O POLEMICA PE TEMA COMUNISM/CAPITALISM

Un scriitor încă tânăr şi publicist interesant, Tudor Călin Zarojanu, are în Dilema veche, nr.180 din 23 iulie, un articol intitulat Comunismul, mon amour. Autorul vrea să combată cîteva -celebre replici- care găsesc nişte calităţi perioadei comuniste şi să ne convingă că nu e adevărat, că în comunism era răul şi acum e binele.

Unele din aserţiunile gazetarului sunt într-o asemenea contradicţie cu adevărul, că te cruceşti pînă unde pot duce tendenţiozitatea şi maniheismul. Voi lua cîteva pe rînd, fără alte preparative. Ca să înlăture afirmaţia -Ceauşescu a făcut metroul-, T.C. Zarojanu (voi folosi sigla TCZ) scrie: -Ceauşescu n-a construit nimic-. Niciun şef de stat n-a construit, el, nimic. Dar unii şefi de state au dispus construirea unor lucruri în favoarea mulţimilor, alţii au dispus mai puţin sau deloc.

-Cuştile de beton în care ne-a vîrît comunismul-, adică blocurile, -sunt făcute prost-. Şi eu stau într-o astfel de -cuşcă de beton-. Atît putea ţara, nu plecau banii în conturi străine. Aceste -cuşti de beton- se dădeau de pomană şi au ridicat mult standardul de viaţă a sute de mii de familii. Azi se vînd cu multe zeci de mii de euro, deci au valoare. Ceauşescu le-a făcut -ca să-i adune pe supuşi în dormitoare comune-. Oare Băsescu urmăreşte acelaşi lucru? Şi acum se construiesc blocuri, mai mari decît cele din vremea împuşcatului, numai că apartamentele de acolo nu se vor mai repartiza gratuit, ci se vor vinde, cui are bani, pe sute de mii de euro. Oare tot pentru -supraveghere şi control-?

-Locul de muncă era asigurat-. -Nu e adevărat, scrie TCZ. Se asigura un loc de luat salariul-. Asta e joacă de vorbe. Cum -nu e adevărat-? Orice absolvent de facultate primea o repartiţie, mai bună sau mai rea, după notă. Iar salariul nu se lua degeaba, medicul opera, zidarul zidea, profesorul preda, scriitorul publica ş.a.m.d. Şomajul (am trecut şi eu prin el, findcă eram -nealiniat-) nu era nici 0,1%. Iar salariile veneau întotdeauna la timp, naiba ştie cum, dar veneau. Cînd, o dată, n-au venit, în Valea Jiului (azi, Jalea Viului), a ieşit bucluc mare.

-Tata mi-a spus cu seninătate că doar din cînd în cînd se întrerupea curentul electric-. Adică n-ar fi aşa, insinuează TCZ. Eu spun, sub cuvînt de onoare că, în toată viaţa mea de pînă-n 1989, dacă am trăit 4-5 întreruperi de curent care să dureze mai mult de cîteva ore, foarte probabil din motive pur tehnice, nu politice. Am avut parte de mult mai multe din 1989 încoace, din aceleaşi motive tehnice.

-Sistemul comunist (…) a trăit ruşinea de a fi singura formă social-economic-politică din istorie de la care un şir de popoare au decis să se întoarcă la forma anterioară!- Nu e chiar aşa simplu. Mişcările de stradă din 1989 au antrenat cîteva sute de mii de oameni, nu -poporul-. Ideea anticomunistă a fost adăugată ulterior. Oamenii erau exasperaţi de necazurile ultimilor 10 ani (mărunte faţă de cele de azi) şi voiau să-l dea jos pe Ceauşescu, sperînd că va veni mai-binele. Erau în necunoştinţă de cauză.

-…Degeaba ne mirăm cum de unii nu înţeleg ce-i cu toată condamnarea asta!- (E vorba, desigur, de -condamnarea- oficială, de la Cotroceni). Pe drept cuvînt nu înţeleg unii (mulţi), pentru că nu e de înţeles. E un lucru fără rost şi împotriva adevăratelor principii democratice, de separaţie a -puterilor-. E o acţiune pur propagandistică, de îndoctrinare, ca şeful statului să se apuce să dea directive cum trebuie privită istoria. Comunismul e o perioadă istorică la fel ca oricare alta. Istoria trebuie scrisă fără amestec politic -de sus-. Un grup de istorici au scris un eseu despre comunism. Foarte frumos, să-l judece specialiştii, să apară şi puncte de vedere contrare, asta e dialectica ştiinţei, nu diktate de la preşedinţie. Un preşedinte dă graţieri, nu condamnări.

-99,99% din produsele şi serviciile existente azi nu existau deloc în 1989-. Asta e poate cea mai stupefiantă afirmaţie din articol, punctul de vîrf al deformării înşelătoare. Am luat-o în serios, m-am ridicat de la birou şi mi-am parcurs migălos tot apartamentul, din bucătărie în baie, din sufragerie pe balcon. Şi n-am găsit decît trei obiecte pe care nu le puteam avea în 1989: calculatorul, telefonul mobil, cuptorul cu microunde. Nu le puteam avea nu din cauză că era mai rău comunismul de atunci decît capitalismul de acum, ci pur şi simplu pentru că nu apăruseră pe lume, nici în Est, nici în Vest. În rest, lucruri şi servicii pe care le aveam în *89 le am şi acum (desigur, uneori altele, modele noi): aparat foto, aragaz, pîine, maşină, unt, fotoliu, telefon, poştă, cărţi, frizerie, haine, televizor şcl. Acel ceauşist -99,99%- mă îngrozeşte prin înverşunarea sa distorsionantă; am impresia, cu tot calmul, că adevărul e exact pe dos: cred că produse şi servicii cu adevărat noi în viaţa mea – şi a oricărui om obişnuit – nu sunt mai mult de 1%. Dar TCZ e extaziat şi de diferenţele calitative: -nici în glumă nu se pot compara (…) apa rece, electricitatea etc. plătite azi cu cele din 1989-. Probabil că apa rece de azi e mai rece, iar electricitatea, mai electrică.

Cu tot entuziasmul său, TCZ nu răspunde întrebării pe care singur şi-o pune, -dacă un om cu venituri modeste îşi permite să plătească utilităţile care i se oferă acum; dar asta e o altă problemă-.

Nu e altă problemă. E Problema. Un sistem care nu-i permite unui om să-şi asigure banala întreţinere (deci supravieţuire) şi în care unul poate fi de -un miliard de ori- mai bogat decît altul NU e un sistem bun.