Acasă Special Recurgere la istoria țării – 15 Momente esențiale

Recurgere la istoria țării – 15 Momente esențiale

DISTRIBUIȚI

Fiecare din miliardele de oameni care au viețuit pe planeta noastră are propria sa istorie care începe cu nașterea sa, cuprinde apoi evenimentele din viață și se termină cu moartea.

Istoria ca disciplină științifică selectează din această mulțime, evenimente sau grupe de evenimente ce sunt considerate esențiale. Selecția are incontestabil un caracter subiectiv, motiv pentru care există numeroase scrieri istorice ce se contrazic între ele.

În modestul nostru eseu ne propunem pentru rememorare trecere în revistă a momentelor pe care le apreciem ca având o imporanță majoră în Istoria Poporului Român.

Un prim eveniment important și care marchează geneza poporului român îl reprezintă cucerirea Daciei de către Romani, în urma războaielor din anii 101–105  D.H.

În cele aproape două secole de prezență a Romanilor în Dacia, până la retragerea Aureliană (271 D.H.) s-a realizat extraordinarul proces prin care s-a născut națiunea noastră. Dovada o reprezintă limba care s-a creat prin coexistențe pe același teritoriu a elementului autohton cu numeroșii legionari romani cuceritori, limbă care practic este cea mai pur neolatină din Europa.

În procesul nașterii poporului nostru, o importanță deosebită a avut-o  păstrarea ELEMENTULUI CREȘTIN, însă din perioada daco-romană, și nu este greșit a se spune că POPORUL ROMÂN S-A NĂSCUT CREȘTIN ȘI A RĂMAS CREȘTIN TIMP DE DOUĂ MILENII.

Năvălirile popoarelor barbare, împreună cu stăpânirile imperiilor din veacurile următoare, au dat „coloratură” limbii, care a rămas fundamental neschimbată pe întreg teritoriul carpato-danubian.

Goții, hunii, gepizii, avarii, slavii, bulgarii, pecenegii, cumanii, tătarii, turcii și mai recent rușii și austriecii au trecut peste teritoriul daco-roman, uneori ca o vijelie sângeroasă, alteori în mod mai pașnic, dar printr-un proces unic în istorie, n-au lăsat decât urme nereprezentative în limba și structura etnică românească ce se înfiripase.

Treptat, s-au născut cnezate și voevodate românești, culminând cu nașterea celor trei importante structuri geopolitice: Țara Românească, Moldova și Transilvania. Fenomenul genezei celor TREI ȚĂRI ROMÂNEȘTI reprezintă al doilea moment de importanță majoră în istoria noastră.

În cele trei țări românești născute la sfârșitul mileniului al 2-lea, au stăpânit secole de-a rândul MARI DOMNITORI dintre care amintim pe Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazu și Iancu de Hunedoara. Cu un eroism fără egal în istoria Europei, aceștia sau luptat cu năvălitorii Turci, repurtând zeci de victorii uimitoare. Apărându-și „sărăcia și nevoile și neamul” cum admirabil o spune Eminescu, ei au fost pavăză pentru occidentul Europei, care a avut astfel posibilitatea să făurească admirabila civilizație vest-europeană, cu zeci de superbe catedrale și monumente mărețe, cu minunata literatură, știință și artă plastică.

Al treilea moment de mare importanță din istoria noastră poate fi considerat că o reprezintă VIEȚUIREA CREȘTINĂ, cu două componente – integrarea ortodoxă sub Vlaicu Vodă (1364-1337) și inegalabilul MARTIRAJ BRÂNCOVENESC cu cei patru eroi ai creștinătății uciși pentru refuzul de a-și lepăda credința (1714) (să știți că a murit creștin Brâncoveanu Constantin).

În timp ce occidentul își construia mărețele catedrale, la noi, sub vitregia năvălirilor și luptelor pentru neatârnare, se zideau mici dar minunat de frumoase biserici și mânăstiri: Sucevița, Moldovița, Putna, Văratec, Arbore, Hurezu, Bistrița, Tismana etc. Și tot în veacurile de restriște și lupte, se scriau cărți bisericești și laice. Totodată, aici   l-am avut pe ilustrul savant Dimitrie Cantemir, recunoscut ca atare de marile academii europene.

Acesta ar putea fi considerat al patrulea moment.

Bătălia de la Stănilești (1711) în care Petru I Țarul Rusiei a fost învins de turci reprezintă al cincilea moment important al istoriei României deoarece o victorie a rușilor ar fi însemnat incontestabil trecerea peste țările Românești și ocuparea acestora.

Ne apropiem cu modestul nostru articol de veacurile de sfârșit ale mileniului 2.

Revoluția din țara Românească (1848) a reprezentat un eveniment special deoarece a dus la organizarea la București a unui guvern revoluționar, fapt unic în istoria revoluțiilor europene din acel an. Considerăm acest fap deosebit ca fiind al șaselea moment remarcabil din istoria noastră.

În anul 1857 au avut loc în țările Române ALEGERE DIVANURILOR AD HOC menite să stabilească viitorul țărilor noastre.

În contextul politic european al anului 1857,  hotărârea marilor puteri europene (în principal Franța și Anglia) de a permite unor țări mici, considerate ca făcând parte din imperiul otoman, să-și spună cuvântul privind viitorul lor este un fapt extraordinar, iar condițiile în care s-au realizat alegerea Divanurile Ad Hoc este și mai extraordinar.    Într-adevăr, organizarea unui sufragiu la nivel național este un eveniment unic în Europa acelei perioade. Vogoride (1820-1863) – caimacan (locțiitor de domn) în Moldova pus de turci, a încercat să falsifice voința populară în favoarea ocupanților otomani. Și, miracol! Soția sa Ecaterina Cocuța (1829-1870) născută Conachi, simțind românește, dezvăluie intenția frauduloasă a lui Vogoride. Cu ajutorul lui Alexandru Ion Cuza – viitorul Domnitor, obține ca Marile Puteri să anuleze acțiunile necinstite privind sufragiul și să permită desfășurarea unui vot reprezentând voința reală a poporului. Evenimentul are o importanță extraordinară pentru viitorul Poporului Român prin conținutul Revendicărilor stipulate de Divanurile Ad Hoc (septembrie 1857 Iași și București): AUTONOMIE, NEUTRALITATE, UNIREA ÎNTR-UN SINGUR STAT, DOMN STRĂIN DINTR-O FAMILIE DOMNITOARE EUROPEANĂ, GUVERN REPREZENTATIV ȘI CONSTITUȚIONAL. Acestea sunt Revendicările Divanurilor Ad Hoc, a căror filosofie politică este uluitor de modernă, unică în acel moment în Europa.

Acest al șaptelea eveniment important al istoriei noastre, poate cel mai important dintre toate, constituie expresia întregii concepții care a stat la baza viitorului României.

Sfârșitul secolului al XIX-lea a adus României trei evenimente importante, binecunoscute astăzi, pe care nu vom face decât să le menționăm: Momentul 8: Unirea Principatelor (1859). Momentul 9 – Sosirea în țară a lui Carol de Hohenzolern (1866) și Momentul 10: Victoria împotriva Turcilor (1877) și Independența țării (1878).

Secolul XX, mai aproape de noi, este caracterizat de evenimente importante, bine cunoscute: Momentul 11 – dureroasa răscoală de la 1907. Momentul 12 – Războiul din 1916-1918 și MAREA UNIRE (1918).

În România Mare au loc evenimente importante: Momentul 13 – dezvoltarea spectaculoasă a țării (1919-1940) și două momente tragice: Al 14-lea: Sfârtecarea țării (pierderea Basarabiei și a Ardealului de Nord) și cel de al 15-lea Războiul din Răsărit cu ocuparea țării de către Sovietici (1944).

Ne oprim aici cu recurgerea noastră la istorie, evenimentele legate de Revoluția Anticomunistă din 1989 și deceniile post decembriste urmând să le examinăm în altă lucrare.

Dr. Gh. Boldur-Latescu este  profesor universitar emerit și fost detinut politic anticomunist.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.