Tudor Marin – singurul speolog roman prezent la expeditia -Papua Noua Guinee 2005-

Una dintre cele mai fascinante, pline de neprevazut, dar cu rezultate excelente, incheiate in luna martie a acestui an a fost, fara indoiala, Expeditia Internationala de Speologie -Papua Noua Guinee 2005-. La aceasta aventuroasa si -exotica- expeditie de la celalalt capat al lumii a participat, pe langa speologii francezi, si experimentatul speolog roman Tudor Marin.

Federatia Franceza de Speologie a fost principalul organizator al acestei expeditii. Inca de la expeditia din 2003, francezii au trecut la treaba pentru organizarea acesteia.

Romanul dintre francezi

Dificultatile de formare a unei astfel de echipe sunt din ce in ce mai mari, deoarece e nevoie de oameni care sa aiba timp liber cam doua-trei luni pe an, care sa faca rost de bani, care sa fie apti si dornici sa participe la un astfel de eveniment. De aceea, francezii s-au gandit ca din acest an sa invite si straini, cu toate ca ei au tinut foarte mult la exclusivitatea unor asemenea expeditii. Au fost invitati doi polonezi, un spaniol, un italian, un australian si un roman. -Norocul sau sansa a facut ca eu sa fiu singurul dintre invitatii straini care sa poata participa. Si iata ca pe 18 ianuarie am plecat cu a doua echipa (au fost trei echipe) catre aceasta aventura-, spune Tudor Marin.

Prima echipa a avut ca sarcina accesul in jungla si taierea unui loc cu dimensiuni intre 60 si 100 de metri patrati pentru tabara de baza si un loc de aterizare pentru elicopterul care le transporta bagajele. Au fost aproximativ trei tone de bagaje.

Echipa a doua, din care trebuia sa faca parte si speologul roman, s-a ocupat de organizarea heliportajului, de transportul bagajelor si de taierea potecilor in jungla. -Din pacate, aventura pentru mine a inceput mai repede decat m-am asteptat, am zburat cu o cursa Bucuresti – Amsterdam, apoi Amsterdam – Manila. La Manila, cand sa ma imbarc pentru Port Moresby, capitala statului Papua Noua Guinee, autoritatile filipineze m-au oprit pentru ca nu aveam viza. Spre deosebire de colegii francezi care puteau obtine viza la sosire, eu aveam nevoie de viza de acasa, ceea ce era destul de dificil de obtinut acolo. In fine, dupa multe confirmari si formulare pe care a trebuit sa le completez, dupa interventia si ajutorul ambasadei romane de la Manila, am obtinut viza, dar a trebuit sa astept cateva zile in capitala filipineza, deoarece este doar un zbor pe saptamana spre Port Moresby. Am pierdut astfel aproape o saptamana din expeditie. Cand am ajuns, colegii francezi erau deja pregatiti sa urce in jungla.

Am ajuns cu un mic avion de cinci locuri in localitatea Palmalmal, ultima inainte de a intra in jungla, de aici o parte a grupului a continuat drumul pe jos, iar eu am facut parte din grupa care s-a deplasat cu elicopterul si a asigurat transportul celor trei tone de bagaje spre tabara de baza.

Peisajul este deosebit, crestele muntoase ajung intre 1.000 si 1.500 de metri, muntii sunt in intregime calcarosi, fapt care a favorizat aparitia reliefului carstic, forme de durgere, doline, vai carstice foarte mari, totul fiind acoperit de o padure ecuatoriala foarte densa.

Aventura din jungla

Insula Noua Britanie, unde ne-am desfasurat explorarile, se afla intre 2 grade si 9 grade latitudine sudica, deci foarte aproape de ecuator, si chiar daca am fost in anotimpul secetos, tot a plouat in fiecare zi intre orele 12.00 si 18.00. Pe 2 februarie ne-am reunit cu totii, noi dupa doua ore de zbor, ceilalti dupa patru zile de mers prin jungla. Planul consta in continuarea cercetarilor efectuate in expeditiile anterioare. Pe langa tabara de baza, am organizat tabere avansate. Accesul la ele dura circa patru ore de mers prin niste adevarate tuneluri taiate cu maceta in padurea foarte deasa, solul era foarte alunecos si malos din cauza umiditatii excesive, nu stiai cat de stabil e locul unde pui piciorul si din aceasta cauza deplasarea era foarte obositoare. Mai in gluma, le spuneam colegilor francezi ca potecile noastre de munte sunt adevarate autostrazi fata de ceea ce am realizat noi acolo. Au aparut si descoperirile speologice: am explorat cea mai mare pestera din masivul Bairaman, 5,2 km, cea mai mare cascada subterana din Papua Noua Guinee, de aproximativ 100 de metri diferenta de nivel, apoi prin tehnici speciale s-a explorat cascada Sao, de circa 130 de metri, in spatele careia a fost descoperita si explorata o alta pestera de o jumatate de kilometru. In total au fost explorate 50 de pesteri si am reusit sa punem pe harta, sa topografiem 11 km de galerii in premiera, ceea ce este un rezultat destul de bun-, spune Tudor Marin.