Acasă Special Omagiu adus ‘Eroinelor câmpulungene’ din rezistența armată anticomunistă condusă de locotenent-colonelul Gheorghe...

Omagiu adus ‘Eroinelor câmpulungene’ din rezistența armată anticomunistă condusă de locotenent-colonelul Gheorghe Arsenescu

DISTRIBUIȚI

Miercuri 28 iunie 2017, la orele 12, în Sala de Festivități a Primăriei Municipiului Câmpulung Muscel reprezentanții Asociației Urmașilor Persecutaților Regimului Comunist din România, Fundației Culturale ‘Memoria’ și conducătorul Centrului de Cercetări Istorice ‘Preotul Gheorghe I. Cotenescu’, au prezentat localnicilor al doilea episod, intitulat ‘Eroinele’, din ciclul de conferințe comemorative dedicat rezistenței armate anticomuniste muscelene fondată în localitate și condusă de locotenent-colonelul deblocat/epurat din Armata Regală Română Gheorghe Arsenescu (1907-1962).

Cuvântul introductiv i-a aparținut părintelui Marian Dinițoiu, președintele A.F.D.P.R.-Muscel, care a prezentat importanța existenței acestui ciclu de conferințe pentru o mai buna cunoaștere a tragismului epocii de consolidare a regimului totalitare de tip comunist, dominat de principiul urei de clasă și al sintagmei ‘cine nu e cu noi e împotriva noastră’ și trebuie pedepsit ca atare. Sfinția Sa a evidențiat tradiția luptătorilor pentru dreptate în zonă, începând cu haiducii de odinioară, subliniind factorul comun care a legat, ca un arc peste timp, ambele organizații înființate și conduse de locotenent-colonelul Gheorghe Arsenescu, cea de la nord de Câmpulung și cea de la Nucșoara (condusă ulterior de frații Toma și Petre Arnăuțoiu).

Părintele Dinițoiu l-a prezentat pe invitatul supriză, dl. inginer Ilie Popa, profesor universitar, președintele Fundației Culturale ‘Memoria’ — filiala Pitești.

Dl. Profesor Ilie Popa a făcut cunoscută audienței îndelungata sa activitate, pe plan național și internațional, pe linia afluirii către Pitești a celor mai buni specialiști în istorie modernă și contemporană, cu accent pe nefastul experiment al reeducărilor, aplicat inițial în penitenciarul din Pitești și extins ulterior în alte închisori, inclusiv la Canalul Dunăre-Marea Neagră, pe baza instrucțiunilor conducerii Securității. S-a putut ajunge astfel la cea de-a XVIII-a ediție a Simpozionului Internațional ‘Experimentul Reeducarea’, Piteștiul devenind gazdă generoasă românilor de pretudindeni, din Basarabia și Bucovina până în îndepărtata Siberie ori Kazahstan, cu toții victime ale ororilor sistemului comunist.

A urmat o prelegere mai amplă, dublată de imagini sugestive, hărți și grafice, inclusiv fișe matricole penale, ținută de publicistul Radul Petrescu-Muscel.

Pentru un nucleu în care în jur de 20 de persoane au urcat efectiv în munți munții din nordul fostului județ Muscel, care a funcționat efectiv între 1948-1949 în Câmpulung și în localitățile limitrofe, urmând a fi extins în primăvara anului 1949, moment în care este destructurat/anihilat de Securitatea abia formată, numărul de peste 100 de persoane arestate și condamnate în perioada martie 1949—mai 1962 pentru apartenența și sprijinul logistic acordat este enorm.

Actuala bază comună de date, desigur, incompletă, a Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoriei Exilului Românesc și Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității,, include în prezent în jur de 76.000 de fișe matricole penale. Printre cei condamnați penal și/sau supuși internărilor administrative, unicele forme legale de detenție din timpul regimului comunist, se află peste 3.800 de femei. La prima vedere, prin raporatare la proporția femeilor în cadrul populației țării, procentajul de 5% pare nesemnificativ. Una din cauze o reprezintă tradițiile moștenite din străbuni și un sistem democratic anacronic, în care rolul femeilor era în mod artificial limitat la familie și la o carieră care nu le oferea egalitatea de oportunități. Să ne reamintim doar faptul că abia în anul 1946 au primit dreptul de a vota și a fi alese în parlament. Tocmai de aceea se cuvine ca noi, cei de azi, să acordăm atenția și respectul cuvenit spiritului de sacrificiu al acestor femei.

În Gulagul românesc, închisori de femei erau la Miercurea Ciuc, Mislea-Prahova și Târgșor, iar secții de femei au existat la mai multe centre de detenție: Arad, Craiova, Dumbrăveni, Ghencea, Jilava, Oradea, Pitești, Popești-Leordeni și coloniile de muncă de la Canalul Dunăre-Marea Neagră.

Printre cei peste 100 de musceleni care l-au sprijinit pe locotenent-colonelul câmpulungean Gheorghe Arsenescu s-au numărat și 14 femei care nu au pregetat să-și urmeze părinții, soții și frații în lupta împotriva regimului totalitar de tip comunist. Un procentaj semnificativ mai mare decât cel înregistrat la nivel național, ele trecând prin majoritatea temnițelor menționate, temnițe din care n-au lipsit nici copiii, regimul opresiv neadmițând excepții.

Printre cele mai luminoase figuri de femei din România condamnate politic se află și două femei față de care Lt. col. Gheorghe Arsenescu a nutrit sentimente deosebite, ajutându-l să cunoască, în timp de pace sau prigoană, bucuria de a fi tată. E vorba de Maria Arsenescu (născută Buduluca) și Elena Stanciu Poștoacă.

Destinele celor două mame sunt grăitoare:

Maria Arsenescu — arestată în 1950; internată administrativ 24 de luni; obligată să divorțeze pentru a obține un loc de muncă mizer (1959); condamnată la 10 ani de temniță grea (februarie 1962), în procesul în care tatăl său, Gheorghe Buduluca, a fost condamnat la 15 ani de muncă silnică, iar soțul la moarte, sentință executată la 29 mai 1962, cu două zile înainte ca acesta să împlinească vârsta de 55 de ani. Conform mărturiei sale din publicația ‘Memoria — revista gândirii arestate’, completată cu fișa matricolă penală, mama lui Dragoș, un băiat de doar cinci ani în 1950, a trecut prin nenumărate închisori și colonii de muncă: Jilava, Ghencea, Cernavodă, Saligny, kilometrul 8, detașamentul de muncă forțată nr. 9, Târgșor, Gai (Arad) și Miercurea-Ciuc.

Numele de Arsenescu putându-i crea probleme în viața, copilul a fost înfiiat de una din surorile colonelului, Lili Mușatescu. O decizie salvatoare, care i-a permis sa devină inginer și să emigreze ulterior în lumea liberă.

Elena Stanciu Poștoacă, ca membră a uneia din familiile care l-au găzduit și ocrotit în perioada 1949-1960 pe Gheorghe Arsenescu, a fost arestată simultan cu acesta, la 1 februarie 1960, în fața Melaniei, fetița lor de 5 ani. Fiind supusă unor anchete de o duritate împinsă la extrem, a suferit mutații psihice atât de grave încât nu și-a mai revenit niciodată. Deși necondamnată penal, i-a fost dat să treacă prin închisorile Pitești, Văcărești, Pitești și Văcărești. În timp, Melania reușește să devină profesoară.

Destine frânte, familii distruse, sacrificii uitate, nume de câmpulungence precum Arsenescu, Cojocaru, Krasnițcihi, Pâslaru, Poștoacă, Săndescu; dar și mățăoance (Marinescu) și stoneieștence (Vasilescu).

La 27 de ani de la evenimentele din Decembrie 1989, este necesar ca spiritul de sacrificiu și suferințele prin care au trecut aceste muscelence să fie cunoscute și respectate la ele acasă. Ele ne readuc în memorie trecut dureros, soldat cu circa 2 milioane de victime prin includerea membrilor de familie ai celor care au cunoscut martirajul în temnițele comuniste din România și cărora nu le-au fost întocmite fișe matricole penale. Cu acest prilej, participanții au semnat o Moțiune care a fost înaintată autorităților locale (Primărie și Muzeul Municipal, unde încă nu există un panou, poate chiar o sală, dedicată rezistenței armate anticomuniste din fostul județ Muscel).

În lipsa unui monument distinct pe teritoriul Municipiului Câmpulung Muscel, nici o stradă care să poate numele colonelului Gheorghe Arsenescu (de pe strada Haiducii Muscelului lipsesc, de 5 ani, tăblițele de semnalizare!) și nici o școală nu îi poartă numele, unde să poată fi depuse coroane de flori de Ziua Eroilor, participanții s-au deplasat în comuna Stoenești pentru oficierea unei slujbe de pomenire la cimitirul în care sunt înmormântați Maria Arsenescu (Buduluca), Gheorghe Buduluca, Maria Vasilescu, preotul Gheorghe I. Cotenescu și alți luptători din localitate. Un omagiu simbolic, deocamdată, cu toții făcând parte din ‘oastea’ celor care au încercat să opună rezistență — militari și civili — în funcție de curajul și puterile fiecăruia, regimului comunist dintr-o Românie abandonată, vremelnic, de Occident, prin semnături pe șervețele de hârtie.

Radu Petrescu-Muscel

secretar general AUPRCR

membru AFDPR, UZP, SSIR, ARIP, INGH ‘Sever Zotta’, Fundația Culturală ‘Memoria’, ANCE ‘Regina Maria’

Foto rador.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.