Lada de gunoi a PD

S-a dus si Liviu Negoita. Cine sa-l planga? Prea multe motive n-a oferit. Dupa incidentul cu dama devenita star porno, deputatul se inhibase oricum peste masura. Si, totusi, ce n-a putut Andresan sa faca cu practici bulevardiere a reusit Basescu cu palmele date dupa ceafa celui care abia apucase sa-i copieze violenta verbala. Daca ar fi vorba doar de Liviu Negoita in chestiune, n-ar fi prea multe de comentat. Fuse si se duse.

Nici primul, nici ultimul. Semnificatia acestei demisii are insa boruri mai largi pentru PD. Omul de casa al lui Basescu, omul care a crescut la umbra presedintelui si care n-ar fi zis nici pas impotriva sefului, s-a ofilit tocmai pentru ca, in loc de fotosinteza politica sanatoasa, el lidero i-a oferit verde de Paris. Negoita a cedat si a fugit in tufisurile democrate pentru a-si ascunde lacrimile. Daca pana si omul cel mai fidel al lui Basescu, omul care i-a suportat in nenumarate randuri accesele de furie, n-a mai rezistat in fata -lehamitei- prezidentiale a lui Basescu si n-a mai inghitit nici celebrele amenintari cu -lada de gunoi-, inseamna ca presedintele PD are o problema… Si pentru ca in doi ani nimeni n-a mai putut sa creasca prea drept in Modrogan, cultivandu-se in general plantele agatatoare, se poate spune ca daca presedintele PD are o problema, intreg partidul are dureri de sale. Problema lui Traian Basescu nu este una de devenire politica, pentru ca, daca ar fi asa, lucrurile s-ar mai putea indrepta. Nu se poate spune ca Basescu a calarit PD-ul si apoi a devenit brusc arogant, cum se plange Ion Iliescu vorbind despre Adrian Nastase. Traian Basescu a ramas mereu la fel. Gura bogata si taioasa, degraba varsatoriu de sange, si prea putin sensibil la trairile umane ale subalternilor sai. Vesnic focalizat pe obiectivul sau prioritar, indiferent de victimele colaterale. Traian Basescu are o problema structural umana pe care unii o accepta pana intra in colimatorul sau si apoi pleaca, functie de gradul fiecaruia de suportabilitate, iar altii, cu un instinct de conservare mai dezvoltat, i-o contracareaza cu un servilism dezarmant chiar si pentru presedintele PD, luand mereu pozitia echer. Dar pentru ca veni vorba de plecari, trebuie amintit, asa cum o mai facea cineva de curand, faptul ca elementul care pare sa dea originalitate democratilor este tocmai aceasta tendinta de exilare a unor oameni in propriul partid. Negoita si Pana s-au retras din functii de conducere, dar nu din PD. Petre Roman, mai inaintea lor, facuse la fel. Daca stam sa ne gandim bine, pana si Duvaz si Sassu au mai asteptat un an, de la marginalizarea lor de catre noua conducere, pana sa faca pasul la PSD. Ei au mai -beneficiat- de o marginalizare asemanatoare si in relatia cu Petre Roman, iar reactia lor a fost aceeasi. Fiecare s-a baricadat in biroul lui parlamentar si n-a mai scos o vorba. Dar n-au plecat…

Nu l-am pomenit pe Radu Berceanu pentru ca acesta este exceptia care intareste regula despre care vorbeam. El a si revenit la dreapta lui Basescu, dupa un an de pribegie. Ma rog, gurile rele spun ca ar putea fi vorba si de un vechi procedeu oltenesc. Si anume, sa te apropii atat de tare de dusmanul tau, incat sa-l poti strange de gat in orice moment. Dupa constiinciozitatea lui Berceanu din ultima vreme, mi-e greu sa cred in acest pasaj din teoria conspiratiei.

Revenind. Daca retragerea in exil a lui Petre Roman a fost una de onoare, dar tot generata, intr-un anumit moment, de lovituri pe la spate, in cazul celorlalti patru lucrurile sunt clare. Basescu i-a dat deoparte mai intai pe Sassu si Duvaz pentru ca i se adresau cu -Ba, Traiane!-, iar pe Pana si Negoita i-a zburat, indirect, pentru ca, desi ii spuneau -sefu*-, intr-un anumit moment s-au comportat ca si cum si-ar fi castigat dreptul sa aiba pareri personale. Ce spune aceasta renuntare la functiile din propriul partid? Oameni ajunsi cu greu in functii de conducere renunta la un pocnit din degete si intra singuri in -lada de gunoi-? Este clar ca nu iei o astfel de decizie decat atunci cand stii ca nu ai nici o putere si cand constiinta ta nu-ti mai permite in ruptul capului sa accepti sa fi o marioneta. Si te duci invartidu-te. Ceea ce nu a inteles probabil Traian Basescu, si poate pentru ca in Modrogan sunt prea putini cei care i-o pot spune, este ca intr-un partid oamenii au interese economice, politice si hobby-uri. Nimeni nu va veni in Modrogan sa stearga la nesfarsit praful si in acelasi timp sa primeasca linii la palma din partea -sefului-. In forme de organizare, unde forumul are o putere de decizie reala, nu poti sa conduci cu vasla, pentru ca oamenii stiu ca nu sunt castigati la belciuge si nu fac politica nici de sila, nici de mila.