Acasă Special Go, hippie, go!

Go, hippie, go!

DISTRIBUIȚI

Haide, hippie, haide! Tot inainte, sa distrugem societatea de consum! Dorinta de distrugere a generatiei anilor *60 era pe masura generatiei tatilor care se omorasera intre ei in al doilea razboi mondial. Sau pe masura -generatiei nebune- a anilor *20, care insa nu a obtinut mai nimic, esuand lamentabil in gin si jazz. Dar, daca privim cu atentie, din perspectiva mileniului trei, hippie nu au atacat niciodata valorile clasice capitaliste; ei voiau doar transformarea acestora in valori reale si accesibile. Steagurile rosii si stelele, ca si insigna cu chipul lui Mao erau doar detalii de imbracaminte. Fronda tinereasca cam iresponsabila, menita doar sa-i innebuneasca mai tare pe -pig-, cum le spuneau politistilor si agentilor FBI, care vedeau in semnele comuniste arborate cine stie ce complot KGB. Departe de asa ceva, cu toate ca unele surse media, in special cele electronice, au speculat mult pe tema unei intoxicari comuniste sau a unei -soap opera- mafiote menite sa creasca consumul de droguri. Cu toate ca fenomenul hippy a fost unul mondial, cel mai bine a fost reprezentat in SUA, unde nemultumirile caracteristice generatiei s-au suprapus peste lupta africano-americanilor pentru drepturi civile, revolutia sexuala, lupta contra inarmarii atomice si, mai ales, indignarea si revolta cauzate de zecile de mii de jertfe tinere cerute de Razboiul din Vietnam. Un razboi absurd si idiot, ca toate razboaiele de altfel. Intre anii 1950 si 1960, peste cinci milioane de americani terminasera liceul. Era greu sa explici clasei de mijloc americane, mult mai bine pregatita si instruita, ca valorile democratiei americane si pacea mondiala se apara printr-un razboi purtat la dracu* cu carti, in jungla, pentru si impotriva unui popor care voia doar sa fie lasat in pace. Sa traiasca in pace sau sa se macelareasca dupa traditiile locale milenare. Daca razboiul din Coreea a fost receptat de americani ca o prelungire aproape fireasca a celui de-al doilea razboi mondial, Vietnamul a fost altceva. Altceva, care a produs o prapastie intre guvernanti si popor. Pentru ca -americanii pot fi utopici, naivi de buni, uneori ignoranti, dar niciodata prosti pe termen lung-, spunea Mark Twain. Poporul, de data asta prin cel mai radical segment, tineretul, are intotdeauna dreptate. Iar Guvernul SUA a inteles acest lucru abia dupa ce si-a impuscat cateva duzini din propriii copii. Tineri care voiau doar sa se faca auziti, sa fie considerati oameni a caror parere conteaza si este macar ascultata. Si acest lucru tot timpul, nu numai la momentul votului, dupa care politicienii sunt liberi sa faca toate magariile in numele poporului american, pentru poporul american si impotriva poporului american. Exista o parere oficiala si o vom aminti, cu toate ca este profund falsa. Oficial, hippie a fost o -contra cultura-, numita adesea -Noua Stanga-, si ar fi fost si este materializarea teoriilor lui Herbert Marcuse, Gyorgz Lukacs si Antonio Gramsci. Gramsci, italianul comunist, care spunea: -Democratia este cel mai mare dusman al nostru. Trebuie sa fim gata sa o combatem, deoarece democratia distruge neta separare a claselor sociale-. Deci, vechea si buna -lupta de clasa-, care insa nu a fost deloc prezenta in fenomenul hippy. Daca tineretea este o clasa sociala, atunci istoricii oficiali au dreptate. Daca nu, sa continuam sa cautam adevarul. Sigur, au existat filozofi, creiere, profeti, guru ai miscarii hippie. Ei s-au numit Timothy Leary, Jack Kerouac, William Burroughs, Allen Ginsberg, Dr. Benjamin Spock si Aldous Huxley si Robert Frost, dar si The Beatles, Doors, Bob Dylan, Jimi Hendrix, Janice Joplin, Led Zeppelin, Deep Purple si, normal, Pink Floyd.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.