, not war- scrie pe sufletul unor presedinti de state, puternici bancheri, oameni de afaceri cu multe miliarde in cont – noul -establishment-.

Daca ar fi sa dam crezare unor date furnizate pe Internet in lume, sunt nu mai putin decat 674 de comunitati mari hippy. Unul dintre sloganele preferate ale hippie din anii *70 era: -Sa nu-i crezi pe cei peste 30 de ani!-. In prezent, toate -site–urile hippie te intampina cu -sa nu-i crezi pe cei peste 60 de ani!-. Un poet hippy a spus: -Hippie batrani nu mor niciodata, ei doar par ca se intind putin, pana se potolesc rasetele si le vine din nou randul lor!-.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.