În toamna lui 1995, m-am mutat cu slujba de la „Evenimentul Zilei“ – biroul din Moldova – la „Flacăra“ lui George Arion, motiv pentru care am luat trenul și am venit la București, să-mi rezolv formalitățile de transfer. Deplasarea se nutrea din banii mei anorectici, dar mi-am făcut astfel socoteala, încåt să apar în capitală dimineața, și să dispar după-amiaza, pentru a nu cheltui prea mult. Parcă mă văd intrånd, la primele ore ale zilei, în impozanta clădire din Piața Presei!
Actele de lichidare le-am rezolvat rapid, astfel că, pe la ora 10, aproape totul era gata. Îmi mai trebuia o semnătură: a lui Ion Cristoiu. Cu fața plină de zåmbet, am bătut la ușa sa.
M-a întåmpinat secretara. Spre norocul meu, șeful „Evenimentului Zilei“ era în birou, deci treaba își anunța o durată de vreo cinci minute. Cel mult zece, mi-am zis, fiindcă mai mult ca sigur Cristoiu mă va chema să-mi mulțumească pentru munca de ani de zile la ziarul lui.
Din păcate, lucrurile s-au petrecut ca în vorba cu socoteala de acasă. Secretara mi-a ordonat să las hårtia și să revin a doua zi, fiindcă doar seara intră la Cristoiu mapa cu acte pentru semnat. I-am explicat că vreau să prind trenul peste cåteva ore, că nu am unde sta peste noapte și că e vorba doar de o semnătură:
-Intrați la domnul Cristoiu și spuneți-i asta! E vorba de un fleac!
Clătinånd din cap, femeia a intrat și imediat a ieșit.
-Nu, șefu’ nu poate să vă semneze. Måine intră mapa la el. Reveniți måine!
-Dar i-ați explicat că n-am unde sta și nici bani de hotel nu am?
-I-am spus ceva, dar… îmi pare rău.
Am petrecut noaptea în gară. A doua zi, încercănat și înfrigurat, mi-am luat hårtia, în fine semnată de marele Cristoiu, și am plecat, fără să zic bună ziua.
De atunci, sentimentul pe care mi-l inspiră insul ăsta uråt și îngåmfat e de silă pură. Într-o țară normală, un tip găunos ca el nu s-ar bucura de așa pompă mediatică. Cel mult poate c-ar fi studiat cu voluptate de psihiatri, deoarece exemplifică modul în care un complex de inferioritate se poate transforma într-un complex de superioritate.
CURENTUL nu a primit și nu primește bani de la guvern, ministere, instituții publice și nici de la partide.
Informațiile publicate pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
