Acasă Special Nu există ceasornic fără ceasornicar

Nu există ceasornic fără ceasornicar

DISTRIBUIȚI

Sute de mii de ani, omul primitiv a viețuit foarte asemănător cu animalele, supraviețuirea în condiții extrem de vitrege reprezentând singurul lui obiectiv.

Odată cu apariția civilizațiilor preistorice (Egiptul, China Antică, Mezo-Perșii, Fenicia, Evreii) unii dintre conducătorii și oamenii apropiați lor au avut timp să reflecteze asupra destinului lor și a sfârșitului inexorabil a vieții prin moarte. Strădania lor s-a concretizat prin făurirea unor concepții prin care credeau că pot învinge moartea: existența unei vieți „de după” pentru care trebuie să se pregătească din timpul vieții pământești. În acest scop au inventat tehnici de conservare a trupului prin îmbălsămare și au realizat colosale edificii unde să fie depuși împreună cu tot ce le va fi necesar în viața viitoare – piramidele. Alții au creat religii propovăduind existența unei vieți transcedentale. Marii înțelepți ai timpului înțelegeau că moartea este un fenomen iremediabil, fiind deci preocupați să învingă într-un fel sau altul spectrul tragic al morții. Buda, unul dintre acești mari înțelepți, recunoștea că moartea reprezintă pentru toți oamenii sfârșitul vieții, dar că aceastră tragică realitate poate fi depășită într-un fel prin NIRVANA – o stare de beatitudine totală echivalând cu supraviețuirea. Concepția Iudaismului, conform primelor cinci capitole ale Vechiului Testament – cele care alcătuiesc TORA – cartea sfântă a Evreilor propovăduiește modul cum Dumnezeu a creat lumea și pe om, care, pentru păcatul originar este alungat din rai, devenind muritor și supus încercărilor vieții. Dumnezeu (Yehova) se milostivește de suferințele oamenilor și prin AVRAM, dăruiește poporului ales speranțe pentru o viață mai bună și, celor ce respectă poruncile sale, perspectiva vieții de după moarte „în sânul lui Avram”.

Marea filosofie antică greco-romană dezvoltă geniale principii în principal pentru viața pământească, iar preocupările transcedentale sunt rezervate lumii „zeilor”, venerați mai mult din respect și conformism decât din convingeri filosofice.

Rezumând cele de mai sus, putem afirma că în fond, condiția umană este dominată de spectrul inevitabil al morții.

În această sumbră realitate, apare acum două mii de ani o lumină aducătoare de speranță: CREȘTINISMUL.

Iisus din Nazaret, prin minunatele sale învățături, și apoi prin ale Apostolilor săi dăruiește omenirii un miraculos leac pentru suferințele pământești – DRAGOSTEA și o extraordinară speranță prin explicitarea VIEȚII DE APOI.

Sfințenia Mântuitorului este indubitabil confirmată de miracolul celor două mii de veacuri ce I-au urmat. Au fost veacuri în care, CUVÂNTUL SĂU a dominat viața unei mari părți din omenire, chiar dacă, prin încălcări nefericite, istoria a cunoscut rele și suferințe.

Multe milioane de oameni, au trăit în spiritul Învățăturilor Creștine, în pofida păcatelor săvârșite cu voie sau fără voie.

În perioada secolului al XVIII-lea, denumit fără justificare „al luminilor” au apărut voci de contestare a Învățăturilor Creștine. Unul dintre cei mai duri contestatari, celebrul scriitor francez Voltaire (1694-1778) a spus pe patul de moarte: „il n’y a pres d’horologe sans horologer” (nu există ceasornic fără ceasornicar).

„Ceasornicul” ce a funcționat aproape două mii de ani a fost tocmai învățătura creștină. Și, în mod destructiv, s-au găsit „filosofi” care au contestat mersul ceasornicului. Marx, Engels, apoi Lenin, Stalin, Mao și alții au afirmat că „nu e mântuire în regi, ciocoi și Dumnezei”, „oferind” omenirii sisteme confuze care s-au dovedit în timp criminale. Războaiele secolului al XIX-lea și celui de-al XX-lea, cumplitele crime politice din lumea comunistă și țările fasciste s-au soldat cu aproape un miliard de victime – oameni nevinovați în mare măsură uciși de oprirea „ceasornicului” (prin așa zisa „secularizare”). Efecte în timp  ale „secularizării”, au fost devastatoare. Să privim numai la lumea politică de după cel de-al doilea război mondial. Multe țări ce se proclamă „laice” au permis terorismului islamic să devină unul din gravele pericole contemporane, iar drept urmare a „secularizării”, corupția și prăbușirea moravurilor sociale și familiale se răspândesc și în cele mai dezvoltate țări.

Suferințe de tot felul au existat mereu – epidemii cumplite ca cea de acum, crize economice și umanitare, dar funcționarea „ceasornicului” a permis totdeauna ieșirea din impas. Acum „ceasornicul” funcționează defectos și „crize” ca cea de acum din SUA sau cea a imperialismului chinez dornic de a stăpâni lumea creștină vor fi greu depășite fără o revenire eficientă a funcționării „ceasornicului‘‘.

Modificând oarecum vorbele lui Voltaire putem spune că: „ceasornicul defect are nevoie de un ceasornicar bun pentru a-l repara”.

Să ne dee Dumnezeu ceasornicari pricepuți!

Dr. Gh. Boldur-Latescu este  profesor universitar emerit și fost detinut politic anticomunist.

 

1 COMENTARIU

  1. Terorismul asazis „islamic” este de fapt o afacere cu petrol condusa in principal de Rockefeller si alti complici care se imbogatesc din golful Persic si Libia.Cel mai mare comert cu petrol se face prin bancile olandeze asa ca vezi cine sunt patronii teroristilor(bancherii)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.