De-a lungul tumultuoasei sale vieti, cei 12 ani de exil in Tunisia, din 1982 pana in 1994, au constituit o etapa marcanta pentru liderul palestinian. Perioada a fost caracterizata printr-o intensa activitate diplomatica, pentru ca, spre final, sa se orienteze, in 1986, spre o solutie pasnica, prin stabilirea unui dialog americano-palestinian, rezultat al eforturilor fostului ambasador al SUA la Tunis, Robert Pelletreau.
In paralel, discutii secrete au fost angajate intre israelieni si palestinieni. Rezultatul acestor negocieri a fost semnarea la Oslo, in 1993, a acodurilor de pace. Un an mai tarziu, Arafat primea permisiunea de a reveni in teritoriile palestiniene evacuate de Israel. Unul dintre episoadele de maxima incordare a sejurului tunisian l-a constituit bombardarea, in 1986, de catre aviatia israeliana a cartierului general palestinian, situat la Hammam-Chott, la circa 35 de kilometri de capitala tarii, a noua tentativa de asasinat impotriva -raisului- palestinian, dar care nu si-a atins scopul. Fugind de armata israeliana, Arafat a ajuns la Tunis in 1982, in timp ce 1.000 din combatantii lui debarcau in portul Bizerte, din nordul statului. La inceput reticent fata de conducerea palestiniana, presedintele de atunci al Tunisiei, Habib Burgiba, a cedat pana la urma presiunilor din afara si din interior, in special din partea sotiei lui, Wassila. Aceasta din urma, ar fi intretinut, potrivit mai mult surse concordante, raporturi extrem de stranse cu doi dintre locotenentii lui Arafat, Abu Jihad (asasinat in 1987) si Abu Iyad (executat in 1991).
CURENTUL nu a primit și nu primește bani de la guvern, ministere, instituții publice și nici de la partide.
Informațiile publicate pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
