Acasă Veto UN ROMAN DIN DOI TRĂIA MAI BINE ÎN COMUNISM

UN ROMAN DIN DOI TRĂIA MAI BINE ÎN COMUNISM

DISTRIBUIȚI

S-a dat publicitătii, zilele trecute, un sondaj realizat, în octombrie acest an, de două instituții incontestabil prestigioase: Fundația Sšršs și Gallup România.
Iată, mai jos, sintetizate, principalele rezultate ale acestui

sondaj:

Se trăia mai bine în perioada comunistă
48%
Ceauseșcu a fost cel mai bun conducător din ultima sută de ani
23%
Mai cred în comunism
45%
Comunismul a fost o idee bună, dar prost aplicată
36%
Păstrarea ordinii este mai importantă decît respectarea libertății
46%
E nevoie de un conducător puternic care să facă ordine
76%

Poate sunt eu naiv, dar mie aceste procente mi se par alarmant de semnificative. Le-aș fi pus sub semnul întrebării dacă ar fi fost produse de vreo anexă a unui partid de stînga-hotărîtă. Nu e cazul. Nici Sšršs, nici Gallup n-au cochetat vreodată cu marxism-leninism-ceaușismul. În aceste condiții, e de reflectat serios asupra mesajului acelor cifre. Asta și încerc, foarte pe scurt, în cele ce urmează.
48% dintre români apreciază că "se trăia mai bine în perioada comunistă". (Asta nu înseamnă ca 52% trăiesc acum mai bine. Trebuie să avem în vedere procentajul masiv al celor care pot răspunde: "la fel, nici mai bine, nici mai rău"). Desigur că nu știm precis ce înseamnă acest "mai bine". Se poate bănui ca el include, primordial, aspectul material. Sărăcia dură, umilitoare, a pogorît asupra unui număr enorm de cetățeni (deunăzi vedeam imaginea, insuportabilă, a sute de pensionari întinzînd cuminți punga de plastic în care li se puneau, pomană, cîte două pîini…). În ciuda penuriilor multilaterale care au caracterizat ultima perioadă a comunismului românesc, iată că unul din doi români consideră că făcea față mai bine cheltuielilor traiului cotidian din leafa sau pensia de atunci. Dar, în mod sigur, nu e numai latura financiară. Sentimentul copleșitor de nedreptate (de pildă, distanța scandaloasă dintre salariile bugetare minime și cele maxime), generat și de imaginea unei justiții mercantile, dominate de ban ("de ce să-ți închiriezi avocat, cînd, cu aceeași sumă, poți să-ți cumperi judecător?") sau de comanda politică, la care se adaugă percepția dureroasă a murdăriei morale generalizate (averi stranii realizate peste noapte, parlamentari care se înfruptă cu nesimțire din banul public, prostituție mascată în mass-media și ostentativă pe străzi și în bordeluri, proliferarea galopantă a drogurilor, infracționismul mereu mai agresiv, violența atotcuprinzătoare – și multe altele) dau o explicație consistentă acelui "mai bine".
De aici derivă și năzuința intensă către "ordine", fie și în detrimentul libertății: 46%. Senzația de vraiște totală, de Lume scăpată de sub control, în care samavolnicia portofelului – sau a obrazului – gros e decisivă, această senzație disipată capilar în toate cotloanele alcătuirilor românești de azi: școală, spital, bănci, tribunal, transporturi, administrație publică etc. îi umple de justificată exasperare pe jumătate dintre români și e cert că nu-i lasă indiferenți nici pe ceilalți.
De aceea, cînd e vorba de rezolvat această reală debandadă națională, gîndul dominant este – vai! – către un "tătuc" viguros, o "mînă forte", un cnut. Strigătul de cafenea al personajului caragialesc "Ne trebuie o tiranie ca-n Rusia, domnule!" este azi, în era unui Putin care controlează totul și devine, din președinte, prim-ministru-președinte, de o neliniștitoare actualitate.
E aici și o explicație a popularității senzaționale a lui Nicolae Ceaușescu. Clasat pe primul loc al simpatiei pentru șefii de stat din ultima sută de ani (să nu uităm că a "concurat" cu un Carol I sau un Ferdinand Întregitorul!), cu 23 de procente, față de 15 ale următorului, după cum se clasase printre primii și în topul "Mari români" al TVR de unde a fost fraudulos înlăturat ("Știu din interiorul echipei care a lucrat la această campanie că și Nicolae Ceaușescu fusese ales de publicul TVR printre primii 10 cei mai mari români și că, printr-o trișerie, a fost împins de pe listă pe locul 11" – Rodica Palade, Povestea marilor români spusă atît de cool de TVR, editorial în revista 22, nr. 868, 27 oct. 2006), scorniceșteanul împușcat de Crăciun este, prin făptuirile lui bune pentru omul de rînd, la sufletul unuia din 4, iar "doctrina" sa e încă agreată de unul din doi…
Cred că rezultatele acestui sondaj ar trebui să provoace o modificare substanțială în practica politică și în discursul politic românesc. Dar nu se va întîmpla așa. 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.