LEGALIZAREA PROSTITUTIEI = STATUL-CODOS (I)

Ministrul Blaga vrea legalizarea prostituţiei (presa de joi, 1 martie). În ultimii ani, am reflectat deseori la acest subiect. Încredinţez cititorului o parte din acele gînduri (unele, fragmente din dialoguri polemice).

… E foarte urît ce e, în această privinţă, în Olanda. E unul din punctele de jos a ceea ce s-a numit (Spengler) Untergang des Abendlandes = -Amurgul/Declinul Occidentului-. Am văzut. Ştiu. Mă cutremur – nu exagerez – că aş putea trăi clipa cînd vor fi şi în Bucureşti – ca acolo – femei de vînzare cu ora, aflate în vitrine, ca nişte obiecte nenorocite, cum am văzut şi în Bruxelles, pe o stradă lungă de lîngă o gară. Mai rău decît cîinii: un cîine îl cumperi de tot, nu poţi să-l închiriezi. Sub acest aspect, Olanda e un anti-model. (6.09.04)

Numai bărbaţii bicisnici plătesc pentru sex.

Statul care legiferează prostituţia înseamnă că o şi legitimează (căci nu poate admite o activitate ilegală), devenind astfel supremul codoş (el, Statul, supervizează închirierea de femei) – ceea ce e o porcărie. (27.12.04)

Chestia cu -cea mai veche meserie- e un clişeu ieftin. La fel de bine şi de verificabil se poate spune că furtul e -cea mai veche- etc., sau agricultura, dacă admitem că, înainte de a se acupla, oamenii trebuiau să mănînce.

Legalizînd prostituţia, pe de o parte, statul devine întîiul codoş, iar pe de alta, el admite implicit că femeia e un obiect care poate fi închiriat cu ora.

Pentru dezvoltarea unei vieţi sexuale bune, prostituţia nu este necesară, dovadă – anii de comunism, în care nu exista, şi nimeni n-a păţit nimic.

Se găseau, cu chiu cu vai şi cu mari precauţii, oarece femei stricate (1/1000 faţă de azi), foarte clandestin şi dosit. Prostituţia ca industrie şi ocupaţie la vedere lipsea cu desăvîrşire şi era foarte bine. (15.02.05)

Comparînd -prostituţia- dinainte de 1989 cu cea de azi e ca şi cum s-ar compara o petardă cu o bombă atomică, spunînd că, în fond, amîndouă fac -poc!- Eu nu afirm că înainte de 1989 toate femeile erau cinstite şi virtuoase. Omul nu se schimbă nici în 1000 de ani, darmite în 15. Femei -stricate- au existat dintotdeauna, inclusiv în socialism. Dar prostituţia, ca instituţie, ca mod-de-existenţă – nu. Nu existau bordeluri, nici clandestine, nici neclandestine (şi asta era bine pentru dezvoltarea sexuală). Nu existau, nici pe centură, nici pe străzi lăturalnice sau centrale, -fete- care să te privească lung şi clar, dînd din şolduri (azi, cele de pe centură nu dau din şolduri, ci îţi arată direct fundul sau ţîţele) – şi era bine că nu existau, şi pentru aspectul moral al lumii şi pentru o sexualitate bună, împlinită. Nu existau mii, zeci de mii de anunţuri de tîrfe în ziare, ca acum – şi era bine că nu existau. Nu exista puzderia de -agenţii matrimoniale- (chipurile) sau de -fete de acompaniament-, furnizoare de prostituate – şi era, de asemenea, bine că aşa ceva nu prolifera. Nimic din cloaca sexuală care e România de azi nu exista atunci. Concubinaj, da; amante, da; femei discret întreţinute, da (foarte puţine şi cu mare fereală, că partidul era al dracului pe chestia asta); femei mai mult sau mai puţin uşuratice, da, cîte pofteai, ca-ntotdeauna ş.a.m.d. Dar atît.

Argumentele în favoarea prostituţiei se încadrează în viziunea cinică a nepăsării faţă de o valoare supremă care e demnitatea umană. Se acceptă cu nonşalanţă statul-porc, statul-codoş-suprem, care admite închirierea trupului uman ca pe o bicicletă, cu ora, cui pune banul jos. Statul care batjocoreşte o componentă mirabilă a vieţii: sexualitatea, transformînd-o în gimnastică tarifată. Repet: prin legalizare, statul ar da girul său acestei degradări, ba ar mai scoate şi, ptiu!, un ce-profit. Ar fi complicele -peştilor-, el ar fi -peştele- cel mare. În loc să-şi facă datoria de a descuraja (de vreme ce eradicată nu poate fi) prostituţia, statul-codoş ar încuraja-o, creîndu-i -condiţii- (o încurajează, escamotat, şi acum, începînd din şcoală: profuziunea de concursuri de miss ce e altceva decît un îndemn de a-ţi valorifica lucrativ corpul şi sex-appeal-ul?) (25.07.05)

(Urmare în numărul de mîine)