Hector Berlioz – ăla de-a compus „Simfonia fantastică“, ascultată azi doar de paraziți ai societății ca mine – scria și el pe vremuri la gazetă, să mai facă un ban. Recitind câteva pagini de-ale sale, m-am delectat cu întâmplarea plină de tâlc, în care un condamnat la moarte se adresa, cu voce adecvată momentului, nevestei sale îndurerate și despletite, venite să-și ia rămas-bun și să-l însoțească până la locul execuției:
– Femeie, n-ai adus și copilul cu tine? De ce? Unde ți-a fost mintea?
– Doamne Dumnezeule, ce idee mai ai și tu… Cum să-l aduc pe copilaș? Puteam oare să i-l arăt pe taică-său pe eșafod, cu ștreangul de gât?
– Greșești, proasto, pe copil execuția l-ar fi făcut să se cocoșeze de râs!
I-am dat dreptate, după 150 de ani, marelui Berlioz, urându-i să vină ziua când se va putea compara în celebritate cu Cleopatra Stratan. Da, maestre Berlioz, regula e universală și atemporală: oriunde și mereu ne vor distra pe cinste evenimente care pentru alții sunt atâta de tragice, încât îi jupoaie de lacrimi. Ca să fiu mai explicit, o să presar mai jos câteva exemple din lumea politicii noastre.
Vă mai amintiți? O mulțime de români au râs cu lacrimi, când fostul ministru agricol pesedist Ilie Sârbu, mergând în 2003 cu pușcociul la vânătoare, n-a nimerit nimic, în afara unui ouț, aflat în chiloțeii săi format gogoșari. Un mare regret am avut totuși cu toții: acela că nu și-a nimerit și celălalt ouț, ca să fie treaba făcută până la capăt. La fel de mult popor s-a amuzat copios în 2006, când fostul premier, adolescentul cu deficiențe de comportament Tăriceanu,
și-a făcut praf un genunchi, trăgându-se cu trotineta la șosea.
Zilele astea, mai mult de jumătate din norodul patriei a râs cu sughițuri văzându-l pe Geoană dezumflat tragic, după ce anterior – la vestea că ajunsese prezident – luase la pupat tot ce prinsese în zona pupătoarei sale. O mulțime de proverbe românești se pot aplica în cazul lui Geoană, începând cu „Să nu spui hop, până n-ai sărit groapa!“
Măcar la atâta brumă de cultură mă așteptam de la unul care dorește să fie președinte: să știe câteva proverbe românești.
CURENTUL nu a primit și nu primește bani de la guvern, ministere, instituții publice și nici de la partide.
Informațiile publicate pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
